Despre daruri din suflet 

Dacă venea bunicul, atunci pe hol erau două traiste. Cu baierele legate una de alta, ca să le poată duce mai uşor în spate. Tot mai grele păreau a fi, pe măsură ce noi creşteam. Ajuns în uşă, ofta o dată adânc şi le punea cu grijă jos. Bunica aducea doar una şi trebuia să fim atenţi, dacă ne striga, pe mine ori pe fratele meu, să o ajutam s-o aducă până la noi. „Doamne, că sus mai staţi!” spunea de fiecare dată.

Ce nu scoteau din traistele alea? Bunicul se încumeta să aducă până şi cartofii noi, chiar dacă se îngreuna uneori cu ei peste puterile sale, apoi ce se mai găsea şi pe sub straturile bunicii. Deasupra punea fructele, să nu le zdrobească. Cei mai buni căpşuni – ăia aproape cruzi, puţin îmbujoraţi – ce încă păstrau parfumul florilor lângă care fuseseră puşi de bunica, în grădiniţa de la intrarea în curte, ştiam eu bine că de acolo veneau, de la ţară. „De ce să daţi voi bani dacă la noi se găsesc degeaba?” spunea. Şi, peste fructe, câteva ouă, mai multe sau mai puţine, în funcţie de perioadă şi de „dispoziţia” găinilor.

Vine mama la oraş, cu treburi, şi mă-ntreabă, ca de obicei, dacă să-mi aducă ceva. Stă la ţară, în lunile călduroase, în locul unde a copilărit. Aşa a învăţat, nu vii cu mâna în buzunar, pui ceva în traistă/ sacoşă să duci la oraş, la copil, se vede că profesori buni i-au fost bunicii. N-aş vrea să-i dau de lucru, de fapt nici nu are multe de adus la vremea asta şi ştiu eu, din proprie experienţă, că nu-i uşor să stai cu capul în jos să aduni un mănunchi cât să ai de-o ciorbă. Îmi aduce totuşi un snop de verdeţuri, nişte caş de vacă şi ouă.

Una din cele mai dragi imagini cu bunicul, spre care gândul călătoreşte des, este cea în care îmi apare venind la mine, pe scurta alee din faţa scării. Încă falnic, până spre sfârşitul vieţii, când a suferit o teribilă amputare, a rămas aşa. E puţin aplecat de umeri, dar păşeşte apăsat şi bucuros, îl văd de la etaj că e aşa. Vine să-i aducă ceva de la ţară nepoatei sale, ce-a găsit şi el pe acasă. I-a pus bunica şi nişte ouă în plasă şi i-a dat de grijă să i le dea întregi.

Scot ouăle pe care mi le-a adus mama să le pun în frigider şi mă uit, involuntar, pe geam. Bunicul vine zâmbind spre mine.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: