Semnificaţii

Nu vreau în niciun caz să micşorez dimensiunile învăţămintelor întâmplării americano-române de la sfârşitul săptămânii trecute de la Casa Albă, dar nu-mi iese din cap impresia de joacă a doi băieţi – preşedinţi este adevărat, unul chiar cel mai puternic din lume – lăsaţi singuri acasă şi căutând regulile după care timpul ce le era dăruit urma să fie petrecut. Unul părea uluit de-a dreptul de disponibilitatea celuilalt binişor dispus să-şi pună la bătaie jucăriile, atitudinea aceluia părând a friza, uneori, bufoneria. Donald Trump dansa parcă un dans iniţiatic tipic american, unde yankeul e yankeu, spânatic şi măreţ, atingând uneori mângâietor freza tunsă nemţeşte a camaradului său de joacă, zâmbindu-i ştrengăreşte şi spunându-i „stai calm, nu-ţi fac nimic”…

Preşedintele nostru n-a lăsat deloc impresia că s-ar teme de Omul Roşu, chiar dacă experienţa lui Harap Alb e amară în ce-l priveşte pe acela şi e bine să fii, totuşi, prevăzător. Cam această atitudine era trădată de zâmbetul lui Klaus Johannis, care privea cu uimire „dansul” din jurul său al noului său prieten, dar şi cu precauţie. În această reprezentaţie unică pentru noi (chiar dacă în alte timpuri şi Ceauşescu s-a aflat în bârlogul leului), Klaus Johannis şi-a jucat cu inteligenţă rolul, spre extazul (cam exagerat, totuşi…) întregii media româneşti. Cea americană a avut la acea conferinţă de presă altă temă, a avut răfuielile ei cu Donald Trump. Ne-a amintit, totuşi, de ruşi, ca să nu uităm, desigur, că nu suntem singuri pe lume.

Minunat. Dar, în aceeaşi zi, extaziatul popor român încasa direct şi personal peste gură şi în plex două lovituri de la naţia slavă, vecină binişor cu noi şi de lângă care nu putem pleca cu căţel şi purcel, în America. Este atât de aproape de noi şi-i suntem atât de dragi, încât nu se poate pune problema să-ţi iei ţara cu tine şi să te duci în încăpătoarea Americă. Şi ruşii se pretind încăpători şi ne cântă toată ziua cântecul lor de dor şi de ameninţare.

Americanii ne încântă, ruşii ne cântă. Şi, ca să fim atenţi la melodia lor, îşi pun neamurile să ne mai răstoarne în cap câte o găleată de apă rece de prin mările nordului. O letonă rusoaică (ucraineancă) ne-a smuls un oftat de spaimă, „executând-o” pe Simona Halep, pe care o şi vedeam câştigătoare a Roland Garros-ului, iar slavii de nord l-au băgat în echipă pe Sobieski şi ne-au pătruns până la piele cu răceala apei din găleata cu care ne-a trezit la realitate, după secul 3-1.

Este aceasta o interpretare cam glumeaţă a celor întâmplate la sfârşitul săptămânii trecute. Dar dacă Dumnezeu ţine cu noi şi ne arată drumul, ne mai dă din când în când şi câte o scatoalcă după cap ca să nu pierdem, totuşi, din neatenţie, cărarea…

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI