Despre oameni deştepţi

Văd tot mai des, în ultima vreme, luări de poziţie de felul: „Nu mă mai bag”, „Mi-e silă de tot ce se întâmplă”, „Prostul pe limba lui piere, n-ai ce-i face”, „Ăştia proşti ne conduc”. În subiecte ce ţin, cum altfel, de politică, de guvernare, de orientarea sexuală, de familie, întotdeauna există oameni educaţi, valoroşi prin prisma educaţiei, care se uită cu lehamite superioară, de la înălţimea minţii lor luminate, spre ignorantul ce pluteşte în beznă şi care nu e în stare să priceapă ce şi cum.

Mă întreb eu: dacă laşi prostul, needucatul şi indolentul să se perpetueze, tu, deşteptule şi educatule, de ce mai ai pretenţii de la el, cum îi ceri evoluţie dacă nu îi oferi cadrul în care aceasta să se petreacă? Cum poţi să ceri omului simplu ceea ce tu, de multe ori, nu eşti în stare să faci, şi anume să îţi schimbi rutina, să forţezi uşa comodităţii? De ce îl învinuieşti, între altele, că-i prost şi needucat, ba, mai mult, că-i lipseşte caracterul, când se observă cu uşurinţă lipsa acestuia la case mai mari, cu efecte la fel de devastatoare asupra societăţii, dacă nu mai mari?

Dacă sunt ignoranţi, a cui e vina, cine e responsabil de asta? El, îngustul la minte sau tu, care aveai mijloace şi instrumente, dar nu ai făcut nimic să i-o deschizi? Adică tu cunoşti drumul, calea corectă, nu vrei sau ţi-e lehamite s-o dezvălui şi îl cerţi că rătăceşte, ca prostul, în deşert? Poate dacă şi-a ales cârmaciul nepotrivit a fost şi pentru că acel cârmaci i-a vorbit pe limba lui, pe care a putut-o pricepe, ceea ce tu nu ai făcut, nu ai ştiut să i te adresezi în aşa fel încât mesajul tău să-i lumineze calea sau mintea.

De ce, în loc să-i privim cu dispreţ, nu facem ceva să le deschidem ochii, măcar acelora care au disponibilitate să şi-i deschidă, nu celor închistaţi în dogme şi încremeniţi în tipare comportamentale învechite? Chichirezul, cred eu, ăsta e: tu, om cu mintea luminată, să faci în aşa fel încât proştii să se împuţineze. Dacă, din diverse motive, îţi e comod să fie aşa, „proşti, dar mulţi”, protestul tău se arată a fi ipocrit. Nu e uşor să faci lumină în întuneric, dar omul deştept nu se plânge de asta, ci aprinde lumina, ba chiar devine far.

Nu-s bucuroasă că am scris rândurile astea. Am făcut-o de pe poziţia uneia care, cândva, s-a crezut deşteaptă, până a întâlnit un prost care i-a deschis ochii.

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: