Brandul Dumi Brad

Trăim şi în continuare în ţara lui Meşteru Manele ş-a lui „te-or întrece nătărăii, chiar de-i fi cu stea în frunte”…

Pentru mine e marcă înregistrată! Nu repet ce cărţi a mai publicat. Cei interesaţi pot vedea titlurile pe coperta a II-a a volumului Coteţ – e de aur Coteţ(ul)!) –, făcut pe măsura autorului, cu nume întreg Dumitru Brădăţan ot Drăgoieşti, opul fiind apărut la Accent Print din Suceava în 2016. Pe prima copertă şi în prim-plan tronează un cocoş. Alb şi numaidecât stăpân, cu creasta bătută şi sănătoasă, amintindu-mi de o postumă eminesciană. Imaginea e o pată de viaţă pierdută într-o mare sângerie ameninţată de negreaţa unei nopţi ce se vrea atotstăpânitoare, iar profesorul D. Brădăţan – nu cred să uite vreodată că e în primul rând pedagog – se opune, aş zice, cu vehemenţă invaziei prostiei, adeseori măritată, după noul model al politicii corecte, cu aroganţa şi ambele conduse de ceea ce numim îndeobşte crasa nesimţire.

coperta-cotet-dumi-bradAutorul atrage atenţia că volumul conţine texte de ziar publicate în cotidianul sucevean „Crai nou” în 2006. Oricine ar putea să se întrebe ce rost mai are o asemenea carte cu articole reluate după un deceniu, ştiindu-se că ziarul, prin conţinutul său, aparţine clipei. Cu alte cuvinte, am avea de a face cu nişte… momente, fără ca multe din acestea să intre în malaxorul vremuirii. Îmi vine a zice, precum altădată, la începutul secolului al XX-lea, Ronetti Roman, că suntem în faţa unor… monumente scrise cu nerv şi har de un Cănutză om niţeluş mai sucit ce adesea îmi sunt. Autoironia, se ştie, este apanajul oamenilor de calitate înaltă, dublată fiind la Dumi Brad de o permanentă zbârnăitoare a unei minţi ascuţite care nu se astâmpără probabil nici măcar în timpul somnului. Sunt convins că dumnealui se află pe o cale ascendentă de adâncire spirituală în propria fiinţă, cum se exprimă într-un articol, scrisul acesta, care adeseori pare o joacă, dă impresia că aparţine unui copil cu o lectură de invidiat şi maturizat înainte de vreme: Na, câtă vreme nu vom fi precum copchiii, stipulează Scriptura, nu vom pupa Împărăţia… Formula carteziană, atât de serioasă, a devenit sub pana autorului şuguiesc, deci exist!, de preferat, desigur celei folosite de Octavian Paler (Polemici cordiale), cu referire la societatea actuală, „înjur, deci exist!”. Argint-viu, D. Brădăţan e mereu cimotie cu şuguiala, mai subţire sau mai păstoasă, niciodată gratuită, ghiduşiile sale savuroase trădând o personalitate viguroasă, de o maximă responsabilitate faţă de tot ce se petrece în jur, ori faţă de bogata-i lectură. Dar iată şi o mostră: Da’ eu altceva voiam să spui: că dintre toate protestele noastre surde şi amare, cel mai mult alint ne va aduce vorba ogoitoare a mintosului Liiceanu: „Trăiesc atâta vreme cât mă indignez!”. Până una-alta nu văz altă ieşire, chit că vom trăi de-acu’ încolo, aşaa, cu oareşce furnici de nervi…

Om al culturii profunde, D. Brădăţan se manifestă ca un perpetuu neliniştit, cu un dinamism al spiritului demn să fie luat în seamă şi de cel mai avizat lector. A zăbovit îndelung asupra paginilor către izvorul veşniciei, idee de mare forţă exprimată atât de plastic prin cuvintele avvei Cleopa de la Sihăstria „Mânca-v-ar Raiul!”, prezente la loc de cinste şi în sufletul autorului. Vestitul duhovnic din Munţii Neamţului care a îndreptat atâta lume (un putregai de moşneag – aşa obişnuia să se prezinte) nu s-a întâlnit cu Ioan Paul al II-lea, dar e foarte probabil că s-au regăsit după trecerea lor în Eternitate, cea a papei stârnindu-i, pe bună dreptate, admiraţia autorului: Da, şi acum îmi răsare în vizual copârşeul modest (din conifer cu noduri!) în care a fost purtat la ceremonialul funest. Lecţie de smerenie ales dumnezeiască, la acest rigă al iubirii, bunătăţii & simplităţii, al iluminării în umilitate şi după moarte. Aceeaşi admiraţie este exprimată şi în privinţa ilustrissimei Zoe Dumitrescu Buşulenga într-un text purtând inspiratul titlu De pe ruta Zoe Dumitre… Benedicta şi cu o concluzie pe potrivă: Mi-e mângâiere de suflet că acest colos cultural s-a… înţărat/ înţărnat la Putna. Nimic întâmplător. A lăsat o lecţie definitivă cum că vâna glorie şi banii jinduiţi nu fac… două parale. În mod normal, ar trebui să le bubuie în urechi tuturor, dar mai ales politicienilor, înţelepciunea mamei latine Sic transit gloria mundi. Din păcate, aceştia, răsăriţi din tenebrele unei aşa-zis revoluţii, par să-şi fi astupat urechile cu ceară întru ilustraţiunea insensibilităţii, aburcându-se pe spinarea unei naţii băgate în seamă doar o dată la patru ani. Aici e cazul să reţinem numaidecât recomandarea lui Dumi Brad de a face cunoştinţă cu scrierea rusului Lev Tolstoi „Despre Dumnezeu şi om”: Să te stârnesc o ţâră (chalange), te momesc doar cu câteva apetisant-ispititoare pasagii. Ia de-aci: „Toate revoluţiile sunt dăunătoare şi zadarnice pentru că militanţii lor sunt conduşi numai de egoism. Doar în lucrarea în folosul lui Dumnezeu poate schimba orânduirea deja stabilită. E tot mai limpede pentru mine nebunia şi mai ales vinovăţia, mârşăvia activităţii politice, făţărnicia acestei activităţi”. Da, câte feţe atâtea beţe pe aceeaşi spinare, iar cel care a excelat în schimbarea feţelor, lăudat şi preamărit, tătucul krâmlenesc, cel cu pumnul de oţel, pentru care un milion de morţi însemna o… cifră, ne aminteşte autorul, a întreţinut relaţii neobrăzat de sexy cu o puştoaică. Şi n-ar fi singurul exemplu, ceea ce-mi aminteşte din nou de latinie: Quod licet Iovis… Ştia latineşte gruzinul? Oricum, aplica… aplica… în toate sectoarele vieţii. Şi tot el, ne spune D. Brădăţan, i-a trântit cândva lui De Gaulle (şi lui Malraux) următorul enunţ aforistic: „La urmă, moartea e cea care câştigă”. Oricum, satrapul nu se gândea la propria moarte, iar pe franţuzul-prezident poate l-a furnicat ceva pe şira spinării, în schimb Malraux era preocupat de finalul traseului nostru terestru şi de ceea ce se întâmplă cu fiinţa umană în acele momente. De altfel, Seneca şi apoi religia creştină recomandă ca omul să înainteze în vârstă cu gândul la moarte, cea mai înaltă filozofie şi, implicit, izbăvitoare de… moarte. Chiar acest aspect, prezent la O. Paler, ca răspuns la o întrebare într-un interviu („Nu sunt un om religios, nu ştiu să mă rog, creştinismul mi se pare o religie obosită, extenuată.”) e aşezat în rosturile sale fireşti: L-aţi văzut pe egumenul Cleopa cât de voios era înaintea morţii?! Taman cu asta era de început, aşa cum orice ivire de zori tre să ne afle în preajma rugii sănătoase şi bucuroase, sub pază şi protecţie, în iubire şi ocrotire, la construcţia zilei.

Una din Cheile Împărăţiei, cum ne avertizează părintele-poet Constantin Hrehor, pomenit cu plecăciune şi de D. Brădăţan în carte. Povestea e că lumea a intrat într-un dans dezordonat al celor opt păcate capitale discutate de savantul Konrad Lorenz şi evidenţiate în cartea discutată, fiind vorba despre suprapopularea, distrugerea mediului natural, competiţia umană acerbă, atrofierea simţurilor, degradarea genetică, ruptura de tradiţie, receptivitatea tălâmbă la îndoctrinare şi cursa bolândă a înarmărilor. Mi s-a părut că Mahatma Gandi s-a exprimat mai adecvat în această privinţă, adunând doar şapte păcate şi anume „averea fără muncă, afacerile fără etică, politica fără principii, cunoaşterea fără caracter, ştiinţa fără omenie, plăcerea fără conştiinţă şi religia fără sacrificii”.

Dincolo de aceste constatări deloc optimiste, îl văd pe Dumi Brad zâmbind de pe câte o pagină cu înţelegere şi înţelepciune, textele sale fiind o pledoarie pentru carte şi lectură, pentru amiciţie, pentru buna chivernisire a timpului, pentru o viaţă cu fruntea descreţită, omul fiind o făptură a lui Dumnezeu care trebuie să se bucure de libertate doar în Dumnezeu.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI