Arc peste timp, după 45 de ani !

Promoţia 1969-1972 a Institutului Pedagogic Suceava, secţia Istorie-Geografie, s-a întâlnit vineri la Universitatea „Ştefan cel Mare”, după 45 de ani. Au fost 64 absolvenţi, între timp 11 au trecut dincolo, iar 28 au fost prezenţi vineri în aula din corpul nou al USV, după ce s-au pozat, în grup, în faţa clădirii vechi a universităţii, în care au învăţat la vremea lor. La întâlnirea de 10 ani de la absolvirea institutului au venit aproape toţi, dar după aceea cele mai recente reuniuni au fost la 41 şi 42 de ani. Patru din colegi s-au revăzut vineri pentru prima dată după 45 de ani. La intrarea în sală, organizatorii le-au oferit tuturor albumul editat cu prilejul acestei revederi, sub genericul „Arc peste timp”. „Iniţiativa de a reuni în filele unui volum gânduri şi idei care să ilustreze evoluţia personală a fiecăruia dintre noi, ca un arc peste timp, aparţine inimoasei Corina Constantinescu-Ignat, care s-a ocupat de organizarea întâlnirilor noastre şi pentru aceasta îi mulţumim din inimă”, sunt primele rânduri scrise în albumul menţionat.

După un moment de reculegere ţinut pentru colegii şi profesorii „încercuiţi” în albumul respectiv, ei nemaifiind azi printre cei vii, prof. Nicolae Ursulescu s-a îndreptat spre masa de prezidiu, sub braţ cu catalogul din primul an de studiu, şi a început să-l strige după ce, alături de el, au luat loc şi ceilalţi 4 venerabili profesori prezenţi la eveniment: Mihai Iacobescu, Mihai Lazăr, Ioan Iosep şi Alexandru Toma. „Am vrut să vă arăt că sunt documente autentice, îngălbenite” a spus prof. Ursulescu, şi a citit, rând pe rând, numele din catalog, trecând zâmbind peste îndemnul prof. Lazăr «citiţi notele!»”. Pe măsură ce fiecare din cei prezenţi a avut ceva de spus pe lângă cele relatate în album, dna Corina Ignat a înmânat mai multe diplome unor cupluri care s-au format şi căsătorit în timpul facultăţii: pentru “iubire, înţelegere, perseverenţă, răbdare”. De altfel, prof. Mihai Iacobescu a remarcat aportul deosebit al Corinei Ignat în organizarea impecabilă a programului revederii, considerându-l „plin de idei frumoase” Foarte mulţi dintre foştii absolvenţi, astăzi profesori pensionari, erau din alte colţuri ale ţării, de la Bistriţa-Năsăud – 9 dintre ei, de la Craiova, Slatina, Lugoj, Dâmboviţa, Botoşani. Amintiri din timpul studenţiei, vorbe de duh, glume şi multe elogii la adresa dascălilor, modele pe care au declarat că le-au urmat tot timpul. „Prezenţa dlor profesori ne mai dă speranţa de 20-30 de ani de viaţă” a spus prof. Gheorghe Goşu, care a funcţionat timp de 44 de ani la Şcoala Gimnazială din Dumeni, Botoşani.

Majoritatea celor prezenţi şi-au continuat studiile şi s-au orientat către profesoratul în geografie, preferând-o istoriei din cauza acelor „chemări la învăţământ politic”, cum spunea una dintre profesoare. Cuvintele frumoase ale absolvenţilor promoţiei 1972 s-au oprit, cu prisosinţă, mai ales asupra profesorilor: „Aţi fost modele pentru fiecare dintre noi, am răpit din personalitatea dvs. câte ceva pe care l-am folosit la catedră” a spus prof. Dan Mândreanu, de loc din Giurgiu, stabilit la Braşov. El a vorbit despre personalitatea deosebită a prof. Iacobescu: verticalitatea, modestia, capacitatea de înţelegere, argumentaţia discursului şi zdruncinarea unor aspecte istorice considerate tabu, toate acestea şi-au pus puternic amprenta asupra studenţilor. Şi-a amintit de prof. Ursulescu, cel care a făcut din începuturile istoriei „o poveste captivantă”, de bogăţia de informaţii prezentate de prof. Mihai Lazăr, „însoţite de zâmbete care ne trezeau buna dispoziţie, dar ne îndemna la învăţătură”; de profesorul Ioan Iosep, „un adevărat pansament pentru suflet”, fiind foarte apropiat ca vârstă de studenţi, de cursul de doctrină politică al profesorului Toma, care „ne-a deschis orizontul, crea adevărate ambuscade”, în cadrul unor „brainstorming”-uri care ajungeau la „incandescenţă”. „Eşti generos, iubitule”, i-a răspuns profesorul Toma…

Constantin Mursa şi-a asociat viaţa cu „un zbor în bătaia săgeţii”, mărturisind că nu a mai predat istoria pentru că „am îndrăznit să-l contrazic pe un activist de partid şi i-am spus că statul socialist e un stat al dictaturii”. Prof. Costică Nistor şi-a invitat foştii colegi la Vorona, localitate care a câştigat concursul organizat de Asociaţia satelor româneşti, primind statutul de „sat cultural”. Constantin Şuleac şi-a revăzut colegii acum, prima dată după 45 de ani, iar Varvari Ofilat, din Bistriţa-Năsăud, stabilit la Lupeni, cel mai în vârstă dintre colegi, a trecut Carpaţii „cu un tren încărcat de emoţie”, ca să vină la întâlnire. „Sunteţi magiştrii noştri pe viaţă; la întâlnirea de 10 ani am spus: uitaţi-vă bine că nu ne vom mai întâlni în aceeaşi formaţie; acum am rămas doar de un seminar, pe care aş vrea să-l facem cât mai des”, a spus el.

Discursurile profesorilor au început cu îndemnul dlui Mihai Iacobescu, „Toma să spună ce vrea, are 5 minute la dispoziţie”, iar dl Toma a depăşit timpul de expunere referindu-se la volumul „Comoara de la Voroneţ” a profesorului Iacobescu, lansat vineri. Cu toate că a mărturisit „mie nu-mi plac prezentările de carte, cărţile se citesc, nu se povestesc”. Prof. Toma a prezentat şi prima carte a prof. Iacobescu: „Am spus atunci: cineva a scris o mie de cărţi, dar azi nu se ştie cine a fost; Iacobescu a scris o carte, dar va şti toată lume de ea, şi am avut dreptate. Deşi nu sunt de acord cu tot ce scrie el şi el ştie şi îmi spune n-ai dreptate”.

Răsfoind albumul Arc peste timp, prof. Ioan Iosep s-a declarat „îngrozit” citind realizările foştilor studenţi – definitivate, grade didactice, masterate, colaborări în străinătate, inspectori şcolari, directori de şcoală, „realizări la care, pur şi simplu, am rămas uimit”. Profesorul Mihai Lazăr nu a putut trimite cuvântul său pentru album, dar l-a tipărit separat şi l-a împărţit celor prezenţi şi pe care şi noi îl publicăm astăzi, alături de această relatare. „Mă bucur de această întâlnire, pentru că între noi a fost un fel de ştafetă; în ’69 eu veneam la institut, în acelaşi an intraţi şi voi în institut”, a spus el. Magiştrii din prezidiu au amintit cu haz de tripleta „Ursulescu, Iacobescu şi Lazăr”, care erau numiţi „fetele mari ale profesorului Nicolae Corivan”, fiindcă „nu beau, nu fumează şi atât”. Profesorul Nicolae Ursulescu era supranumit „moş Nimiţan”, acesta din urmă considerat cel mai sever profesor de matematică. „Am încercat să imprim exigenţa, care porneşte de la autoexigenţă. Mă bucur că fiecare dintre voi aţi fost model de comportament pe oriunde aţi lucrat. Mă bucur că anii trăiţi la Suceava nu au fost în zadar, la Suceava am avut un câmp de dezvoltare deosebit”, a spus profesorul Ursulescu, continuând cu câteva considerente despre învăţământul românesc de astăzi: „În ultimul timp, în învăţământ îşi bagă coada mulţi care nu se prea pricep. Eu nu sunt de acord cu marea minciună că învăţământul e la pământ; dar cum se face că atâtea minţi luminate sunt luate în străinătate ca pâinea caldă?”.

Profesorul Mihai Iacobescu nu a susţinut propriul discurs, la revederea din aula USV, păstrând vorbele sale, întotdeauna de duh, pentru agapa de mai târziu. Dar a notat câteva gânduri în album: „Am revenit cu gândul să ne reîntâlnim în acest fascinant cuib al viselor şi strădaniilor noastre din floarea tinereţii, aici unde am învăţat, ne-am informat şi am format, am strâns comori spirituale şi ne-am automodelat. …La cumpăna acestor împliniri şi convorbiri de suflet se cuvine, aşadar, să medităm îndelung, să încercăm să dialogăm şi să ne facem un bilanţ intim al strădaniilor noastre de până acum, în care vom regăsi deopotrivă, laolaltă, atât speranţele, visurile şi eforturile părinţilor, ale noastre şi ale profesorilor”…

Cei prezenţi l-au evocat pe colegul lor, prof. Simion Slevoacă, bine cunoscut tuturor în învăţământul sucevean, trecut recent la cele veşnice. Amintirea lui a fost readusă la întâlnirea de seară de soţia sa, prof. Maria Slevoacă, prin „Mesager”, poezie scrisă pentru acest prilej: „Vă transmit un gând senin/, De acolo ne veghează/ Şi ne-ndeamnă să iubim/ Tot ce-i vesel şi frumos!”.

După revederea de la Universitate, invitaţii s-au îndreptat spre Cimitirul Pacea, pentru o slujbă religioasă în memoria celor decedaţi. Au intrat apoi în Biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă”, au vorbit cu preotul paroh de acolo Dumitru Gliga şi au admirat pictura interioară deosebit de frumoasă, mi-a spus a doua zi, sâmbătă, dna Corina Ignat. Au vizitat Cetatea şi Muzeul de Istorie, iar seara urmau să se revadă iar, pentru o mică agapă de final, înainte de a o lua fiecare înapoi, pe drumul său. Ţesând amintiri care vor fi evocate la revederea următoare, tot atât de spumos, cu spirit şi cu umor, cum au făcut-o şi la aceasta de care vorbim acum.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: