Înălţarea Domnului – Ziua Eroilor

Nicolae Iorga spunea că „neamul este etern prin cultul eroilor. Eroii sunt cei dragi nouă. Nu există nicio casă, nicio familie din România, din păcate, care să nu fi avut eroi, oameni căzuţi pe câmpurile de luptă de-a lungul istoriei. Ei au luptat pentru apărarea pământului, a fiinţei naţionale, pentru apărarea religiei. Observaţi şi în prezent că se poartă un război pe bază religioasă între civilizaţii. Dacă privim în istorie, vom revedea asemenea bătălii. Din păcate, rasa umană are această caracteristică de a se lupta. Ei şi-au dat viaţa pentru ca noi să putem fi liberi. În al doilea rând, sunt cinstiţi pentru că sunt ai noştri”.

Eroi au fost…

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul Înălţării Domnului. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca zi a eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Astfel, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. În România, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălţării Domnului, iar România a devenit prima ţară care îi comemorează în aceeaşi zi pe eroii străini şi pe cei români. Această dată a fost stabilită ca urmare a Tratatul de la Versailles, unde ţările beligerante s-au obligat, prin semnarea tratatului, la întreţinerea mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a monumentelor comemorative de război dedicate acestora. În timpul comunismului, prin Decretul nr. 71/1948, data a fost schimbată la 9 mai. Tradiţia comemorării eroilor în România cu prilejul Zilei Înălţării Domnului a fost reluată începând cu anii ’90. Astfel, prin Legea nr. 48/1995, Ziua Eroilor – principal reper comemorativ al eroilor neamului – a fost proclamată sărbătoare naţională a poporului român, fiind reînviat veritabilul cult al eroilor.

În spiritul tradiţiei europene, această zi a fost proclamată şi sărbătoare naţională a poporului român. Lumina sufletului Mântuitorului Iisus Hristos şi tăria Sa întru credinţă sunt mărturisite, peste veacuri, de imensa capacitate de sacrificiu a eroilor neamului, căzuţi în cele două Războaie Mondiale, dar şi în Războiul de Independenţă. Mormintele eroilor au fost deja îngrijite la această dată, iar glasul clopotelor va putea purta în eter apelul solemn pentru eternă recunoştinţă până în cele mai îndepărtate colţuri de pământ, oriunde au murit pentru ţară eroii cu nume şi cei fără de nume. Există, de asemenea, tradiţia de a respecta mormintele cetăţenilor străini căzuţi pe teritoriul ţării noastre, indiferent dacă, într-un anumit moment al istoriei, ne-au fost aliaţi sau inamici. Să ne înclinăm şi noi toţi – copiii străbunilor noştri martiri –, cu adâncă emoţie şi respect, în faţa jertfei celor care au făurit poporul român şi au apărat cu preţul vieţii lor graniţele Patriei şi să presărăm pe mormintele şi la monumentele eroilor lacrimile recunoştinţei, aprinzând, totodată, o lumânare care să le lumineze calea în veşnicie!

Cultul eroilor la români, acordarea respectului cuvenit şi pomenirea din generaţie în generaţie a celor căzuţi jertfă pe câmpurile de luptă pentru apărarea ţării fac parte din conştiinţa, sufletul şi credinţa românească.

Jertfa pentru o Românie Independentă

România a participat, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, la patru mari războaie: 1877-1878 (este cunoscut sub numele de Războiul pentru Independenţă); 1913 (al Doilea Război Balcanic, primul consumându-se în anul 1912, fără participare românească), 1916-1919 (Războiul Reîntregirii); 1941-1945 (cu două secvenţe, unul sfânt, 22 iunie 1941 – 23 august 1944, şi altul drept, 23 august 1944 – 12 mai 1945).

Efectivele angajate în aceste conflicte au fost numeroase, iar pierderile umane însemnate, din cauza mai multor factori: slaba înzestrare asigurată pe timp de pace forţelor militare; raportul de forţe, îndeobşte nefavorabil; erori grave în planificarea strategică şi în conducerea trupelor; condiţiile de timp şi anotimp (la Stalingrad şi în Caucaz, în toamna anului 1942, cei aproape 400.000 de soldaţi români au fost prinşi de „iarna rusească” în ţinută de vară care nu a mai sosit până la terminarea luptelor) etc.

În Războiul de Independenţă, armata română a pierdut:

> 4.302 morţi şi dispăruţi, din care 40 de ofiţeri şi 15 medici;

> 3.316 răniţi din care 70 de ofiţeri.

De asemenea, în acest conflict armata a avut 19.084 de bolnavi, dintre care 210 ofiţeri şi 74 de medici.

În al Doilea Război Balcanic (1913) nu au avut loc ciocniri sau lupte, dar armata a avut 1.150 de militari morţi, din cauza epidemiei de holeră, declanşată în zona muntoasă a Balcanilor.

În Războiul de Întregire, cercetările serioase din arhive arătă următoarea situaţie:

> 1913 ofiţeri şi 95.454 de soldaţi morţi pe front, în infirmerii sau spitale din ţară, ca urmare a bolilor sau rănilor; aceştia au fost identificaţi nominal;

> 248 de ofiţeri şi 51.177 de soldaţi morţi pe front, în ţară sau străinătate, în împrejurări necunoscute; în mare parte, ei sunt neindentificaţi;

> 169 de ofiţeri şi 70.335 de soldaţi morţi în lagărele de prizonieri.

Numărul total al morţilor armatei române se ridică, prin urmare, la 2.331 de ofiţeri şi 216.966 soldaţi.

Numărul civililor morţi ca urmare a bătăliilor, rănilor ori tifosului exantematic este apreciat la circa 250.000. Nu intră aici decesele considerate normale.

Cifrele de mai sus sunt pentru Vechiul Regat. Dar în anii Primului Război Mondial sute de mii de români au luptat în armatele austro-ungare şi ruse. Numărul militarilor români morţi sub steag străin este greu de apreciat. Cercetări estimative vorbesc de circa 50.000 de morţi pentru românii transilvăneni în anii 1914-1918.

În al Doilea Război Mondial, situaţia se prezintă astfel:

> campania din Est: 71.585 de morţi, din care 3.113 ofiţeri, 1.823 de subofiţeri şi 66.649 de soldaţi;

> campania din Vest: 21.053 de morţi din care 859 de ofiţeri, 776 de subofiţeri şi 19.400 de soldaţi.

Total în cele două campanii: 92.620 de morţi, din care 3.372 de ofiţeri, 2599 de subofiţeri şi 86.049 de soldaţi.

La aceştia se adaugă 333.966 de răniţi (243.622 în Est şi 90.344 în Vest) şi 367.976 de dispăruţi, cei mai mulţi prizonieri (dintre care 309.533 în Est şi 58.443 în Vest).

Cifrele totale se ridică la 794.562 militari (624.740 în Est şi 169.822 în Vest).

Dumnezeu să-i odihnească!

Eroi sunt încă…

Câţi dintre tinerii de azi ştiu că de Înălţarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri este şi Ziua Eroilor şi se cinsteşte memoria celor care s-au jertfit pentru România? În România sunt 153.959 de morminte ale eroilor noştri, multe dintre ele acoperite de mărăcini din cauza neglijenţei şi indiferenţei primăriilor şi consiliilor locale.

