Aglomeraţie ca-n nr. 2

A venit vara. Dacă a venit, parcurile Sucevei – puţine şi strâmte, atâtea şi aşa cum ne-au rămas – sunt pline. Probabil că n-au treabă cu ele cei care au resursele necesare ca, în câteva ceasuri libere, să evadeze în afara oraşului, prin aceasta înţelegându-se, poate, inclusiv cei care oficial le administrează. Dar au treabă ceilalţi, foarte numeroşi, părinţi şi copii ce trebuie duşi la locuri de joacă, copii ce se duc singuri (cu biciclete, role etc.), proprietari de câini ce trebuie duşi la plimbare, persoane vârstnice, adolescenţi pupăcioşi fără parale, dromomani (cei ştiuţi plus alţii), bolnavi cu capul decompensaţi şi fără însoţitorii plătiţi potrivit actelor, cerşetori, noi eşaloane de cerşetori (de 1 Iunie au cerut cu insistenţă inclusiv în numele şi spiritul zilei!) etc. Într-o zi, într-o sesiune de 10 minute, cât nişte mămicuţe să se pozeze cu dumnealui, l-am zărit până şi măscăriciul oficial al urbei, de altfel bufon de anvergură naţională. Câte un ceas (joi şi duminică), un taraf-fanfară interpretează în parcuri, corect, note scoase din instrumente şi computer, amintind (celor care din lecturi au aşa ţinere de minte) de atmosfera „de la băi” de acum un veac şi ceva. Iar melomani cu vârste între juma’ de veac şi aproape veacul chiar vin să-l asculte, în ţinute de crepuscular concert. A venit vara, iar dac-a venit, parcurile Sucevei, să le numeri pe degetele unei mâini, puţine şi strâmte, aşa cum ne-au rămas, sunt pline. La unele ore, ca odinioară troleul 2 la vremea schimbului. Nu vă strângeţi un pic?, să stau şi eu… Ori mai curând: Dă-te şi mata mai încolo!