Despre Crăciun

Pentru copii, timpul trece altfel, ei îşi stabilesc altfel reperele. Eu una, când bunicul scotea uşa de la grajd şi-o aşeza în mijlocul curţii, ştiam că, peste puţin timp, urma să vină Moş Gerilă. Până să apară brăduţul împodobit pe masă, încărcat de bomboane, sub care îmi amintesc că am găsit cândva două păpuşi ruseşti, cu care m-am jucat până le-am făcut bucăţi, Ghiţă al nostru era scos din grajd. Ăla era momentul în care mă suiam repede pe sobă şi-mi puneam plapuma în cap, deşi, chiar şi aşa, auzeam ţipetele lui disperate, de parcă ştia ce-l aşteaptă, odată ieşit din coteţ. Ghiţă mâncase de multe ori din mâna mea şi nu puteam pricepe în ruptul capului de ce se poartă aşa de urât cu el. Asta nu mă împiedica să ies afară când se instala liniştea şi flăcările cu care-l pârliseră pe sărmanul meu prieten se domoliseră, şi să înşfac o bucată de ureche ori codiţa pe care bunicul mi le dădea întâi mie, ca iubită nepoată ce-i eram. Carnivorii se dau în vileag de mici, să ştiţi!

Crăciunul mai însemna mersul cu colindul, pe la vecini. Bunicul mă însoţea, mai ales după căderea serii, nu de alta, dar să nu-mi iasă în cale vreun câine scăpat din lanţ. Tot el îmi ducea traista dată de bunica, una nou-nouţă, frumos colorată, pe care o umpleam cu colaci, mere şi nuci. Primeam şi bani, dar nu puneam preţ pe ei, importanţi erau colăceii. Acasă, îi stivuiam pe masă şi nu conteneam a mă minuna de unde ştie bunica cine a făcut colacul ăla frumos şi care gospodină nu merită lăudată pentru celălalt. În ceaunul în care fripsese carnea, în grăsimea aia parfumată cu tot felul de mirodenii, bunica mai punea puţină supă şi apoi fierbea acolo colăceii mai piperniciţi şi mai uscaţi.

Crăciun, pentru mine, înseamnă un colăcel fiert în ceaun şi pus fierbinte în farfurie. Şi, alături, pere aurii şi dulci-dulci, scoase de bunicul din fân. Erau – oare de ce? – mai dulci decât tot ce-mi pusese Moşul sub brad ori agăţase printre crenguţe.

Să vă aducă sărbătorile acestea pace în suflet şi să vă bucuraţi de linişte şi de suflete dragi alături!

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Multumesc domnita Mirela,
    CRACIUN FERICIT !!!
    Ai reusit sa ma (hipnotizezi) adormi… ca-n orice poveste…
    saru’ mana…

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: