Note de lector

Slujirea filantropică a Bisericii străbune

În frumoasa Dumbravă minunată din Fălticeni, atât de inspirat înveşnicită în literatura română de povestioara sadoveniană, în liniştea specifică Mănăstirii Buciumeni, în ziua pomenirii Sf. Mucenic Justin filosoful, a avut loc prezentarea cărţii Slujirea misionară şi filantropică a Bisericii străbune oglindită în literatura română, lucrare scrisă de stavrofora Maria Mălăescu, stareţa sfintei mănăstiri. La acest eveniment cultural au participat preoţi din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cadre didactice de la Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, precum şi numeroşi credincioşi din zona Fălticeni.

Lucrarea aceasta, structurată în cinci capitole, în care sunt corelate aspectele descriptive cu cele analitice, a constituit subiectul tezei de doctorat, cu acelaşi titlu, susţinută de maica stareţă la Facultatea de Teologie a Universităţii Ovidius Constanţa, sub directa îndrumare a pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita şi a apărut în cadrul colecţiei Caietele Misionarului ortodox, la prestigioasa Editură Vasiliana -98 din Iaşi.

Cartea începe cu o scurtă privire asupra slujirii bimilenare a Bisericii lui Hristos – prima care a înfiinţat instituţiile filantropice încă din secolul în care şi-a dobândit libertatea de a-L mărturisi pe Hristos, adică în secolul al IV-lea, prin contribuţia Sf. Vasile cel Mare, din Cezareea Capadociei, cel căruia i se datorează înfiinţarea celor dintâi orfelinate, azile şi spitale pentru săraci, operă de caritate creştină care a antrenat pe credincioşi şi slujitori, dar şi pe cei care reprezentau autorităţile Imperiului roman de Răsărit din acea vreme.

Lucrarea oferă de asemenea o cercetare de ansamblu asupra fenomenului filantropic românesc, care pornind de la imaginile oglindite în operele scriitorilor români, aprofundează legătura dintre slujirea misionară şi filantropică a Bisericii, iar mărturiile literare privitoare la misiunea şi slujirea Bisericii, evocarea figurilor emblematice de slujitori, constituie repere în încercarea Bisericii de a imprima creştinilor dragostea de aproapele, de a fi un factor determinant în conturarea coordonatelor mentalităţii populare româneşti.

Pe lângă o foarte bună cunoaştere şi stăpânire a perspectivei largi oferite de studiile de teologie, de asistenţă socială, de sociologie, de literatură menţionate în cele peste 30 de pagini de bibliografie, indispensabilă era şi componenta practică, generată de o cantitate importantă de situaţii concrete, pe care maica stareţă le cunoaşte bine, întrucât are în administrare şi îngrijire şi un centru de asistenţă pentru bătrâne.

Cum era şi firesc, prima parte a cărţii conturează cadrul teoretic real al cercetării, expunând succint principalele direcţii teoretice ale cercetării, lămurind motivaţia asupra necesităţii unei astfel de cercetări.

În continuare, autoarea insistă pe misiunea filantropică în spaţiul eclesial românesc, oferind o prezentare diacronică a fenomenului, prin raportarea la scrierile vechi ale cronicarilor, cum este cronica lui Marcus Bandinus, dar şi la cunoscuta Descriere a Moldovei a lui Dimitrie Cantemir. Maica stareţă insistă în aceste pagini asupra faptului că Ortodoxia românească dintru început şi-a îndeplinit slujirea misionară şi filantropică în sânul neamului în care s-a născut, ajutându-l la afirmarea sa în rândul popoarelor europene şi la cultivarea culturii naţionale.

În capitolul următor este arătat rolul important al mănăstirilor în apărarea credinţei în călăuzirea credincioşilor prin marii duhovnici vieţuitori ai mănăstirilor, amintind de faptul că primele şcoli au luat fiinţă în mănăstiri. Dacă în lucrarea sadoveniană Fraţii Jderi se subliniază rolul mănăstirilor care adunau în jurul lor pe credincioşi, în Baltagul este oglindită purtarea de grijă a păstorilor duhovniceşti în cadrul comunităţilor creştine, respectiv al parohiilor săteşti.

Multe din creaţiile literare ne prezintă figuri de slujitori: cărturarul părinte Nicodim Jder de la Mănăstirea Neamţ, Popa Tanda, duhovnicul Vitoriei Lipan de la Sărăceni, părintele Ghermănuţă ori maicile din povestirile lui Vasile Voiculescu îndemnându-ne să găsim în orice cădere a vieţii o şansă de înălţare duhovnicească.

Legătura dintre credinţa strămoşească şi frumoasele datini româneşti este oglindită în capitolul următor, o legătură în care străbate aceeaşi cuminţenie, acelaşi echilibru, acelaşi optimism al vieţii.

În dorinţa de a evidenţia dimensiunea cosmică a creştinismului românesc, autoarea subliniază faptul că în literatura română se oglindeşte realitatea că vechile moşteniri precreştine s-au păstrat în spiritualitatea românească. După prezentarea condiţiei Bisericii în comunism, amintind de faptul că Biserica a fost un punct de stabilitate socială într-o societate care se reinventa sub toate aspectele, maica stareţă ne prezintă, într-o ordine metodologică aparte, misiunea Bisericii şi slujirea ei filantropică oglindită în literatura recentă.

Prin rigoarea redactării, prin buna stăpânire a metodelor de cercetare şi capacitatea de a selecta informaţiile, putem afirma că această lucrare constituie o contribuţie importantă în literatura de specialitate, insistând asupra faptului că prioritatea misionară a vremurilor în care trăim este să redescoperim iubirea jertfelnică pe care Biserica neamului nostru a avut-o faţă de fiii săi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: