Rememorând Golgota bucovinenilor

 O fi fost noiembrie lună de toamnă târzie, pe sfârşite, dar chiar şi vremea de afară anunţa că iarna se apropie. Era din ce în ce mai mohorât, burniţa, bătea un vânticel destul de rece. Această vreme apăsătoare ar fi trebuit să exercite o influenţă nefastă şi asupra noastră, a bucovinenilor. Dar n-a fost să fie aşa, pentru că-n sufletul nostru era sărbătoare, urmând să ne vedem cu fraţii noştri din partea de nord a Bucovinei istorice. Şi, deşi momentul pentru care urma să ne întâlnim era dureros, tot ne bucuram pentru că va avea loc o nouă întâlnire.

Tocmai din acest motiv am savurat peisajul care a trecut prin faţa ochilor noştri de la Vama Siret şi până la Cernăuţi. Străbăteam pământul sfânt al românilor şi ne întâlneam cu oamenii lui. Şi, ca un făcut, peisajul străbătut şi casele de pe marginea drumului parcurs erau aidoma celor de la noi din ţară.

Ne-am prezentat direct la sediul Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, unde urma să-şi desfăşoare lucrările conferinţa internaţională cu tema „Foametea desfăşurată în anii 1932-1933 şi 1946-1947 în Bucovina şi în regiunea Cernăuţi”. O activitate cu o temă dureroasă, dar noi trebuia să trecem şi peste acest prag. Dureros, dar întreaga lume, în general, şi tinerii români, în special, trebuie să afle ce s-a petrecut atunci!

Locul manifestării era pregătit cu tot ce trebuie pentru comemorarea acelor momente triste şi pentru a se încrusta în memorie ca să nu se uite, pentru că n-avem dreptul să uităm acele atrocităţi istorice, căci dacă s-ar uita, e vai de cei care uită. Istoria nu-i iartă pe uituci sau pe nepăsători!

Dl Octavian Bivolaru, preşedintele Asociaţiei „Golgota”, organizatoarea manifestării, a prezentat programul acesteia, pe durata a două zile, spre ştiinţa oaspeţilor veniţi din partea SCLRB şi de la Chişinău, şi-a lansat întrebarea: „Foametea de-atunci a fost o crimă îndreptată împotriva populaţiei înfometate?”. Urma să dea răspunsul cei care aveau să vorbească ulterior.

A lăsat apoi locul unui grup vocal al Ansamblului „Perla” al Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi, din cadrul Şcolii Populare de Artă (director prof. Iurie Levcic). Ansamblul este condus de Ana Apetrăchioaie şi Iuri Serafimovici. Grupul de copii, care din care mai frumos, a început programul cu „Rugăciune” („Tatăl nostru pus pe note”), continuând cu cântecele „La Nistru”, „La Margioară”, „Cântă cucu-n Bucovina”, „Din Moldova lui Ştefan” şi „Suntem români mereu”. Îmbrăcaţi în splendidele lor costume bucovinene, cu glasuri cristaline, frazare corectă, într-o curată limbă românească, ei au interpretat cântece c-un pronunţat caracter patriotic, pline de românism, cântate cu mult patos. Ar fi fost cazul să reproducem mai multe versuri ale cântecelor prezentate, dar mă opresc numai la acestea: „Avem ce n-au alţii, /Hai să trăim ca fraţii /Să ne iubim patria!”.

Dl Bivolaru a prezentat apoi, nominal, membrii delegaţiei SCLRB şi ai Fundaţiei „Pro Rădăuţi”. După care a mulţumit conducerii ziarelor „Zorile Bucovinei” din Cernăuţi şi „Crai nou” din Suceava, care au reflectat în paginile lor şi aspecte din activitatea acestei asociaţii.

Dl prof. Dumitru Covalciuc, scriitor, ziarist şi cercetător, a prezentat concluziile unui studiu pe această temă efectuat împreună cu cercetătorul Dragoş Olaru. A arătat condiţiile în care s-a produs foametea din anii menţionaţi, nu din cauze naturale, ci a fost o înfometare a populaţiei făcută de autorităţile sovietice. A citit fragmente din articolele apărute în ziarele epocii, a menţionat că au fost chiar episoade de canibalism. A evocat mişcările de protest ale ţăranilor înfometaţi şi reprimarea lor de către autorităţile statului, mişcări cunoscute sub numele de „Răscoala foamei”. A reliefat că Ucraina a primit ajutoare din România, deşi la acea dată nu avea relaţii diplomatice cu ea. Chiar şi-n timpul războiului, România a trimis ajutoare constând în grâne. A menţionat şi atrocităţile comise de bande de hoţi, care-au terorizat populaţia din Bucovina. În final a lansat întrebarea: „Mai este posibilă o foamete în Bucovina?”.

Dl Ionel-Ivan Negoi, reprezentantul Consulatului Român de la Cernăuţi, a mulţumit pentru invitaţie şi-a arătat care este importanţa acestei manifestări comemorative. Sunt întâmplări pe care trebuie să le cunoască urmaşii celor care au pătimit în acele perioade îngrozitoare pentru bucovineni. A arătat că acest seminar internaţional este instructiv, educativ şi patriotic, foarte bun pentru a fi cunoscut de toate categoriile sociale. La Cernăuţi se face astfel o punte între trecut, prezent şi viitor, prin promovarea valorilor româneşti. A apreciat documentaţia întocmită de Dragoş Olaru împreună cu prof. Dumitru Covalciuc şi prezentată de ultimul. Din păcate, există încă ideologi care îi proslăvesc pe ocupanţii sovietici de-atunci. S-a afirmat corect că înfometarea populaţiei bucovinene a constituit un genocid.

Dl Ioan Târmac, martor ocular al foametei, a arătat că-şi aminteşte cu groază ce-a fost atunci. Era copil şi s-a îngrozit când, într-o dimineaţă, au intrat în ograda lor oameni înarmaţi, le-au împuşcat şi le-au luat găinile, precum şi tăbâltocul de făină de popuşoi din cămară.

Şi dl Victor Victorovici, reprezentantul administraţiei locale, a apreciat, în limba ucraineană (a tradus dl Bivolaru), manifestarea. A arătat că autorităţile locale sprijină manifestările organizate de asociaţiile culturale ale populaţiei româneşti şi ale celorlalte minorităţi naţionale, cum era şi manifestarea de faţă. Vor continua să le finanţeze.

Dl Radu Alexa din Suceava, venit pe cont propriu, cu soţia lui, a arătat că foametea n-a fost o calamitate naturală, ci una provocată de autorităţi, exact ca un genocid. Bunica lui a fost deportată din Herţa în Siberia şi n-a suferit în Siberia cum a suferit în timpul foametei din Ucraina. De Paşte au avut pe masă numai un „cir” făcut din făină de porumb. În comuna bunicii lui au murit de foame 14 persoane.

Ec. Ion Burciu a vorbit despre relaţiile stabilite între Asociaţia „Golgota” şi Fundaţia „Pro Rădăuţi”. Colaborarea dintre ele va continua. A fost impresionat de ce-a prezentat dl Covalciuc. Atunci autorităţile au folosit înfometarea şi ca o armă politică. Aceşti copii minunaţi au cântat foarte frumos româneşte. A afirmat că aici simte că starea lui de român se accentuează şi că aici trăieşte mai româneşte. La noi se cântă acum mai mult în limba engleză, sub influenţa globalizării. Felicitări pentru organizatori !

Dna Alexandra Jar, cadru didactic şi rapsod popular, prezenţă statornică la asemenea manifestări de suflet, a arătat că, atunci când se vorbeşte de foamete, i se face frig. A evocat întâmplări dramatice din vremea foametei. „Avem datoria sfântă de a povesti totul urmaşilor. Pe unde trece, omul trebuie să lase ceva trainic şi frumos în urmă” a afirmat dna Alexandra Jar, apreciind şi activitatea desfăşurată de dl Bivolaru. A încheiat recitând poezia „Foametea”, creaţie proprie, din care reproduc: „Peste ani memoria e trează, /Suspinând se-aprinde printre lumânări, /Să purtăm în suflet astă rază /Să nu uităm durerile ce-au fost ieri”.

Eu am vorbit despre importanţa manifestării pentru contemporani. Au fost nişte evenimente groaznice, de pe urma cărora au suferit şi bucovinenii de etnie română. De câte ori vin în această parte a Bucovinei, mă-ncarc cu energie pozitivă. Apreciez mult activitatea de documentare, una de Sisif, făcută de domnii Dragoş Olaru şi Dumitru Covalciuc. Am propus ca acest material documentar să ne fie pus la dispoziţie şi nouă, pentru a-l prezenta în filialele SCLRB din România. Am apreciat la superlativ activitatea centrului condus de Iurie Levcic, care ţine sus, hotărât şi permanent, torţa românismului pe-aceste meleaguri. Felicitări şi dlui Bivolaru, care menţine activitatea Asociaţiei „Golgota” la cele mai înalte cote.

