„Au de toate şi nu ştiu să se bucure de nimic”

Filmul românesc şi publicul sucevean

La Suceava, luna iunie s-a încheiat cu Caravana Filmului Românesc. Zilele caniculare, răcoarea binevenită din cinematograf, dacă nu titlurile cu greutate de pe afişe ar fi trebuit să aducă sucevenii la film. Sau cel puţin aşa te-ai fi putut aştepta. Dacă ai mai participat şi la alte evenimente de acest gen, te-ai grăbit să-ţi iei bilete din prima zi în care acest lucru a fost posibil, ca nu cumva să rămâi fără. Pentru ca apoi, în fiecare dintre cele trei zile de proiecţie să te uiţi uimit că nu sunt oameni în faţa cinematografului, lucru care te face să te uiţi cu grijă la ceas, că doar te-ai pornit la timp şi nu e posibil să fi întârziat atât de mult şi toată lumea să fie deja intrată. O dată ce ţi-ai confirmat că ai ajuns la timp, te gândeşti că de fapt e prea cald afară ca să mai zăbovească lumea la ţigara de dinainte sau poate oamenii au şi renunţat la acest viciu. Cu acest gând, care te amuză, cauţi biletele şi intri. Celălalt gând – ală care te întreabă cum o fi filmul, oare la ce să te aştepţi – dispare brusc într-un ungher al minţii când, de fapt, conştientizezi că eşti aproape singur în sală. Oare ce s-o fi întâmplat, că de lăsat să intri te-au lăsat, deci nu s-a anulat, nu s-a schimbat ora. Şi tu, şi ceilalţi aveţi aceeaşi privire întrebătoare, un soi de nesiguranţă împletită cu uimire. După care continui să te amuzi că iată ce persoană importantă eşti, ai sala rezervată doar pentru tine şi ai reuşit să prinzi şi cele mai bune locuri. E ca şi cum eşti parte din juriul unui festival important…, la Suceava. Şi te bucuri pe moment, dar lasă-ţi mintea răcorită să zburde şi în puţinele minute câte au mai rămas adună întrebări, dileme, frustrări.

Unde sunt oamenii? Că ai văzut pe drum că terasele sunt pline. Suceava şi-a dorit să devină capitală europeană a culturii. N-a fost să fie. Poate data viitoare. Unde este această Suceavă care îşi doreşte activităţi culturale? Unde sunt posesorii vocilor care încă mai spun, pe ici pe colo, că în Suceava nu se întâmplă nimic, că Suceava nu este Timişoara, că Suceava nu este Sibiu, sau Cluj, sau Bucureşti, că Suceava va rămâne un târg de provincie în care consumerismul să trăiască? Şi uite aşa ţi-ai pierdut bucuria. Noroc că începe filmul.

„Avem di tăti”, vorba celor de la Planeta Moldova. De la cea mai adevărată brânză, produsă din cel mai dulce lapte, obţinut cu dragoste de la cele mai bucovinene vaci, până la cea mai bine vândută carte, găsim de toate din abundenţă, oriunde. Şi totuşi, dacă ridicăm privirea din coşul încărcat pe care îl plimbăm cu îndârjire printre rafturi, rar vom vedea bucurie, sau măcar un zâmbet rătăcit pe chipurile celor care, asemenea nouă, verifică etichete, se încruntă la preţuri, dar cumpără într-o frenezie. Până şi copiii devin încrâncenaţi în negocierile cu adulţii în faţa ispitelor de tot felul.

Pe terase, în cluburi, sau orice alt spaţiu de agrement vezi priviri pierdute în telefoane mobile, tablete şi alte gadgeturi. Din nou nicio urmă de bucurie.

„Au de toate şi nu ştiu să se bucure de nimic” este una dintre replicile care dor din filmul „La drum cu tata”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: