Canonizarea Sfinţilor putneni (2)

Sfinţii Sila, Paisie şi Natan, sihaştrii

Familia duhovnicească a monahilor putneni

În veacul al XVIII-lea, Dumnezeu a binevoit ca în Mănăstirea Putna să înflorească o aleasă viaţă duhovnicească, prin părinţii vieţuitori în mănăstire şi în aşezămintele ei: Mănăstirea veche (aşezământul de lângă Biserica Dragoş Vodă) şi cele două sihăstrii, Sihăstria Putnei şi Sihăstria Ursoaia.

Dintre roadele sfinte ale acelei perioade au rămas ca lumini peste veacuri înfăptuiri alese şi chipuri ale unor vieţuitori care au cunoscut lumina lui Hristos şi, primind-o întru ei, s-au făcut ei înşişi lumină altora. Patru dintre ei sunt canonizaţi: Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, şi Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan.

Îndeosebi în trei slujiri au strălucit vieţuitorii putneni din acest secol: conducători bisericeşti, cărturari şi sihaştri. Sihaştrii mănăstirii din această perioadă reprezintă una dintre cele mai luminoase pagini ale mănăstirii. Sub ocârmuirea duhovnicească a ierarhilor purtători de grijă pentru mănăstire, s-au dezvoltat în secolul al XVIII-lea două sihăstrii mai vechi al mănăstirii, aflate la câţiva kilometri de ea, Sihăstria Putnei şi Sihăstria Ursoaia.

Monahii de aici aveau regula de viaţă mult mai strictă, nu aveau gospodărie în jurul sihăstriilor sau în alt loc şi îşi petreceau cea mai mare parte a timpului în rugăciune, urmând modelul vieţuirii isihaste. Majoritatea vieţuitorilor de aici erau tunşi în schima mare, cea mai înaltă treaptă a vieţuirii monahale, sihăstrească. Pentru a avea parte şi de împlinirea votului fundamental al ascultării, vieţuitorii sihăstriei trăiau în supunere faţă de un părinte de acolo, iar acesta era în ascultare de egumenul mănăstirii.

Sfântul Cuvios Sila

Părintele duhovnicesc care a strălucit ca un mare luminător al lui Dumnezeu în schitul Sihăstria Putnei la mijlocul veacului al XVIII-lea a fost Cuviosul Sila.

Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 şi a intrat din copilărie în viaţa monahală, la Schitul Orăşeni din Botoşani. În jurul anului 1714, cuviosul Sila a venit la Sihăstria Putnei.

Între harismele primite de la Dumnezeu, cuviosul Sila a avut şi darul propovăduirii, cuvântul său pătrunzând în inimile oamenilor şi lucrând acolo iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Ca un nou Gură de Aur, cuviosul Sila a fost un dascăl al milosteniei, învăţând pe cei bogaţi să sporească duhovniceşte prin dăruirea celor materiale către cei aflaţi în nevoi.

În 1753, cuviosului Sila i se încredinţează ascultarea purtării de grijă de schit, cu binecuvântarea Sfântului Iacob. Prima sa grijă a fost pentru casa lui Dumnezeu, ridicând o biserică de zid: „Iar dacă a vrut Domnul Dumnezeu aşa de a rămas să fiu eu stareţ şi purtător de grijă acestui sfânt şi dumnezeiesc locaş, îndată am pus în inima mea gând pentru sfânta biserică ca să o fac de piatră, fiindcă biserica era de lemn şi foarte mică. Deci descoperind şi arătând eu acest gând al meu Preasfinţiei Sale Mitropolitului Iacob, Preasfinţia Sa m-a sfătuit şi m-a foarte îndemnat să mă apuc de biserică”.

Frumoasa şi liniştita viaţă sihăstrească a fost întreruptă de ocuparea nordului Moldovei, numit Bucovina, în 1775, de Imperiul Austriac. Pentru părinţii de la Sihăstria Putnei începe o perioadă foarte grea, care se va sfârşi cu închiderea schitului.

Peste câţiva ani, în 1781, Cuviosul Sila s-a simţit neputincios să mai vegheze asupra problemelor schitului. Socotind că s-a apropiat „sfârşitul şi ieşirea şi călătoria din această viaţă”, s-a retras din ascultarea de povăţuitor al părinţilor sihaştri, care a fost încredinţată cuviosului Natan. A mai trăit în această lume doi ani, întru răbdarea neputinţelor trupului şi în rugăciune cu smerenie şi mulţumire.

În 23 aprilie 1783, Cuviosul Sila şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos, după o viaţă în care s-a străduit să Îl slujească întru totul şi după durerea pricinuită de asuprirea duhovnicească a monahismului pe care o trăise în ultimii ani ai vieţii.

Sfântul Cuvios Paisie

Despre viaţa acestuia înainte de a fi vieţuitor al Sihăstriei Putnei ştim puţine lucruri. Dintr-o mărturie a sa, aflăm că a fost egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie în vremea domniei lui Constantin Cehan Racoviţă şi pe când era episcop la Rădăuţi Dositei Herescu, adică în jurul anului 1750. De aici a fost mutat la Mănăstirea Râşca. La Sihăstria Putnei a venit înainte de 1765.

Tradiţia spune despre el că era ca un stâlp de foc, sprijinind pe toţi cei din jur ca un povăţuitor adevărat. De asemenea, se spune despre el că primise de la Hristos, Păstorul cel Bun, darul cel mare al înaintevederii care, adăugându-se la noianul de virtuţi, l-au făcut să fie cunoscut şi cinstit de către toţi ca un adevărat păstor.

În 16 decembrie 1784, cuviosul Paisie s-a strămutat cu pace la cele veşnice.

Sfântul Cuvios Natan

Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, în zona Paşcanilor. Tatăl său se numea Grigorie şi s-a călugărit la bătrâneţe. A intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Putna. Aici a fost tuns în viaţa monahală cu numele Nathanail şi a fost hirotonit ieromonah, primind ascultarea de eclesiarh, adică se îngrijea de biserică.

Cuviosul Natan a avut două mari daruri de la Hristos pe care le-a pus în lucrare în cele două ascultări pe care le-a împlinit în viaţa sa monahală: cea de duhovnic şi cea de copist de manuscrise şi alcătuitor de pomelnice. Pe amândouă le-a lucrat cu multă osârdie şi frică de Dumnezeu, în ascultare de Sfântul Iacob.

În 1754, a fost chemat de către Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul la Iaşi, pentru a-l ajuta la munca de alcătuire a pomelnicelor şi de traducere de cărţi. În acest an s-a ocupat de alcătuirea Pomelnicului Mitropoliei Moldovei. S-a întors la Putna odată cu Sfântul Iacob, în 1760. Aprinzându-se cu sufletul de dorul după viaţa pustnicească, cu binecuvântarea Sfântului Iacob, s-a mutat apoi cu vieţuirea în schitul Sihăstria Putnei. Aici a fost tuns în schima mare, cu numele Natan.

El a fost şi duhovnicul Sfântului Iacob şi l-a tuns pe acesta în schima mare la Sihăstria Putnei, cu cinci zile înainte de a trece la cele veşnice.

După ce cuviosul Sila se retrage din ascultarea de purtător de grijă al sihaştrilor, cuviosul Natan a fost cel care a dus povara greutăţilor în ultimii ani de vieţuire sihăstrească, până la închiderea schitului de către stăpânirea austriacă.

În 26 decembrie 1784, cuviosul Natan s-a mutat şi el cu pace la cele veşnice. Hristos Domnul l-a aşezat împreună cu părinţii şi fraţii săi duhovniceşti în Împărăţia unde slavoslovia nu se întrerupe niciodată.

Descoperirea moaştelor Sfinţilor Sila, Paisie şi Natan

Iată cum a relatat aflarea moaştelor Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, într-o carte dedicată acestor sfinţi şi publicată la scurtă vreme după aflarea sfintelor moaşte.

Aflarea moaştelor Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan a fost precedată de o descoperire minunată. În prima săptămână a Postului Mare din anul 1990, un monah de la Putna, Natanael, s-a retras într-o colibă lângă ruinele Sihăstriei pentru liniştire. Într-o noapte, el a văzut o lumină „nici prea puternică, ca să te orbească, nici prea slabă ca să nu o poţi desluşi, ci cât este dat ochiului să o vadă că-i dumnezeiască”. Lumina s-a lăsat pe mormintele cuvioşilor, a înconjurat ruinele bisericii şi s-a dus spre nord.

În 24 aprilie 1990, părinţii Mănăstirii Putna au început refacerea schitului de la Sihăstria Putnei, după ce acesta fusese închis pentru mai bine de 200 de ani. În această zi au fost găsite sfintele moaşte ale Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan.

Mai întâi a fost găsită piatra de mormânt a Cuviosului Sila, în partea dreaptă a bisericii schitului, având inscripţia „Aicea zac oasele ieroschimonahului Sila, care a răposat văleatul 1783, aprilie 23”, iar la o palmă de pământ se aflau osemintele lui, galbene şi frumoase.

Apoi s-a găsit lângă naos, în exterior, pe latura de sud a bisericii, o piatră de mormânt pe care scria următoarele: „Aici odihnesc oasele robului lui Dumnezeu, Paisie ieroschimonahul, şi au răposat la văleatul 17…”. Sub lespede au fost găsite moaştele Cuviosului Paisie, tot galbene şi frumoase, cu o putere harică deosebită. În interiorul bisericii s-au descoperit moaştele Cuviosului Natan.

Cuvioşii Sila, Paisie şi Natan au fost canonizaţi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 6–7 iunie 2016, iar proclamarea publică a canonizării va avea loc duminică, 14 mai 2017, odată cu proclamarea canonizării părintelui lor duhovnicesc, Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul. Pe 15 mai este prima zi de sărbătorire a Sfântului Iacob Putneanul, iar pe 16 mai, prima zi de prăznuire a ucenicilor săi, Sfinţii Sila, Paisie şi Natan.

Protos. DOSOFTEI DIJMĂRESCU

Foto: monah TIMOTEI TIRON,

Mănăstirea Putna

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: