…S-a încheiat şi pelerinajul, în inimile şi conştiinţa celor 20 de pelerini rămânând emoţiile celor 3 ore petrecute la Prislop, având în centrul lor drumul către şi scurtul popas divin la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Am considerat oportun însă ca, întors în Bucovina, după cele 3 luni scurse de la sărutarea Crucii şi momentele de meditaţie de acolo, să revin cu unele precizări care sper să închege şi mai bine bilanţul acelui pelerinaj memorabil. Prin miezul verii trecute, aflat în compartimentul unui tren accelerat de cursă lungă, s-a întâmplat să se înfiripe între călători diferite păreri despre minunile săvârşite de Părintele Arsenie Boca pe timpul vieţii, dar şi după chemarea Sa la Domnul. Am rămas neutru doar până când o bătrânică, întrerupându-şi cititul dintr-o carte, a intervenit spărgând prin vorbe tăioase tocmai momentul când unul dintre bărbaţii de faţă subliniase că „Părintele Arsenie Boca intuia precis şi gândul omului”.
– Numai Dumnezeu şi nimeni altul o poate face!
– De acord, am intervenit, lăsând pe ceilalţi pasageri, doamne, domni şi o domnişoară, într-o deplină linişte. (Acceleratul despica acum câmpia leneş, parcă toropit de căldura zilei de iunie, în amiază). Dar tot prin harul Domnului, dăruit unui rob de-al Său, e posibil ca şi acesta să fie înzestrat cu o astfel de minune am continuat.
– Vă referiţi la Părintele Arsenie Boca?
– Da.
– Eu nu cred în aşa ceva, mi se adresă vârstnica atât de ferm, încât păru să molipsească cu fermitatea ei întreg auditoriul.
Femeia avea să coboare chiar la următoarea oprire a trenului.
* * *
În însemnarea anterioară din „Crai nou”, purtând acest titlu (din rostirea Părintelui Arsenie Boca), specificam un aspect care a stârnit nedumerirea multora dintre cititori. Anume că la mormântul Părintelui Arsenie Boca nu se puteau depune flori din motive ale locului, ce nu-mi înlesneau vreun comentariu. Da, chiar aşa a fost! Totuşi, după o perioadă de timp trecută de la pelerinaj, dorind să dau un răspuns clar celor interesaţi, am format, pe mobil, numărul de telefon al dlui Dragoş Forminte, ghidul călătoriei noastre la Prislop. Foarte amabil, aşa-i este firea, mi-a oferit detaliile necesare (din nefericire, necunoscute mie la plecare). Părintele a iubit mult florile, atribuindu-i crinului numele Maicii Domnului. O floare mai rară, cu miros pătrunzător, ai cărei bulbi pot fi găsiţi în florării, primăvara. După plantarea lor în grădini, când înfloresc, îşi deschid petalele de mai multe culori, predominând însă galbenul şi albul, în zona de munte. Florile (deci, crinii, cu tot cu rădăcini) erau primite la mormânt numai pentru binecuvântare, iar după întoarcerea pelerinului acasă, după ce le planta în grădina lui, în scurt timp, aceasta se îmbelşuga cu ele. Am mai aflat apoi că, la o anumită distanţă de mormântul Părintelui Arsenie Boca, se aflau bănci pentru a mai îngădui şi a-ţi repeta rugăciunile, necazurile, dorinţele… (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)
Comentarii