În ultima sâmbătă a lunii care tocmai se termină a avut loc Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, care se desfăşoară anual. Au luat parte conducerea eparhiei, deputaţii aleşi în această legislatură, protopopii, reprezentanţi ai preoţilor şi călugărilor, invitaţi. Între aceştia din urmă s-au aflat prefectul judeţului, dl Constantin Harasim, dl Mihai Grozavu, consilier judeţean, dl Gheorghe Lazăr, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean, cunoscutul avocat Vasile Lupu, reprezentanţi ai unor organisme colaboratoare.
Adunarea a fost găzduită de sala de şedinţe a noii clădiri a sediului Centrului Eparhial, inaugurată la mijlocul acestei luni, după ce vechiul sediu a fost mistuit de flăcări. Este cazul să notăm aici faptul că aproape toţi referenţii şi vorbitorii s-au referit la noul edificiu, ridicat într-un răstimp scurt, având o arhitectură îmbinând tradiţia cu modernitatea, făcând faţă tuturor necesităţilor Centrului Eparhial. Referindu-se la noul edificiu, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, preşedintele organismului deliberativ convocat sâmbătă, îl aprecia ca fiind “o construcţie smerită, dar funcţională. A trebuit să respecte condiţii impuse de rezistenţa terenului pe care a fost ridicată, teren care n-ar fi suportat încă o clădire, cea a Seminarului Teologic, rămas şi el fără sediu în urma incendiului. Sediul Seminarului va fi construit pe un teren al Arhiepiscopiei aflat în vecinătatea Căminului de Bătrâni”. În raportul său, pr. Gheorghe Saftiuc, consilierul cu probleme economice al eparhiei, informa adunarea că pe acel teren aparţinând Arhiepiscopiei va fi înălţată o veritabilă şcoală confesională, care va oferi copiilor pregătire elementară, gimnazială şi liceală. Ea va avea 12 săli de clasă, patru laboratoare, sală de sport, grup alimentar etc., dar şi un paraclis. Protopopul Câmpulungului Moldovenesc considera noul sediu al eparhiei ca pe “o realizare excepţională, atrăgător şi evident util”.
Aşadar, pe lângă principalul responsabil de înălţarea noii clădiri, pr. Gheorghe Saftiuc, consilierul economic al Arhiepiscopiei, au prezentat dări de seamă şi ceilalţi consilieri eparhiali: pr. Vasile Baltag, problemele administrativ-bisericeşti, pr. Petru Crăciun, activitate socială şi filantropică, pr. Paul Ioan Valenciuc, probleme culturale, apoi pr. jurist Ioan Bîrsan, probleme juridice, arhim. Velnic Melchisedec, stareţul Mănăstirii Putna, exarhul eparhiei, probleme mohahale, ing. (dar şi student la teologie în ultimul an…) Rareş Hrestic, directorul Direcţiei Fondului Bisericesc, administraţia silvică, pr. Gheorghe Hostiuc, învăţământ religios, şi arhidiac. Mihai Bogdan Hrişcă, directorul Seminarului Teologic. Au luat cuvântul şi protopopul Aurel Goraş, avocatul Vasile Lupu, prefectul Constantin Harasim, Vasile Mocanu, directorul Oficiului Judeţean de Cadastru, consilierul Mihai Grozavu.
Ziaristul a reţinut câteva idei ce merită relevate cititorilor ziarului: “Deşi nu pare, anul 2016 a fost, totuşi, unul bun” (Gheorghe Saftiuc); “la Probota, patru familii neoprotestante, în frunte cu liderul local al cultului, s-au întors la ortodoxie…” (Vasile Baltag); “îl înmormântăm mâine (duminică, n.n.) pe vrednicul părinte Mihai Negrea, care, la inaugurarea lucrărilor de la Casa Vladimir de la Vatra Dornei, afirma despre ÎPS Pimen că este tatăl copiilor” (Petru Crăciun; Adunarea a păstrat un moment de reculegere pentru cel dispărut); “pentru prima dată Sf. Sinod cere o situaţie a bunurilor Bisericii neretrocedate de către stat, aici urmând a fi inclus şi Fondul Bisericesc al Bucovinei, cu cele peste 160 000 de hectare ale sale” (Ioan Bîrsan); “lucrăm la un album al eroilor din eparhie căzuţi în Primul Război Mondial în cinstea veacului care se împlineşte în 2018 de la terminarea războiului” (Paul Ioan Valenciuc); “ascultarea este o dimensiune fundamentală a atitudinii monahului, niciodată soldatul nu porunceşte generalului” (arhim. Velnic Melchisedec); “începerea lucrărilor la Cazinoul Băilor din Vatra Dornei este o adevărată veste!” (Aurel Goraş); “s-a prăbuşit satul românesc! Temeliile naţiei s-au şubrezit, statul român este ameninţat în fiinţa sa…” (Vasile Lupu); “excepţională decizia de a salva Cazinoul, diamantul staţiunii” (Constantin Harasim); “dacă toate ar funcţiona cum funcţionează treburile eparhiei, am trăi mult mai bine” ( Vasile Mocanu); “este absolut necesară buna colaborare dintre administraţie şi Biserică” (Mihai Grozavu); “nu mai este dragoste de oameni! Le putem da multe, dar lipsesc oamenii” spunea cu amărăciune chiriarhul nostru.
Evident, nu a fost ocolit subiectul cel mai important pentru eparhia Sucevei: retrocedarea Fondului Bisericesc al Bucovinei. Aproape toţi cei ce au vorbit în cadrul adunării s-au referit într-un fel sau altul la acest subiect. A fost însă sistematic abordat de directorul Direcţiei Fondului Forestier, ing. Rareş Hrestic, într-un raport separat, care a insistat asupra ideilor încă sau evident neclare despre Fondul Bisericesc. Bătălia pentru redobândirea acestuia a continuat, în pofida opiniei “binevoitorilor” potrivit căreia Curtea de Apel de la Cluj a pus capăt disputei dintre Biserica Bucovinei şi stat. Cauza se află acum pe rolul instanţei supreme, în condiţiile în care instanţa de la Cluj şi-a menţinut decizia de a se face o expertiză tehnică. Aceasta, în pofida faptului că o asemenea expertiză (sau, oricum, un act ce poate fi asimilat cu o expertiză a fost deja efectuată), ar costa însă reclamantul cam 7 milioane de euro, o sumă exorbitantă, peste puterile eparhiei. Curtea Constituţională trebuia să lămurească de ce se aplică tratamente inegale pentru acelaşi tip de cauze: foarte multor bucovineni li s-au reconstituit dreptul de proprietate pe baza fişelor de cadastru întocmite de ocupantul austriac al provinciei. Să reamintim că nimeni în Europa nu contestă temeinicia actelor de cadastru întocmite de administraţia austriacă. De ce nu i se recunoaşte şi Bisericii proprietatea asupra bunurilor înscrise în fişele de cadastru al căror titular este?!!! Aşadar, statul are pădurea, iar oamenii nu au lemn de foc…
Lupta trebuie să continue. Se împlinesc în curând 100 de ani de la revenirea Bucovinei la ţară, iar ţara nu-i recunoaşte averea. Până la urmă este o luptă de afirmare a adevărului istoric. Răstimp în care pădurea este exploatată la sânge.
Vădit mâhnit de situaţie, în care cineva complică la nesfârşit această chestiune, ÎPS Pimen este convins că totul depinde de conştiinţa decidenţilor. „Nici cel mai bun jurist din lume, nici patriarhul ecumenic n-ar putea obţine în prezent Fondul. Nu se vrea! Dar să nu deznădăjduim, a conchis ÎPS Pimen. Eu am deplina încredere că, mai devreme sau mai târziu, Fondul Bisericesc al Bucovinei se va întoarce la sânul Bisericii”.
Comentarii