Ziaristul Dumitrescu, din partea Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, a prezentat o situaţie a satelor din Bucovina referitoare la deportare. A insistat asupra unor momente foarte dramatice şi a felicitat organizatorii pentru reuşita acestei acţiune civice.

Dl Gheorghe Horodincă, magistrat, reprezentant al Fundaţiei „Pro Rădăuţi”, a mărturisit că n-a cunoscut date concrete despre această foamete, ci numai nişte informaţii disparate. Ştia ceva despre foametea din România, când se dădeau bunuri din casă doar pentru o strachină de făină. Potrivit lui, este extraordinar că-n această parte de Bucovină se menţine trează memoria foametei de atunci.

Dna Maria Ţincu a arătat că n-a cunoscut foametea, fiind născută în anul 1947. A aflat despre ea din relatările părinţilor. Dar s-a îngrozit de ce i-au povestit. Nu-şi poate da seama cum era în timpul foametei. Cunoaşte c-a fost greu şi-n perioada cotelor obligatorii. A mâncat aşa-zisa pâine chiar şi-n anii de după foamete. „Să nu treacă nimeni prin ea!”.

Dl Mihai Hreniuc a arătat că este foarte bine că transmitem tinerei generaţii informaţii despre aceste grozăvii. Evenimentele trebuie să fie studiate cu temeinicie de specialişti. A mulţumit românilor din nordul Bucovinei pentru faptul că i-a găsit mai uniţi decât s-au arătat la ultima sa vizită.

„Una-i să vorbeşti despre foamete şi alta este s-o suferi pe pielea ta ” şi-a început cuvântul dl Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota” din Storojineţ. A afirmat că Stalin a ordonat să fie foamete, prezentând câteva întâmplări tragic descrise şi-n volumul „Drumul spre Golgota”, una din cărţile sale, arătând de suferinţele oamenilor în perioada foametei. Copil fiind, a suferit mult de foame. Propune să ne unim eforturile şi să ridicăm un monument sau mai multe pe care să scriem numele celor care-au murit înfometaţi. Atunci, într-adevăr, a fost un genocid!

Foarte multe momente din perioada foametei cunoaşte şi dna Maria Toacă, vicepreşedinte al Societăţii „Golgota”, redactor la ziarul „Zorile Bucovinei”. Povesteşte cum a peregrinat tatăl ei până-n Galiţia, pentru a procura alimente, unde-a întâlnit oameni minunaţi. I s-au dat alimente chiar fără să cerşească. Dna Maria Toacă e de părere că este imperios necesar să edificăm un monument dedicat perioadei respective, pentru ca cei de astăzi să afle cine au fost cei care au murit de foame din cauza autorităţilor sovietice de atunci, care au provocat, conştient, un adevărat genocid asupra populaţiei din această parte de Românie.

„Este absolut necesar ca toţi contemporanii noştri să cunoască temeinic evenimentele tragice din perioada foametei. Cred că foamea a fost prezentă dintotdeauna în viaţa comunităţilor. Chiar şi-acum sunt pensionari care suferă de foame. Să nu repetăm tragediile care-au avut loc. Din păcate, oamenii nu-nvaţă nimic din învăţăturile istoriei!” a conchis, cu amărăciune, dl Ştefan Broască. El consideră, la rândul său, că este absolut necesar să ridicăm un muzeu al celor omorâţi, nevinovaţi, în timpul foametei.

Am admirat pe un perete al sălii portretele foştilor preşedinţi ai SCLRB, pe altul portretele unor scriitori români; într-un colţ trona impozant bustul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pe o planşă mare erau prezentate, foarte sugestiv, perioadele în care a existat foamete în Bucovina, iar pe alta, o pâine făcută din produsele care erau la data respectivă…

Atmosfera a fost de lucru intens, densă, spre desprinderea multor învăţăminte. Sperăm să se realizeze toate lucrurile propuse. Esenţial este să aducem la cunoştinţa tuturor tot ce s-a întâmplat în cele două perioade de foamete cumplită!

Conform programului, ziua a doua a fost consacrată vizitării oraşului Cernăuţi. Apoi ne-am întors acasă cu gândul de-a populariza şi-n rândul bucovinenilor din partea de sud a Bucovinei istorice informaţiile despre calvarul îndurat de cei aflaţi în acei ani blestemaţi în partea ei de nord. În zilele ce urmau acolo erau planificate întâlniri cu populaţia, prilejuite de sărbătorirea Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă şi apoi de sărbătorirea Unirii celei Mari. Cele două evenimente aveau să se bucure de aceeaşi atenţie şi-n zona noastră, a Rădăuţilor, la fel ca pretutindeni unde se află români.

Text şi foto: prof. GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: