Istorie, credinţă şi cultură în Bălăceana

Cu binecuvântarea Înalt-preasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, şi prin osârdia preotului Mircea Cormoş, relativ recent a fost publicată monografia Comuna şi Parohia Bălăceana.

Această apariţie editorială are un rol deosebit pentru că pune încă odată în valoare rolul pe care îl au preoţii în parohiile în care Dumnezeu i-a rânduit, şi anume „să fie lucrători pe multe şi diverse planuri : religios – moral, pastoral misionar, social – filantropic, dar şi cultural”, aşa după cum arată în Cuvânt înainte părintele prof. univ. dr. Ion Vicovan, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza“ Iaşi.

Pornind de la afirmaţia marelui istoric N. Iorga, pe deplin cunoscută de către slujitorii sfintelor altare, şi anume rolul Bisericii, ca instituţie, de a cultiva în modul cel mai complet şi cel mai statornic memoria înaintaşilor, moştenirea şi valoarea acestora, părintele Mircea Cormoş prin această lucrare, apărută în condiţii grafice deosebite, ne arată şi mai bine ceea ce înseamnă relaţia dintre cult şi cultură.

În limba latină şi în limba română, cultul şi cultura au, din punct de vedere etimologic, o rădăcină comună. Implică ideea de cultivare, dar şi de relaţie cu ceva sau cu cineva. În acest sens părintele Mircea Cormoş ne prezintă această „lucrare culturală şi duhovnicească în acelaşi timp” ( Cuvânt înainte, p. 9).

După ce în Introducere autorul precizează motivaţia şi scopul lucrării, urmează un capitol în care sunt prezentate date despre aşezarea geografică, caracterizarea geologică, relieful, hidrografia ş.a., pentru ca apoi în capitolul al doilea să prezinte detaliat câteva repere din Istoria comunei Bălăceana. Este important de remarcat faptul că biserica din acest sat, împreună cu preotul ei, a făcut parte din cele 50 de biserici pe care domnitorul Alexandru cel Bun le-a aşezat sub oblăduirea Episcopiei de Rădăuţi, dovedind astfel că satul şi biserica ar fi existat încă din secolul al XIV-lea. (Autorul face legătură cu documentul emis de Ştefan cel Mare în 15 martie 1490).

Capitolul al treilea, Istoria Parohiei Bălăceana, structurat în şapte subcapitole, este, am putea spune, cel mai important. Părintele Mircea Cormoş prezintă evoluţia parohiei din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, când sunt atestate prima biserică şi cimitirul din vatra satului, apoi existenţa a mai multor biserici în sat în decursul veacurilor (pag. 60), construcţia bisericii de lemn de la 1772, apoi zidirea bisericii actuale, şirul preoţilor şi al cântăreţilor, atât cât a putut să identifice în documentele din arhive, preoţi şi cântăreţi ce au ostenit la această biserică până în zilele noastre.

Deosebit de important ni se pare şi capitolul Corurile bisericeşti din Bălăceana, mergând astfel pe linia începută cu multe decenii înainte de vrednicul de pomenire părintele Nicolae Pentelescu de la Parohia Sf. Dumitru Suceava, care a adunat cea mai mare parte din documentele referitoare la corurile bisericeşti din Bucovina.

S-a săvârşit astfel o lucrare ce prezintă imaginea unei comunităţi parohiale complexe şi active în decursul vremii, cu toate aspectele vieţii ei materiale, spirituale, cu frământările şi mutaţiile sociale, cu datinile şi rânduielile ei de peste timp.

Prin acest volum se continuă un demers prin care sunt aduse la lumină contribuţiile monografice ale unor înaintaşi luminători ai satelor, începând cu arhim. Vartolomeu Măzăreanu, continuând cu părintele academican S.Fl. Marian, părintele academician Dimitrie Dan, părintele Ioan Zugrav, pr. Nicolae Pentelescu şi mulţi alţii până în zilele noastre.

Se cuvine să mulţumim Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, care având o abordare dinamică şi globală a lucrării Bisericii în societate a îndemnat preoţii şi toţi oamenii de cultură să adune datele şi imaginile necesare în vederea publicării Istoriei Parohiilor Ortodoxe Româneşti din Patriarhia Română.

Întocmirea acestei monografii, însoţită de grăitoare imagini, reprezintă o ofrandă, un dar pe care îl aduce lui Dumnezeu această parohie cu un trecut deosebit din această parte de ţară românească.

Pentru realizarea acestei lucrări, părintele Mircea Cormoş a cercetat arhivele din diferite locuri, scrierile şi referinţele despre localitate şi parohie, încât, pentru cei interesaţi, monografia devine un instrument de lucru obligatoriu pentru viitoare lucrări ştiinţifice. Ea este o mărturie a existenţei Ortodoxiei pe aceste meleaguri din timpuri imemorabile, care se confundă cu istoria poporului român.

O lucrare pe care o recomand cititorilor iubitori de istorie, de credinţă şi de neam.

Dr. VASILE M. DEMCIUC