„Aş lua oricând prânzul la cantina unui centru al DGASPC Suceava”

Interviu cu GEORGETA NADIA CREŢULEAC, director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava

Georgeta Nadia Creţuleac va „bifa” în curând 6 luni de când a preluat funcţia de director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava, instituţie care are în grijă peste 24.000 de suflete, copii şi adulţi, persoane cu dizabilităţi sau fără.

DGASPC Suceava are în evidenţe peste 2000 de copii cu certificat de handicap. Alţi circa 470 de minori trăiesc în centrele de plasament, încă circa 130 în aşezământul „Sf. Leontie” de la Rădăuţi, iar mai mult de 560 sunt crescuţi şi educaţi de asistenţi maternali profesionişti.

Aceeaşi instituţie gestionează, de asemenea, nevoile speciale ale aproape 20.000 de adulţi încadraţi în diferite grade de handicap şi a altor peste 860 de adulţi instituţionalizaţi în centrele de reabilitare şi recuperare neuro-psihiatrică din judeţ.

Cifrele de mai sus plasează Suceava în primele 5 locuri în ţară la numărul de copii asistaţi social şi în primele 8 la numărul de adulţi asistaţi, raportat la numărul de locuitori.

Nu sărăcia este motivul pentru care cei peste 24.000 de oameni au nevoie de ajutorul statului ca să trăiască, ci lipsa educaţiei

– Are Suceava „socială” un specific anume, legat de gradul de sărăcie a populaţiei?

– Are, fără îndoială, iar numărul mare de asistaţi social este dovada. Suntem, din păcate, în primele locuri la acest capitol pe lista judeţelor din ţară, raportat la numărul de locuitori, care este, de asemenea, unul mare. Cred însă că nu sărăcia este motivul pentru care cei peste 24.000 de oameni au nevoie de ajutorul statului ca să trăiască, ci lipsa educaţiei. În special în mediul rural, lipsa de educaţie duce la consum de alcool, abuz, neglijenţă, violenţe, promiscuitate şi toate celelalte situaţii anormale întâlnite în multe familii. Mai cred însă că implicarea fundaţiilor în ajutorul pentru educaţia copiilor, dar şi în consilierea părinţilor este o soluţie pentru reducerea numărului de minori care intră în sistemul de asistenţă socială.

– Există zone în judeţ mai intens „producătoare” de asistaţi social?

– Da. Fără îndoială, cea mai importantă este zona Fălticeni, să-i spunem „zona de câmpie”. Tot mai puţini asistaţi apar în zonele de munte a judeţului.

– Aţi lua prânzul la cantina unui centru de recuperare şi reabilitare al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava?

– Oricând. Am luat de altfel multe prânzuri în Centrul de Plasament „Laurenţia Ulici”, unde am fost director 4 ani. În prezent, masa, în oricare centru din judeţ, din punct de vedere caloric sau al gustului, are tot ce trebuie, dacă nu şi în plus. O spun cu toată răspunderea, sunt multe familii care nu-şi pot permite să pună pe masă ce mănâncă beneficiarii noştri, mai ales după ce s-a mărit alocaţia de hrană. Medicul unui centru sesiza zilele trecute că beneficiarii s-au cam îngrăşat, ceea ce nu este indicat la unii dintre ei. Era obligată să-i bage pe câţiva la regim…

– Ce le lipseşte totuşi copiilor şi adulţilor din centrele rezidenţiale ale judeţului Suceava?

– O mai mare deschidere pentru petrecerea timpului liber. Copii sau adulţi, ei au nevoie de ieşiri, pentru care avem însă nevoie de sprijin, de parteneri. E nevoie de transport în primul rând. Fac din nou referire la perioada când eram director la „Laurenţia Ulici”. Când i-am dus pe copii, vreo 50 erau, prima dată la Suceava, la mall, a fost pentru ei ca o excursie exotică. Universul lor era Gura Humorului şi atât. Şi, credeţi-mă, chiar şi copiii cu tulburări de comportament au fost foarte liniştiţi în timpul acelei ieşiri.

– Percepţia comunităţii faţă de persoanele cu dizabilităţi nu mai este totuşi aceea de acum 10 ani…

– Nu mai este, într-adevăr, dar pentru asta am muncit mult, noi toţi cei din sistemul de asistenţă socială. Nu putem spune că este considerată normalitate prezenţa în comunitate a unui dizabil, dar lumea e mult mai deschisă faţă de ei ca în urmă cu câţiva ani. Şcolile se implică acum foarte mult, au în program diverse acţiuni cu beneficiari din centre, de la vizite, până la expoziţii şi excursii. Nu există nicio săptămână fără astfel de activităţi.

 

Îmi doresc din tot sufletul parteneriate şi mai solide cu fundaţii, cu operatori privaţi

 

– Este ceva ce v-aţi dori să realizaţi în mod deosebit, cât timp sunteţi director al DGASPC Suceava?

– Da, este ceva ce-mi doresc din tot sufletul. Parteneriate şi mai solide cu fundaţii, cu operatori privaţi, pentru creşterea calităţii serviciilor. Avem şi acum un număr mare de parteneri pe diferite proiecte, dar şi cu fundaţiile mari, precum „Salvaţi copiii” sau „Hope and Homes for Children” (HHC România). Sperăm într-o colaborare cu acesta din urmă, chiar financiară, pentru dezinstituţionalizarea Centrului de Plasament de la Solca.

Mai multe legat de parteneriate posibile vom şti după şedinţa de mâine (azi – n.n.) a Consiliului Judeţean, de la care am solicitat să ne fie delegate atribuţiile pentru încheierea de contractare de servicii sociale de către ONG-uri. Astfel de atribuţii ne-ar permite chiar predarea către o fundaţie a unui întreg centru, de exemplu, până la contractarea de servicii sociale care ne lipsesc.

Ne confruntăm, de exemplu, cu o situaţie nouă, cea a emigranţilor, printre care au apărut şi minori fără aparţinători. Poate că un ONG se implică alături de noi angajând un vorbitor de limbă arabă, ceea ce ne-ar ajuta imens să comunicăm cu aceşti tineri. Ne-am lovit deja de această problemă şi, cu siguranţă, vor apărea şi altele în viitor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: