Despre spectacole şi spectatori

Mi-au ajuns recent la ureche vorbele unei doamne, pe care nu aş fi bănuit-o mare iubitoare de folclor deşi, nu-i aşa, toţi ne tragem de la ţară şi sângele apă nu se face, oricât de domni am ajuns. Aflată prin centrul Sucevei, duminică seara, a devenit, întâmplător, spectatoare la „Satul meu cu doruri multe” şi-a stat pe un scaun, până la sfârşit, aplaudându-i emoţionată, uneori cu lacrimi în colţul ochilor – m-am informat eu, apoi – pe Costan Irimia şi Taraful „Dor” de la Moara, pe „Copchilele” de la Calafindeşti, pe Călin Brăteanu şi Taraful „Doina Rarăului” din Câmpulung Moldovenesc, pe cei din Ansamblul folcloric de cântece şi dansuri populare „Străjăncuţa” din Straja. A relatat apoi, încântată, despre o experienţă pe care şi-o mai doreşte repetată, cât de repede, pe care i-a scos-o întâmplarea, dar care a fericit-o nespus.

Zilele acestea s-a întâmplat să discut cu doi oameni implicaţi în crearea de evenimente şi acte artistice. Unul mi-a spus despre faptul că lumea se deplasează cu greu când vine vorba să participe la o manifestare garantat valoroasă, în care sunt implicaţi artişti de renume, evident valoroşi, invocând motive ce ţin de locaţie sau de starea vremii, în timp ce celălalt interlocutor se vedea pus în situaţia, în dorinţa de a face tot ce îi stă în putinţă pentru a veni în sprijinul spectatorilor, să le ducă personal biletele celor ce declarau că nu dispun de timp pentru a le achiziţiona.

Duminică mi-am înroşit palmele în faţa minunaţilor actori ce au avut premieră, la Teatrul „Matei Vişniec”, cu piesa „Un playboy de peste deal”, ocazie cu care, fie vorba între noi, credeam că lumea nu va încăpea în sală. A fost, nu spun nu, dar nu pe măsura evenimentului şi a aşteptărilor mele. Când nu aveam teatru, unde te întorceai auzeai suspine şi plânsete că nu are lumea unde să vadă un spectacol, ceva, acolo, să-şi aerisească mintea.

Ce mi-a venit, cu rândurile acestea? Mi-a venit să vă îndemn să mergeţi la spectacole, să aplaudaţi artiştii, să îi susţineţi astfel, pentru că ei şi din asta îşi iau energie şi curaj pentru cele ce urmează. Suntem obosiţi după câte o zi de muncă, e cald, e frig, plouă, suntem trişti, suntem… cum suntem, dar e la îndemâna noastră să ne şi să le facem o bucurie şi să îi răsplătim cu aplauzele. Să le dăm, ca să aibă de unde ne da.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: