Un om între oameni, un preot între preoţi

Alături de „părintele orfanilor”, pe ultimul drum

> Întristaţi fraţi creştini, să îi păstraţi o amintire frumoasă părintelui Mihai!…

Preotul Negrea de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Podu Coşnei, cel care a crescut peste 100 de orfani, s-a despărţit de cei dragi, duminică, 29 ianuarie a.c., fiind condus pe ultimul drum de cei cărora le-a dat masă, casă şi poveţe sau le-a fost sfătuitor, de oameni care au sprijinit nobila sa misiune, dar şi de oameni care au vrut să îl conducă pe ultimul drum pe „părintele orfanilor din Bazinul Dornelor”.

Ziua a fost una tristă, mohorâtă, „de parcă şi cerul plângea după părinte”, aşa cum a remarcat un localnic. A fost cea mai dureroasă zi pentru copiii înfiaţi de părinte, pentru familiile nevoiaşe care au fost ajutate de pr. Negrea, pentru preoţii din Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, pentru preoteasa Iulia, care i-a fost alături în momentele grele când părintele Negrea căuta resurse financiare, alimente, îmbrăcăminte pentru a-i purta în şcoală şi în facultate pe copiii fără posibilităţi din Bazinul Dornelor. Prin lacrimi şi lumânările aprinse, cu toţii au fost recunoscători preotului care a adus lumină şi speranţă copiilor ale căror destine păreau pierdute.

Durerea celor care au participat la înmormântarea părintelui Mihai Negrea a fost imensă, însă cel mai greu s-au despărţit de părintele lor copiii care au găsit în acest slujitor al lui Dumnezeu mai mult decât un tată şi un prieten. Lacrimile copiilor vor mai curge încă, atunci când le va fi greu şi nu vor avea cui să spună ce-i doare. De acolo din ceruri, însă, părintele Negrea îi va veghea şi-i va ajuta să se aşeze în viaţă…

Slujba înmormântării a fost oficiată, la Mănăstirea Podu Coşnei, de un sobor de preoţi şi diaconi având-i în frunte pe ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Alături de ei s-au aflat călugări şi monahii de la mai multe mănăstiri din ţară, donatori şi contributori la activitatea părintelui de a-i creşte şi a le face un rost în viaţă copiilor, după ce părinţii le-au murit sau i-au părăsit.

„Părintele Mihai Negrea este un martir”

În cuvântul său, ÎPS Pimen a amintit că vor rămâne scrise în istoria localităţilor bisericile unde părintele Mihai Negrea a slujit şi a purtat de grijă oamenilor din parohie. Înaltul ierarh a povestit cum în urmă cu o săptămână a venit la Mănăstirea Podu Coşnei pentru „a-l cerceta duhovniceşte” pe părinte şi l-a întrebat cum merg treburile, iar acesta i-a spus că peste câteva zile va trece la cele veşnice, dar înaltul ierarh să nu aibă nicio grijă, pentru că totul este pus la punct în mănăstire. ÎPS Pimen i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi la rugăciune pentru pr. Mihai Negrea, ca fiind un exemplu de milostenie, un vrednic ostenitor al Domnului şi un smerit slujitor al aproapelui.

Urmându-şi vocaţia de a sluji Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pr. Mihai s-a îngrijit atât de casa lui Dumnezeu, având iniţiativă şi ducând la bun sfârşit construcţia de biserici şi case parohiale, realizând ample lucrări de consolidare a locaşurilor de cult pe unde a slujit. Iubirea şi nădejdea în Dumnezeu l-au ajutat să desfăşoare la Mănăstirea Podu Coşnei şi la Casa Vladimir din Vatra Dornei o activitate la fel de rodnică, asumându-şi porunca iubirii aproapelui la cel mai înalt nivel, prin aşezământul social construit în curtea mănăstirii şi grija faţă de copiii fără posibilităţi.

„Părintele Mihai Negrea este un martir, pentru că singur şi-a luat această povară, să poarte în spate, să poarte în sufletul lui pe cei neputincioşi, pe cei îndureraţi, pe cei lipsiţi de strictul necesar, pe cei rămaşi fără ajutorul părinţilor. Ca urmare, aici la mănăstire a organizat acest centru de binefacere pentru copii de toate vârstele. Tot aici a organizat o cantină şi a dat bucate la copiii de aici, de asemenea la o bună parte din cei săraci din împrejurimi. Această povară, această slujire a fraţilor mai mici ai lui Hristos a predat-o şi soţiei sale, maica preoteasă, şi a organizat acel aşezământ de copii din Vatra Dornei unde împreună s-au nevoit să dea cele necesare copiilor sărmani. Aceasta este lumea în care, la sfârşitul vieţii pământeşti, părintele Mihail şi-a trăit viaţa, în dragostea cea adevărată, ajutorarea fraţilor mai mici ai lui Hristos.

A fost un om între oameni, un preot între preoţi, care a ştiut să păstreze rânduiala mănăstirească. A ţinut ca rânduiala creştinească să fie păzită, respectată, împlinită cu străşnicie.

Prezenţa dvs. în număr atât de mare arată că l-aţi cunoscut prin faptele sale nemuritoare şi aţi venit în număr neobişnuit de mare. De aceea zic: Dumnezeu să vă răsplătească jertfa dumneavoastră, a celor care l-aţi cunoscut şi l-aţi ajutat. Părintele Mihai este o pildă de trăire a vieţii preoţeşti, slujind fraţilor mai mici ai lui Hristos, slujind în sfântul locaş de închinare, de nenumărate ori fiind singur în faţa multor treburi din parohie. Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepţilor pentru bucuria mântuirii. Amin!” a încheiat ÎPS Pimen cuvântul său.

Părintele Mihai Negrea a făcut voia lui Dumnezeu şi s-a jertfit pentru copiii orfani

Şi ÎPS Teodosie s-a adresat familiei, preoţilor şi întristatei adunări, povestind cum l-a cunoscut pe pr. Mihai.

„Pe părintele Mihai l-am cunoscut când eram student şi am călătorit în locul unde s-a ocupat de biserica cea mai frumoasă, la Ghelari, judeţul Hunedoara. Şi iată, am fost mişcat, mirat şi bucuros când am aflat că a venit în părţile acestea (în judeţul Suceava – n.n.). A ştiut să-şi pregătească slujirea preoţească, sfârşind-o într-o jertfă cum rar poate să o împlinească un preot, o jertfă pentru zidiri de biserici şi o jertfă pentru zidiri de oameni. Atunci când ajutăm pe copii şi pe tineri, le dăruim credinţă ca hrană spirituală, hrană, îmbrăcăminte şi adăpost ca hrană materială. Aşa împlinim voia lui Dumnezeu. Cu adevărat s-a dăruit şi s-a identificat cu suferinţele celor mulţi. De aceea nădăjduim că Dumnezeu, care priveşte spre jertfă, a privit şi spre robul său Mihai. Mântuitorul spune, atenţionându-ne pe toţi: Luaţi seama că în ce fapte veţi fi găsiţi, în acelea veţi fi judecat. Sfârşitul l-a găsit pe părinte în căinţă, în credinţă, în dragoste şi în jertfă. Şi noi nu mergem singuri la Dumnezeu, ci mergem cu faptele noastre înaintea lui Dumnezeu, cu lacrimile şi rugăciunile celor apropiaţi, cu dragostea şi mulţumirea celor ajutaţi de noi. Iată că o zestre atât de frumoasă însoţeşte sufletul pr. Mihai Negrea şi, fără să fiu programat să slujesc astăzi aici, nu puteam să lipsesc de la petrecerea celui pe care l-am cunoscut, l-am iubit şi i-am apreciat toate faptele de milostenie. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a adus astăzi paşii în aceste locuri şi înaintea pr. Mihai al cărui suflet ne priveşte şi ne ascultă. Vreau să-i spun din toată inima: Ai făcut voia lui Dumnezeu şi te-ai jertfit. Întoarce-te la Dumnezeu, căci aceasta este nevoia lui. Să te întorci şi să te odihneşti” a spus ÎPS Teodosie.

La Podu Coşnei vor mai curge lacrimi de durere

Pr. protop Aurel Goraş a adus în atenţie activitatea şi multele milostenii ale pr. Negrea de când a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă la Sibiu şi a fost hirotonit ca preot în 1974, în judeţul Hunedoara, până în prezent.

„Sunt foarte mulţi tineri, sunt foarte mulţi copii, sunt foarte multe persoane necăjite care au venit aici ca să plângă, dar în acelaşi timp să-şi arate recunoştinţa faţă de cel care a făcut foarte multe milostenii şi foarte multe fapte bune. Copiii de aici şi alţii pot spune ce le-a dăruit din suflet şi din cele materiale părintele Mihai Negrea.

Mulţi dintre dumneavoastră, pentru că aici este o mănăstire, spuneaţi părintelui Negrea, deşi era preot de mir, părinte stareţ. Nu aţi greşit prea mult, pentru că aşa cum un stareţ, cum un părinte arhimandrit are grijă de obşte, de monahi, de fraţi şi de cei care locuiesc în incinta unei mănăstiri, aşa şi părintele avea obşte. Nu erau călugări, obştea lui era formată din copii şi persoane defavorizate, de care avea o grijă deosebită. Dădea zilnic mâncare la peste 100 de copii. Nu întotdeauna avea cele trebuincioase, nu veneau întotdeauna binefăcătorii, sponsorii, erau zile când trecea prin momente dificile, trebuia plătită energia electrică, trebuiau plătiţi oamenii şi nu avea banii necesari. Era nevoit să alerge, să insiste, să se roage, de multe ori să cerşească ajutorul oamenilor. De nenumărate ori a fost pus în situaţii delicate, a implicat familia, pe doamna preoteasă, care face multe din cele necesare aici, ziua la bucătărie noaptea face curăţenie.

Şi-a purtat crucea suferinţei cu foarte multă bărbăţie, eroism creştin, cu foarte multă demnitate, ştiind că suferă de o boală care nu iartă pe nimeni. Mulţi dintre cei care ar fi auzit de diagnosticul atât de cumplit, atât de dur ar fi căzut într-o stare de depresie, nu ar mai fi făcut nimic aşteptând pasiv ceasul sfârşitului. Pr. Mihai ştia că trebuie să termine biserica şi se ruga lui Dumnezeu să îl ajute să o sfinţească şi să facă ceea ce era nevoie. A fost foarte curajos până în ultimele clipe, ştia ce mai este de făcut, dorea să cumpere şi casa de aici, din vecinătatea mănăstirii, şi să o transforme într-un centru pentru cei dependenţi de droguri. A făcut fapte cu totul deosebite, a reparat o casă a bisericii, Casa Vladimir, făcută de un mitropolit din Cernăuţi.

Chiar dacă a avut un temperament mai vulcanic, pentru că aşa trebuia să fie ca să dobândească ceea ce vrea, a fost un om cu totul şi cu totul deosebit. Era foarte răbdător. Ne spunea că, iată, acum, mă vedeţi zăcând şi mult nu voi mai sta înaintea voastră, pentru că limba mi-a amorţit şi buzele stau nemişcate. Ne spunea rămâneţi sănătoşi înaltpreasfinţiile voastre, rămâneţi sănătoşi părinţi, soţie, fiice şi dumneavoastră toţi.

Cineva va trebui să preia această grea responsabilitate a copiilor pe care nu numai că i-a hrănit, i-a crescut, i-a dus la spital când au avut nevoie, i-a purtat în şcoli, pe unii dintre ei i-a cununat.

Când s-a pus problema numirii unei preot aici, eu am fost singurul din permanenţă care am susţinut şi am spus: hai să facem o încercare. Şi această încercare s-a dovedit a fi mai mult decât benefică pentru Biserica ortodoxă.

Întristaţi fraţi creştini, să îi păstraţi o amintire frumoasă părintelui Mihai şi în acelaşi timp să vă rugaţi bunului Dumnezeu pentru iertarea păcatelor” a fost îndemnul părintelui protopop Aurel Goraş.

Părintele Mihai Negrea, cel care creştea 117 copii orfani, abandonaţi şi săraci, s-a stins din viaţă marţi noapte, la 64 de ani, lăsând o durere imensă în urma lui. A fost înmormântat în mormântul pregătit de el în curtea mănăstirii, lângă biserica ce a fost resfinţită în luna noiembrie anul trecut.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI