Ca alegător nici nu mai ştii pe cine să votezi ca să scapi de belele şi de sărăcie. Nu e vorba aici de belele cu poliţia, procuratura şi tribunalul, ci de belele legate de sărăcie, de lucrarea pământului care stă pârloagă, aşteptând un străin să-l cumpere, de pădurea care se mută încet-încet în conturi offshore, de jumătate de populaţie cu WC în fundul curţii, de şcoala care scoate absolvenţi fără carte, de spitalul din care vii bolnav, de şefii funcţionarului de la ghişeu care nu văd sutele de „neica nimeni” la coadă…
Să ne amintim cu câtă înflăcărare candidaţii la alegeri ne promiteau împlinirea tuturor acestor dorinţe, şi nu numai, ca să vedeţi, să înţelegeţi că de aproape 28 ani le înghiţim minciunile, le dăm votul, după care suntem abandonaţi în nevoile noastre. Aceleaşi. Mai demult, că erau şi atunci oameni fără şcoală multă, ba chiar şi analfabeţi, ne mai luam după înţelepciunea populară, după sfaturile bătrânilor, ale învăţătorilor şi ale preoţilor, iar neruşinarea, şmenul, şmecheria, curajul obraznic şi tupeist de a fi minţiţi în faţă încă nu paralizaseră spiritul civic ca acum.
Să ne amintim că mulţi jurnalişti, învăţaţi şi sfătuitori ne-au prevenit în campania electorală că nu e bine să alegem foşti şi actuali infractori, cetăţeni condamnaţi sau în curs de judecată, oricâte promisiuni ne-ar face, că are ţara, slavă lui Dumnezeu!, şi destui oameni de ispravă, harnici şi oneşti pe care să-i votăm, dar n-am ascultat şi le-am dat votul.
Din păcate, la nicio lună după învestirea noului guvern, am descoperit, deloc surprinzător, că respectivii aleşi îşi văd mai departe doar de interesele lor, acum fiind încopciaţi în dosare penale, iar talpa ţării rămâne în continuare doar cu ponoasele. Nu alta decât frustrarea acumulată în acest sfert de secol de minciună şi politicianism ne-a scos pe ger în stradă cu sutele de mii. Cine şi cu ce alte promisiuni ne va întoarce în casele noastre?
Rândurile de faţă n-ar fi fost scrise dacă şcoala pentru tineri şi pentru adulţi şi-ar fi împlinit scopul pentru care a fost concepută, iar alegătorii ar fi înţeles ce e cu politica şi cu votul. De aceea spun că altădată preţuiam mai mult sfatul înţelepţilor, ţineam seamă de învăţătura transmisă prin viu grai din tată în fiu sau de la bătrân la novice. E vorba de proverbe şi zicători. Nu te teme! Nu mă voi năpusti asupra ta, dragă cititorule, cu o poliloghie despre proverbe şi zicători, ci voi aduce în discuţie doar unul, unul vechi, de când lumea: „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”.
Dacă în campanie erau numai lapte şi miere, după ce s-au văzut cu mandatul de consilier sau de parlamentare în buzunar, penalii proaspăt aleşi au trecut iarăşi la ale lor, nepăsându-le de promisiuni, de cuvântul dat, de contractul social de reprezentare girat prin vot. S-au năpustit îndată asupra justiţiei cu gând să scape de acuzaţii, de procese, de condamnări penale.
Acum se miră că măsurile social-democrate cu măriri de salarii, pensii, alocaţii, ajutoare nu au contat prea mult, căci mulţimile de cetăţeni protestează în stradă împotriva unor ordonanţe numai bune să le albească dosarele, să-i scape de pedepse. Cu toate că respectivii ne-au promis marea cu sarea, inclusiv că ne vor reprezenta cu cinste interesele în Legislativ şi consilii locale.
Necazul cel mare e că exact ca în proverbul de mai sus ne-au promis că de data asta se vor schimba, că vor guverna pentru talpa ţării, iar noi ne-am lăsat păcăliţi şi acum ne-am trezit cu sutele de mii în stradă la proteste, semn că participarea la viaţa publică nu mai trebuie să fie vorbă goală. Că o zi dacă nu ne pasă, sunt gata să ne încalece. Stau după colţ şi pândesc clipa: la adăpostul nopţii, când ne pregătim de culcare. Că poate nu-i vede nimeni.
Şi asta în timp ce avem Parlament şi Executiv alese democratic, numai că de la democraţie averea nu vine aşa cum vor ei, peste noapte, ci cu munca şi răbdarea câtorva generaţii. Fiindcă nu numai viaţa trebuie să ne fie morală, ci şi averea cinstită, domnilor politicieni.
Comentarii