Astăzi este desuet în ţara noastră să vorbeşti despre demnitate naţională, exemplul înaintaşilor, onoare militară, sacrificiu pentru semeni. Mulţi dintre aceşti eroi au fost şi ei victimele politicienilor vremii, când patrioţi de interes au dat gata furniturile şi planurile Armatei, încât, cum se întâmplă la noi, venirea războiului ne-a găsit nepregătiţi. Oamenii în uniformă nu-şi revendică statutul de erou în momentul în care îşi respectă jurământul militar, când nu fac politică şi nici afaceri, pentru că aşa le cere statutul. Oamenii în uniformă, împotriva cărora sunt asmuţite alte categorii profesionale, nu-şi iau jucăriile şi pleacă în momentul în care nu le convine ce soldă au şi nici nu declanşează greva generală. Într-o peşteră din Afganistan, un militar român păşeşte cu degetul pe trăgaci într-un hău al morţii. Se face lumină doar când gloanţele iuţesc în cadenţă spre năluci aspre. În buzunarul de deasupra inimii, militarul are lipită de corp fotografia soţiei şi copiilor. Îi va strânge în braţe în gând când îşi va termina misiunea. Acasă, politicienii au libertatea de a se bucura de statutul de oameni de vază ai unei ţări membre NATO şi UE, care are şi obligaţii. În acelaşi timp, îşi freacă mâinile pentru că investiţiile străine au crescut de aproape zece ori de când suntem membri ai Alianţei. Militarul este undeva departe, iar politicienii n-au chef să-i simtă praful de puşcă din gură şi de pe mâini. Ei n-au vreme nici să-l asculte pe poliţistul care, ascuns într-o reţea de crimă organizată şi, astfel, cu viaţa ameninţată şi peste orele de program, trage semnale de alarmă. Ei nu-l văd nici măcar pe agentul de circulaţie, care într-un vacarm copleşitor, la 40 de grade sau pe ploaie torenţială, ţine, în mijlocul intersecţiei, loc de asfalt de calitate presărat peste şoseaua furată. Habar n-are că poliţistul de la „Urmăriri” şi cel de la „Investigaţii Criminale” nu ajung acasă cu săptămânile, primul încercând să aducă lângă mama lui vreun copil dispărut şi, în acelaşi timp, să prindă şi un urmărit general, iar al doilea să-i întindă capcane unui criminal în serie. De criminaliştii care se-apleacă asupra oricărui detaliu şi oricărei amprente, încă de multe ori cu ustensilele de pe vremea lui Sherlock Holmes, n-au auzit decât din filmele americane. Cu poliţiştii de la economic sunt mai familiarizaţi, mai ales când le cer şefilor acestora să îngroape vreun dosar şi, dacă nu se poate, să-i mute în celălalt colţ de ţară. Politicienii noştri îl ignoră pe jandarmul care încasează toată ura socială atât la mitinguri, cât şi la meciurile din Liga lui Mitică şi-i bun să care cu cârca sinistraţi la inundaţii. Pompierul care se-aruncă în foc, de multe ori sinucigaş, ca să smulgă din flăcări orice răsuflare a vieţii, e condamnat să alerge spre incendiu cu cisterne ruginite de 30 de ani. Pentru politicieni nu există pirotehnicianul care deznoadă firele ucigaşe ale unei bombe cu răbdarea unui neurochirurg. Nu există nici vânătorul de munte care-l salvează de pe creste pe turistul rătăcit. Pentru politicieni, pilotul şi rachetistul, care apără cerul României, sunt doar de decor şi pentru umflat conturile din comisioane pentru achiziţii. Eroii merită respectul nostru. Le putem mulţumi cât sunt în viaţă. Un politician care a intrat în politică doar pentru a avea putere şi a se umple de bani – şi nu pentru a face şi pentru români câte ceva – nu ştie că toţi aceşti oameni în uniformă şi-au ales profesiile respective şi pentru a se dărui ţării şi semenilor. Darul nu ţine de orele de program. Altfel, degeaba tresari la căpătâiul unui coşciug peste care este întins drapelul tricolor, când colegii celui trecut în eternitate în misiune, cu lacrimi în ochi, trag salvele de onor…

Glorie eternă Eroilor români din toate timpurile!

 Col. (r.) VIOREL MIHAESCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: