Şobolanul şi Fernando

Cel mai mare eveniment cultural al anului este în plină desfăşurare. Zilele Teatrului Matei Vişniec propune publicului sucevean spectacole extrem de diverse, cu abordări diverse, cu teme complexe, producţiile proprii ale teatrului sucevean, producţii ale unor regizori care au revenit cu drag şi anul acesta, printre care îi amintim pe Alexandru Grecu, Alexandru Nagy, Anca Bradu, dar şi trupe şi regizori care vin pentru prima oară.

A fost un început de festival (şi de săptămână) intens. Festivalul a debutat cu spectacolele „Şobolanul rege” şi „Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare”, care s-au jucat (în această ordine) la Uzina de apă şi la Teatrul Municipal Matei Vişniec.

Începând de la titlul piesei (care în cazul textelor lui Matei Vişniec e întotdeauna o provocare), continuând cu afişul (grafică şi expresivitate exemplare) şi nu în cele din urmă spectacolul în sine, „Şobolanul rege” este o stimulare a simţurilor, o provocare a raţiunii, o senzaţie care se insinuează sub pielea spectatorului fără să întâlnească nicio rezistenţă, o experienţă zguduitoare. Un text care împleteşte o realitate imediată cu elemente de fantastic, o dezbatere incisivă despre spălarea pe creier, despre cum a ajuns să se construiască o ştire ca să satisfacă nevoile tot mai morbide ale omului modern, despre conflicte (interioare şi exterioare), despre răul din noi care se propagă în afara noastră şi care ajunge să ne conducă. 8pt performance theatre şi regizorul Alexandru Nagy lasă o nouă amprentă în structura mentală a spectatorului.

În ceea ce priveşte cea mai nouă producţie a teatrului sucevean, „Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare”, în regia lui Alexander Hausvater, spectacolul a fost foarte bine primit de public, dacă aplauzele din final sunt un indicator în acest sens (am pierdut numărul rechemărilor la scenă a actorilor). Cum anunţa regizorul, spectacolul a fost într-adevăr o îmbinare complexă de tehnici, metode şi arte ale spectacolului. „Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare” a fost o etalare a unei altfel de abordări a teatralităţii, o paradă vizuală şi auditivă, o desfăşurare de forţe. Am mai spus-o cu altă ocazie, nu pot să nu repet: Doamne, ce voce are Cristina Florea!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: