“Am cetăţenie americană, dar nu am mentalitate americană”

Cum poate fi o lume fără tradiţii? Am încercat să înţeleg de la interlocutorul meu care trăieşte o mare parte din an în Los Angeles. Un american cu rădăcini în România, tocmai în Rădăuţi.

Când întâlneşti un rădăuţean desprins de România, chiar şi de 30 sau 40 de ani, din ochii acestuia răzbat imagini de altădată. Cu imobile vechi, străjuite de felinare, cu străzi pavate şi cai mergând alene în noapte, cu pisici ştrengăriţe urcate pe acoperiş, când luna ademenitoare străjuieşte Templul Evreiesc. Copiii se hârjonesc şi aruncă ghiozdanele în parc. Femei tinere cu părul desfăcut din cosiţe merg la piaţă cu flori de vânzare. Parfumul de iasomie răzbate din cuvintele interlocutorilor. Aşa este şi privirea lui Martin Hassner. Tămâioasă, coaptă de trecut, plină de nostalgie. S-a născut în anul 1945. A venit cu familia la Rădăuţi din localitatea Bănila pe Siret. O localitate despre care noi mai citim doar în cărţile de istorie. Războiul, deportările au fost şi cheia dramei familiei Hassner. Un frate şi o soră au murit la vârste fragede. Un copil avea 5 şi altul 3 anişori. Părinţii aveau să locuiască la Rădăuţi, pe strada Iosif Stalin, astăzi Calea Cernăuţi. “Eram vecini cu Steiman, Feiger, Frenkel, Kalstein” îşi aminteşte Martin Hassner. Moartea fratelui mamei avea să ţină în izolare întreaga familie. Ucis de naţionaliştii ucraineni, acesta lasă o urmă tragică în sufletul tuturor. Familia Hassner va evita contactul cu ceilalţi evrei, dar şi cu românii. Oraşul Rădăuţi părea imens în ochii copilului de altădată. Mama trăia cu teama că fiul se va rătăci. “Acum îmi dau seama că oraşul e mic şi poate fi străbătut cu piciorul” spune Martin Hassner. A fost priceput la literatură şi nu şi-a uitat profesorii, pe Viforeanu, Galan, Bujdei sau Precup. Nu şi-a uitat nici colegii. A străbătut lumea şi este specialist în informatică, dar spune că baza culturală s-a format la Rădăuţi. Aici, la vârsta de 5 ani, vorbea în limba germană şi învăţa poezii de Heine, începea să fie riguros. Pe vremea aceea avea doar un prieten care locuia pe strada Ochiurilor. Era şi el izolat, şi el venit din Pătrăuţi. De omul acela este legat strâns şi astăzi. El se numeşte Mihai Grozavu, nume cunoscut sucevenilor, dar şi românilor din nordul Bucovinei. În 1959, Martin Hassner a plecat în Israel, iar în 1973 în Statele Unite. “Am cetăţenie americană, dar nu am mentalitate americană” spune Martin Hassner, fiind de părere că „românii sunt mai profunzi”. În anul 2005, s-a întors pentru prima dată la Rădăuţi. Casa în care a locuit există şi astăzi, iar strada i se pare neschimbată. În ochii celui întors din nou, în luna mai a anului 2017, am văzut ferestrele luminate cu lămpi desuete, dar aducătoare de speranţă, am văzut o Românie cu valori, o Românie autentică şi am înţeles răspunsul la întrebarea pe care mi-o pusesem iniţial. O lume fără tradiţii este pustie. I-aş fi adresat mai multe întrebări, dar sclipirea temătoare a mamei domniei sale (care îşi pierduse odinioară fratele), sclipire întrezărită în privirea-i, m-a lăsat lângă frontiera la care mă va găsi când va mai dori să povestească. Ştiu să aud şi vorbele care nu se spun.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: