Cartoful fierbinte al noii generaţii – Ghiţă

În această vreme când decepţia provocată de actuala „clasă politică” a devenit sufocantă, iar concluzia că „aşa nu se mai poate” îi îndeamnă pe tineri mai degrabă să protesteze în stradă decât să iasă la vot, destule voci din public şi din sfera politicii ne flutură prin faţa ochilor speranţa într-o nouă generaţie de politicieni. Fenomenul se repetă la fiecare criză. Din ’90 încoace tot aşteptăm ca speranţele noastre să prindă contur şi o nouă garnitură de tineri valoroşi să se dedice trup şi suflet bunei guvernări. Generaţia nouă nu ne stârneşte imaginaţia numai nouă, ci şi altora, ultimul exemplu fiind aliata noastră mereu de încredere, Franţa.

De visat, să recunoaştem, visăm frumos şi multe, numai că realitatea social-politică funcţionează după alte reguli decât scoarţa cerebrală. Adevărată pacoste, mai toţi tinerii intraţi în politică s-au străduit să ne demonstreze că nu sunt cu nimic deosebiţi de politrucii noştri unşi cu toate alifiile. Priviţi destinul politic al următorilor: Victor Ciorbea, Adrian Năstase, Radu Mazăre, Dan Şova, Elena Udrea… ca să vedeţi că speranţele noastre n-au avut nicio bază. Iar eşecurile lor nu diferă cu absolut nimic de acelea ale lui Viorel Lis, Octav Cozmâncă, Şerban Mihăilescu, Adrian Severin, Andrei Chiliman, Gabriel Oprea…

Iată de ce nu-l înţeleg pe Dacian Cioloş care, cu toată evidenţa situaţiei de mai sus, continuă să ne strecoare microbul speranţei în îndelung aşteptata garnitură tânără de politicieni când mai toţi, odată ajunşi pe jilţurile puterii, se şi dau în stambă. Cu cât jilţul e mai înalt, cu atât prăbuşirea e mai ruşinoasă.

Însă cazul Sebastian Ghiţă este emblematic: IT-ist la bază, milionar imediat după majorat, ajunge să gestioneze sute de milioane de euro, banii statului român, în schimbul cărora livrează nişte programe de calculator care mor după câteva zile, luni ori ani, în caz că nu sunt de nicio utilitate. Majoritatea instituţiilor statului, inclusiv serviciile secrete, o mulţime de firme de stat ori private şi-au părăduit banii prin firmele sale pe produse cel puţin discutabile, fără ca vreo autoritate a statului să intervină, în afară de cea judiciară.

Concomitent, cercul său de relaţii, necesare în câmpul „muncii”, fireşte, s-a tot lărgit, ajungând să joace pe cai mari alături de mulţi „bărbaţi de stat” ai României, fără ca nimeni să observe că „împăratul e gol”. Ca degringolada politică să nu rămână ascunsă privirilor, urcă treaptă după treaptă până la aceea de mare şef al comisiei parlamentare de control a serviciilor secrete. Prin 2013 intră şi în atenţia DNA, de groaza căruia, la sfârşitul anului trecut, fuge peste graniţă, încercând să se salveze.

De atunci, nu e zi să nu aflăm cum s-au dus banii contribuabilului român pe apa sâmbetei, dar poate măcar în cazul acesta cei ce au pierdut banii vor răspunde. În schimb, societatea românească, partidele, instituţiile, firmele… vor sufla şi-n iaurt când va fi vorba de promovarea tinerilor, cu atât mai mult cu cât ratarea tânărului Sebastian Ghiţă vine după alte ratări notorii. Din păcate, cei ce l-au ridicat în slăvi, cei ce i-au pavat drumul spre o carieră politică nu-şi recunosc nicio vină, iar cazul nu e deloc singular.

Eşecurile politice ale atâtor tineri merită totuşi discutate: pe lângă că mai nimic nu-i recomanda în posturi de conducere, nu şi-au păzit viitorul de tentaţii şi ilegalităţi, nici nu s-au omorât cu pasiunea pentru buna guvernare, considerând că experienţa „înaintaşilor” e suficientă, în mintea lor un bun profesionist putând fi oricând un mai bun politician decât ce avem acum. Or societatea, statul se conduc după alte principii decât calculatorul, trenul, afacerea, iar stilul politic al foştilor deja e falimentar.

Ceea ce uită tinerii imberbi, dar şi destui politicieni consacraţi, e că un individ poate greşi mult mai uşor decât un grup, o organizaţie, iar eşecul apare de zeci de ori mai repede la „lupii singuratici” decât la adepţii lucrului în echipă.

În cazul lui Ghiţă însă au mai concurat la zgomotoasa prăbuşire şi caracterul său agresiv, încrezut şi alunecos, dominat de o voinţă extraordinară de a aduna avere şi a-i ţine pe ceilalţi la respect, indiferent de mijloacele folosite. În consecinţă, cred că de promovarea noilor speranţe ale politicii nu se va mai vorbi o vreme.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!