În vremuri grele, Voroneţul cu cerul său de sfinţi vine lângă noi

Le-am primit de câteva ori cu dragă inimă la „Zorile Bucovinei” pe monahiile Gabriela Platon şi Elena Simionovici, avându-le oaspeţi la sărbătoarea Zilei Bucovinei, iniţiată de redacţia noastră şi Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi.

E miez de noapte când scriu aceste rânduri. E ceas de rugăciune în ctitoria lui Ştefan cel Mare – Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ. Aceasta-i neclintita rânduială stabilită de stareţa stavrofora Irina Pântescu, pe parcursul celor 25 de ani, de când la Voroneţ a reînviat viaţa monahală. Ştiu că măicuţele în aceste clipe se roagă şi pentru noi, românii din nordul înstrăinat al Bucovinei. Dar numai cu câteva ore înainte, cuvioasa stareţă şi monahia dr. Gabriela Platon, însoţite de părintele arhimandrit Mihail Balan, stareţul Mănăstirii Râşca, se aflau printre noi, la Cernăuţi, aducându-ne duhul Voroneţului prin propria lor prezenţă şi cartea ce încununează sfertul de veac de la reînfiinţarea Sfintei Mănăstiri.

Cartea a poposit până acum prin câteva oraşe din România şi în Basarabia, la Chişinău, astfel aducând lumină şi dând undă verde unuia din ”cazurile speciale” când mănăstirea merge la oameni. Or, un principiu de temelie al maicii stareţe este: ”Mănăstirea e deschisă pentru ca oamenii să vină spre ea, nu ieşim noi spre lume să facem agitaţie, să discutăm cu oamenii… Pe dătătorul de voie bună îl iubeşte Dumnezeu…”. De data aceasta ”cazul special” şi-a împlinit menirea la Cernăuţi, nefiind unica excepţie când veghetoarele miracolului de Voroneţ vin la noi cu mare dragoste creştină şi mireasma întremătoare a cuvântului românesc. Le-am primit de câteva ori cu dragă inimă la ”Zorile Bucovinei” pe monahiile Elena Simionovici şi Gabriela Platon, avându-le de oaspeţi la sărbătoarea Zilei Bucovinei, iniţiată de redacţia noastră şi Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi. Am înlesnit cu o modestă implicare şi la manifestarea din 2 noiembrie – lansarea la Consulatul General al României la Cernăuţi a volumului Sfânta Mănăstire Voroneţ. Un sfert de veac de la reînfiinţare”.

Lansare de carte la Consulatul General al României la Cernăuţi

Lansare de carte la Consulatul General al României la Cernăuţi

Începând şi finalizând cu rugăciune, aşa cum îşi începe şi îşi încheie ziua obştea monahală a Voroneţului, în câteva ore cât a durat întâlnirea s-a perindat istoria seculară a dăinuirii nemuritoarelor valori duhovniceşti – de la întemeierea Mănăstirii de Marele Voievod Ştefan cel Sfânt şi până la actuala perioadă de prosperitate sub înţeleapta gospodărire a stareţei Irina Pântescu, a cărei prezenţă, pentru prima dată, la sediul misiunii diplomatice româneşti, a fost afectuos salutată de Consulul General, dna Eleonora Moldovan, de ministrul consilier Ionel Ivan şi consulul Aurelian Rugină. Mulţumind delegaţiei din Suceava (conf. dr. Carmen Cornelia Balan care, alături de monahia dr. Gabriela Platon, s-a îngrijit de editarea volumului jubiliar, scriitoarei Doina Cernica – pentru iniţiativa multor proiecte interesante, jurnalistei Daniela Micuţar de la Monitorul de Suceava), dna Consul General a dirijat armonios cuminicarea cu frumosul incomparabil al Voroneţului, creând, în tandem cu măicuţa Gabriela, un anturaj deosebit de favorabil discuţiilor. Şi cernăuţenii care au răspuns invitaţiei Domniei Sale (feţe bisericeşti, ziarişti, scriitori, lideri ai societăţilor naţionale româneşti) erau dornici de a se aprofunda în valorile păstrate de Sfânta Mănăstire, de a contacta pe viu cu acele suflete nobile care păstrează inefabilele frumuseţi, ba chiar fac imposibilul, după cum s-a exprimat dr. Cornelia Balan despre maica stareţă, relevând că cuvioasa a reuşit prin readucerea la viaţă a Voroneţului să ”perfecţioneze perfecţiunea”. Suflul duhovnicesc al întâlnirii a fost aprofundat îndeosebi de prezenţa protopopului Storojineţului, părintele Vasile Covalciuc, cu câţiva preoţi din parohiile raionului, care au intonat pentru oaspeţi imnul cu mesaj testamentar al Voievodului „Când era să moară Ştefan…”.

Discuţiile alternau de la carte, la istoria veacurilor de suferinţă a Voroneţului, de la virtuţile Sfântului Daniil Sihastrul la înaltele calităţi morale şi benefica forţă ziditoare a stareţei Irina Pântescu. Or, toate acestea simbolizează un monolit care înfruntă vitregia timpurilor. Exprimându-şi bucuria de a se afla în mijlocul prietenilor, monahia Gabriela a recunoscut că a folosit prilejul lansării volumului pentru a o aduce pe maica stareţă în mijlocul nostru, care pentru obştea monahală de acolo este o valoare înscrisă în patrimoniul mănăstirii. În legătură cu aceasta a evocat cazul unui grav accident de circulaţie în care a nimerit monahia Irina în anul 1981. Ca să ne dăm seama cât de straşnic a fost impactul, ne-a spus că, potrivit statisticilor, doar o persoană la 10 mii rămâne teafără după asemenea accidente. Maica stareţă este acel om ales din zece mii, Dumnezeu dăruindu-i a doua viaţă pentru a reînvia Voroneţul şi a perpetua tradiţiile medievale, când mănăstirile româneşti, unice în lume, erau principalele centre de cultură şi spiritualitate.

Având grijă să administreze o obşte de înaltă cultură, nu doar duhovnicească, ci în diverse domenii, maica stareţă apelează, totuşi, în anumite cazuri şi la persoane competente din lumea laică. Aşa a procedat şi la alcătuirea volumului jubiliar, profesorul universitar de la Suceava, dr. Cornelia Balan, având misiunea să găsească cheia de structurare a conţinutului, care este foarte divers – serioase studii ştiinţifice, articole de suflet, impresii, emoţii… Printre semnatari (iniţial erau prevăzuţi 25 de autori, numărul lor ajungând la 50) sunt înalte feţe duhovniceşti, academicieni, personalităţi de cultură cu nume de rezonanţă, ca Ana Blandiana, Angela Gheorghiu, Magda Ciopraga, Nicolae Noica, dar şi autori mai puţin cunoscuţi, însă care au avut o fremătare de suflet aparte pentru „acest monument ce vine din veacul lui Ştefan şi se îndreaptă în veacul veacurilor”. Autorii adunaţi în această carte, în opinia îngrijitoarei Carmen Balan, formează familia extinsă a Voroneţului. „Oamenii care vin la Voroneţ simt că această frumuseţe este şi a lor, că viaţa lor se schimbă, că acesta-i locul unde se pot întoarce când le este greu pentru că aici este măicuţa, este un suflet căruia Dumnezeu i-a dat mulţi copii – din obşte şi de mai departe”, ne-a mărturisit dr. Carmen Balan. Unul din autorii cărţii fiind de faţă, scriitoarea Doina Cernica, a adus un trepidant elogiu feminităţii, având ca temei ”nu doar onoarea de a fi oaspetele unei instituţii diplomatice importante conduse de o femeie sau că maica stareţă şi-a sărbătorit în această toamnă venerabila vârstă de 84 de ani, ci pentru că ÎPS Pimen a rupt tradiţia de secole a obştii monahale de călugări şi a reînnodat-o la Voroneţ cu o obşte de măicuţe, capodopera unică în lume având nevoie de tandreţe, de mâini feminine”. Totodată, se cerea şi o mână forte de gospodar, maica Irina întrunind toate calităţile necesare. De menţionat că această ”mână de fier” n-a acceptat fonduri europene pentru Voroneţul-monument din patrimoniul UNESCO, susţinând sus şi tare că nu le face cinste urmaşilor lui Ştefan Vodă, care a zidit mănăstirea în trei luni, trei săptămâni şi trei zile fără ajutoare dinafară, să caute susţinere străină.

Deşi despre severitatea şi caracterul ”de general” al stareţei circulă legende, stavrofora Irina este o măicuţă blândă pentru copiii din obştea ei. Părintele arhimandrit Mihail a povestit despre cum a ajuns, după ce i-a fost ghid prin Grecia, s-o numească ”mămuca”. O frumoasă prietenie s-a cimentat între obştea condusă de maica stareţă şi familia de buni creştini crescuţi în duh românesc a lui Lazăr Fialcovschi din Molodia, o parte din membrii ei fiind prezenţi la lansarea cărţii – mama Floarea, de-o vârstă cu stareţa, soţia Elena şi fiul mijlociu Valeriu. Evocări emoţionante despre pelerinajele la Voroneţ a auzit maica stareţă de la românii prezenţi la întâlnire – profesorul şcolar Dorin Misichevici, poetul Ilie T. Zegrea, metodista Lilia Govornean, preşedinta Asociaţiei profesorilor de etnie română din Ucraina. Printre invitaţii dnei Eleonora Moldovan s-a aflat şi directoarea unei firme turistice, Maria Drapata, care îndreaptă turişti spre Voroneţ şi a exprimat dorinţa de a găsi acolo pliante cu informaţii despre mănăstire în limba ucraineană.

Răspunzând la întrebarea ”De unde mie cinstea aceasta?”, cu care se deschide şi volumul consacrat celor 25 de ani ai reînfiinţării Sfintei Mănăstiri, stareţa Voroneţului a evocat momente din copilăria grea, destinu-i fiind legat de suferinţele ţării. Ne-a vorbit de Dragostea de ţară, de Credinţă, Smerenie, care nu există fără de Demnitate, dându-ne de grijă să nu confundăm Demnitatea cu mândria, căci sunt absolut diferite. N-a trecut cu vederea laudele la adresa sa, punându-le pe toate la locul lor: ”N-am făcut nimic singură, numai cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să refacem mănăstirea, şi cu ceea ce au plătit oamenii pentru un pomelnic, pentru o iconiţă… Dai voinţă şi iei putere. Noi avem un singur buzunar unde merg banii, un singur cont al mănăstirii…”. ”Ştiu că vă este greu. Dar Dumnezeu ne ţine să nu cădem. Cum a spus Mântuitorul, aruncă spre Dumnezeu grija ta şi El te va hrăni”, ne-a mângâiat la despărţire cu tămăduitoare cuvinte la rana deznădejdilor noastre înţeleapta măicuţă.

 MARIA TOACĂ

 Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: