Viorel Ilişoi:

Ziaristul adună emoţii

„Ce-ai scris atâta acolo?” m-a întrebat, când am ajuns şi eu, într-un sfârşit, să primesc doritul autograf. Între paranteze fie spus, domnia sa nu dă autografe aşa, în grabă, el stă pe îndelete de vorbă cu omul, întorcându-i astfel preţuirea. Ce s-au mai bucurat unele doamne!

Viorel Ilişoi – primul jurnalist român condamnat la închisoare pentru delict de presă, unul dintre puţinii autori de reportaj clasic din presa românească – le-a strâns într-o carte pe cele mai frumoase şi ne-a adus-o, vineri, la Observatorul Astronomic din Suceava. La lansarea i-au stat alături doi vechi prieteni, moderatorul, poetul Ioan Manole şi scriitorul Cezar Straton. Cu primul, care i-a „furat” cândva premii la concursurile de poezie, autorul şi-a adus aminte de începuturile unor ziare botoşănene şi sucevene (care, pentru a se susţine, apelau, între altele, inclusiv la editarea unor publicaţii spre care ochiul sexului tare privea cu interes). „Fiecare reportaj al lui Viorel Ilişoi poate fi subiect de roman, cu condiţia ca el să fie autorul” crede poetul. Cu notiţe frumos structurate spre care nu a mai apucat să arunce decât o privire fugară, Cezar Straton l-a felicitat pentru scrierile sale, ce se studiază deja la facultatea de jurnalism, a povestit despre vremurile când s-au cunoscut şi despre reportajele despre Basarabia – tematică pe care o abordase şi el la acea vreme, dar într-o altă cheie – care i l-au adus în atenţie. „Totul emană firesc la el, este o specie rară, rasisimă”.

Ce-a vorbit autorul, care trăieşte doar din scris, din 1990? Ne-a spus despre marketingul „dureros” al cărţilor şi despre cum a fost nevoit să taie din carte 200 de pagini pentru că altfel costurile de transport se dublau, pentru cei de peste graniţă. Ne-a povestit, cu acelaşi talent cu care scrie, despre cum era să rateze un reportaj care, mai târziu a ajuns să fie tradus în presa internaţională, tot din motive de costuri – „Hackerii din Drăgăşani”. „Un reportaj prost se termină cu punctul de final, unul bine scris are elemente memorabile”, „partea literară este instrument, nu scop” crede Viorel Ilişoi, care a abordat, în scrierile sale, teme din mitologia contemporană, cu eroi moderni, dând exemplu fetiţa romă care s-a sinucis pentru că nu a fost lăsată să meargă la şcoală – „Cine a ucis-o pe Grancsa Szomna?”.

Calităţile unui jurnalist? Punctualitatea, să miroasă frumos şi sa aibă stomacul tare, afirmă „Domnul Reportaj”, cum a fost numit de către un coleg de breaslă. În susţinerea primeia a povestit despre un interviu-eveniment – „Crepusculul aristocraţiei româneşti” – în care l-a avut interlocutor pe Alexandru Paleologu, pentru care a venit, la acea vreme, din Iaşi la Bucureşti. Şi-a făcut conştiincios temele, a studiat mersul mijloacelor de transport ca nu cumva să întârzie, a studiat dinainte zona unde domicilia şi a fost prezent la uşă exact în momentul în care acesta o deschidea, larg.

Şi a mai povestit Viorel Ilişoi, care crede că reportajul este „o gaură a cheii prin care priveşti realitatea”, în susţinerea necesităţii punctualităţii, cum a ratat intenţionat un interviu la care s-a prezentat mai înainte de ora prevăzută, dimineaţa devreme, la o primărie, pentru a-i lua un interviu gospodarului-şef şi l-a găsit „lucrând” cu secretara.

Ce-am scris acolo? O mascată declaraţie de dragoste. Autoarea rândurilor de mai sus mărturiseşte ca e subiectivă, dar vă îndeamnă ca, atunci când găsiţi semnătura lui Viorel Ilişoi sub un reportaj, să îl citiţi. Domnia sa vede lumea cu ochi de jurnalist şi o povesteşte cu suflet de scriitor. Dar nu vă spun o noutate.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: