Mintea cea de pe urmă

Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă! Este o zicală care se potriveşte ca unsă heirupismului din societatea românească. Deciziile majore sunt luate pe picior, la limită, după cum bate vântul, dintr-o parte sau alta. De cele mai multe ori, consecinţele ajung să fie dramatice, iar în lipsa procedurilor, căutaţi sunt ţapii ispăşitori. Presupuşii vinovaţi sunt condamnaţi înainte de a fi judecaţi, iar autorităţile se întrec în luarea de măsuri. Evident, sub presiunea evenimentelor, acestea nu sunt îndeajuns gândite, iar efectele negative se propagă. Lanţul slăbiciunilor se lungeşte, iar veriga slabă este tot mai greu de eliminat. La originile sale, birocraţia se baza pe o structură riguroasă şi un mecanism precis articulat. Subordonarea ierarhică, relaţiile de colaborare, drepturile şi răspunderile, stimulentele şi sancţiunile făceau ca lucrurile să meargă. Însă, cu timpul, pe dulcile meleaguri autohtone, noţiunea a intrat în sfera derizoriului. Când pronunţăm birocraţie, în minte ne apare imaginea unor oameni stând în birouri sau plimbând hârtii. Vina nu e a noastră, ci a păienjenişului de instituţii în care responsabilităţile sunt diluate până la dispariţie. Recent, am fost izbit de modul în care încrengătura birocratică duce la blocaje, iar, nerezolvate, acestea vor genera o adevărată tragedie. Vorbesc despre depozitul de steril minier de la Tărnicioara, colos ameninţând să se prăvălească peste case, oameni, animale şi câmpuri. Lucrările de stabilizare s-au degradat în timp, iar ploile puternice vor declanşa, inevitabil, dezastrul. Responsabilii s-au adunat într-o şedinţă de urgenţă, constructorul spunând că Direcţia Silvică îi ameninţă cu penalul dacă intră la remedieri pe terenul cu pricina. La rându-le, silvicii se prevalează de lege, care, înainte de toate, obligă la scoaterea temporară a suprafeţei din fondul forestier. Astfel, teancuri de hârtii urmează să se rostogolească de la un organism la altul, fiecare evazionând de la atribuţii. Iar când, în sfârşit, vor veni şi aprobările – ferească-ne Dumnezeu! –, ar putea fi prea târziu. Abia atunci îi va veni, iarăşi, românului mintea la cap. Şi, ghiciţi, ce se va întâmpla?… Desigur, din nou măsuri peste măsuri, sancţiuni drastice, schimbări din funcţie şi execuţii ale acarilor-păun.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!