„O reintrare în atmosfera permanenţelor româneşti, în superba aură a trecutului”, aşa cum a fost descrisă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bilca surprinde spiritul uman prin cadrul natural şi istoricul aşezării, înflorirea explozivă a acesteia în zilele noastre, harnicii oameni ai satului cu îndeletnicirile lor, cu mintea ascuţită şi sufletul sensibil, cu portul şi graiul expresiv şi plin de miez, cu o impresionantă zestre de tradiţii şi obiceiuri perpetuate din străvechime şi credinţa strămoşească ortodoxă păstrată şi perpetuată pe aceste meleaguri sunt dovezi ale statorniciei româneşti pe aceste plaiuri şi ale bogăţiei spirituale neîntrerupt sporite.
Comuna Bilca este situată la jumătatea distanţei dintre municipiul Rădăuţi şi Putna, ocupând teritoriul cuprins între graniţa cu Ucraina (în nord) şi valea râului Suceava (în sud), Vicovu de Sus (în vest) şi Frătăuţii Noi (în est). Ea are o suprafaţă de 22,61 kmp şi nu are în componenţa sa alte sate. Conform recensământului din octombrie 2011, populaţia este de 3.678 locuitori, în creştere faţă de recensământul anterior, din 2002, când se înregistraseră 3.457 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,32%), cu o minoritate de romi (1,48%). Pentru 1,2% din populaţie, apartenenţa etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, marea majoritate a locuitorilor sunt ortodocşi (88,28%), cu o minoritate de penticostali (9,52%). Pentru 1,12% din populaţie, nu este cunoscută apartenenţa confesională. Este situată pe malul stâng al râului Suceava, în nordul Podişului Sucevei, şi aparţine Depresiunii Rădăuţi, având altitudini cuprinse între 350-446 m. Are o formă longitudinală, pe direcţia DJ 178C.
Toponimul Bilca este dat atât comunei, cât şi pârâului care curge în partea sa de nord, comuna luând numele de la pârâu; circulă mai multe legende în legătură cu numele localităţii.
Bogăţia şi măiestria artistică a zonei sunt redate şi de culorile folosite în ornamentarea locuinţelor, astfel pe albul impecabil sunt întinse culorile calde ale scoarţelor şi lăicerelor de lână, culorile vesele ale ştergarelor, culorile strălucitoare ale oalelor smălţuite şi ale sfinţilor cu aureole aurite din icoane. Culorilor caselor le răspund culorile portului, care păstrează cu rigurozitate tradiţiile seculare. Oamenii îmbrăcaţi în veşmintele acestea sunt demni şi eleganţi, purtarea lor este cuviincioasă, vădind acea politeţe firească care exprimă omenia adâncă a celui care nu are ce ascunde după masca reflexelor învăţate.
Această aşezare este atestată încă din anul 1436, moment în care urmaşii lui Alexandru cel Bun fac o danie lui Stan Babici care va face parte din aşezarea „Vicovelor”, din care se desprinde comuna Bilca ca aşezare de sine stătătoare ca domeniu al Mănăstirii Putna. Învăţătorul bilcan Pamfil Cuciurean continuă cercetările privind apariţia administrativă a comunei Bilca, în autobiografia sa, când spune că: „Scriptele, cronicile şi bătrânii din sat spun că Bilca s-a înfiinţat pe o porţiune din Vicovu de Sus cam prin anul 1776”, iar pe de altă parte în cronica manuscrisă a bisericii din Vicovu de Jos se găseşte menţiunea că prin anul 1794, satele Bilca, Voitinel şi Gălăneşti erau încorporate atât bisericeşte, cât şi administrativ în comuna Vicovu de Jos. Aceeaşi cronică arată că satele de mai sus se separă în anul 1808. În condica cronicală a parohiei ortodoxe române din Bilca aflăm că în anul 1786 în registrul Episcopiei Bucovinei nu era înregistrată şi parohia Bilca. Cronicile mitricale încep abia din luna octombrie 1807, pe timpul episcopului Daniil Vlahovici, preot paroh fiind Constantin Georgiescu. Nefiind nicio biserică în acel sat s-a optat ca în anul 1818 să se mute biserica de lemn (construită în perioada 1743-1744) din Vicovu de Jos. În prezent, ea se află în cimitirul vechi al localităţii, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2010. Din 1807 şi până în prezent în parohia Bilca au slujit 31 de preoţi parohi, ultimul fiind părintele Gheorghe Calancea (preot paroh din 1985 până în prezent, cel ce semnează şi aceste rânduri).
În parohia Bilca există trei şcoli, una în centru, de 8 clase, unde funcţionează şi o grădiniţă, una în jos, de 8 clase, şi una în sus, de 4 clase. Şcoala din centru a fost înfiinţată prin străduinţa preotului paroh Ion Maghior în anul 1861. Nefiind pe atunci o clădire care să susţină activităţile şcolare, sfinţia sa a primit şcoala în propria locuinţă. Astfel, până la finalizarea construcţiei noii instituţii, părintele i-a primit pe copii la el acasă. Primul învăţător a fost Gheorghiu Bocan, originar din comuna Comăneşti, jud. Suceava. Deşi şcoala a fost înfiinţată de către parohia ortodoxă din Bilca, aceasta a fost trecută sub orânduirea şi privegherea statului în anul 1869. Şcoala din jos a fost ridicată în anul 1890, la iniţiativa domnilor inspectori Isopescu şi Zaharie Majereanu şi a domnului învăţător Gheorghe Brăileanu, iar cea din sus datează din anul 1925.
Casa-muzeu Bilca, din zona etnografică Rădăuţi, este reprezentativă pentru aşezările din zonă. Interioarele sunt amenajate cu mobilier tradiţional: poliţe, laiţe, blidare, ţesăturile de interior (scoarţe, lăicere, grindăraşe) înfrumuseţând pereţii din căsuţă şi din casa mare. Obiectele din lemn şi ceramică, de uz casnic, completează inventarul casei. Gospodăria Bilca este completată cu şura şi grajdul amenajate cu piese din inventarul gospodăresc. Casa a fost donată de către George Muntean şi Adela Popescu. Face parte din Complexul Muzeal Bucovina.
Un element important atât pentru comunitatea parohială din Bilca, cât şi pentru autorităţile locale este reprezentat de faptul că această comună este înfrăţită cu comuna Vert Saint Denis din Franţa, ceea ce înseamnă că în acest fel s-au făcut schimburi culturale şi s-au cunoscut atât tradiţiile româneşti de către comunitatea franceză, dar şi populaţia din cadrul teritoriului a reuşit să înveţe şi să cunoască cultura populaţiei din Franţa. Astfel, în urma colaborării dintre cele două comune s-a construit în Bilca o casă unui om necăjit, cu mulţi copii, şi s-au desfăşurat activităţi filantropice în sprijinul celor nevoiaşi.
Biserica
Istoria bisericii parohiale începe prin donarea terenului pentru clădirea bisericii de către Balan Dumitru şi fiul său Toader, împreună cu Sofian Ilie. Biserica parohială este zidită din piatră şi cărămidă, lucrările începând în anul 1868, prin grija şi stăruinţa vrednicului de pomenire preot paroh Grigorie Tomovici, a învăţătorului George Brăilean, a primarului Ştefan Ungurean, pe spezele Fondului Bisericesc şi ale evlavioşilor bilcani, care au contribuit şi la înzestrarea ei cu toate lucrurile bisericeşti necesare. Biserica parohială este zidită din piatră şi cărămidă, are plan trilobat în formă de cruce. Este lungă de 32 m şi lată de 10 m la exterior. Este acoperită cu tablă zincată şi are trei turnuri mai mici în raport cu corpul bisericii, având formă octogonală, construite în stil gotic. Turnurile de deasupra altarului şi pronaosului sunt mai mici şi nu au geamuri, iar cel de deasupra naosului e ceva mai mare şi este prevăzut cu geamuri, unul la sud şi celălalt la est. Zidul bisericii este înalt de 9,5 m, tencuit în praf de piatră, cu unele modele arhitecturale, iar sub streaşină are împrejur o cornişă. Biserica are două geamuri mari şi luminoase la altar, un geam la naos şi unul la pronaos. În interior biserica are trei despărţituri: altar, naos şi pronaos. În mijloc, deasupra naosului, e o boltă mare, pictată. În partea de apus a bisericii se află cafasul sprijinit pe doi piloni de cărămidă, împrumutând într-o mică măsură stilul romanic.
A fost sfinţită la data de 26 octombrie 1877 de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit şi Vicar Arhiepiscopal Silvestru Moraru-Andrievici, împreună cu Părintele Protoiereu Dimitrie Seretean şi alţi preoţi cucernici, în zilele Majestăţii Sale Francisc Iosif I şi prin grija Arhiepiscopului Mitropoliei Bucovinei şi Dalmaţiei Teoctist din Cernăuţi. În timp, biserica a suferit mai multe restaurări şi reparaţii, cum au fost cele din 1883 şi din 1965, când s-au acoperit cu tablă turnurile bisericii. În anul 1982, sub îndrumarea preotului paroh Nicolae Cojocaru, s-au efectuat tencuieli interioare la bolţi şi pereţi, s-au pictat cei patru Evanghelişti, s-au pus geamuri noi din fier (cele vechi fiind din lemn), s-a schimbat instalaţia electrică, s-a zugrăvit biserica, s-au pus strane noi şi alte odoare bisericeşti, fiind sfinţite în vara aceluiaşi an, pe data de 15 august, de PS Episcop Vicar Pimen Zainea Suceveanul.
După venirea în parohie în anul 1985, am continuat lucrările la biserică, începând cu anul 1989, făcându-se şi unele modificări, deoarece era construită în stil gotic. Astfel, s-a mărit streaşina cu un metru, s-a schimbat tabla de pe biserică, punându-se în stilul Mănăstirii Putna, în formă de rânduri, s-au reparat zidurile exterioare şi s-au tencuit în praf de piatră, s-au adăugat unele modele arhitecturale. În interior s-a văruit, s-au vopsit cupolele, s-au pictat steluţe pe fond albastru şi s-a acoperit turla din naos printr-un capac aplicat. La exterior s-au mărit streşinile turlelor, au fost adăugate încă două cruci, s-a montat paratrăsnet şi s-a realizat un gard nou în faţa bisericii. Biserica a fost resfinţită în anul 1990, de către ÎPS Mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei, prilej cu care preotul paroh a fost ridicat la treapta de iconom stravofor, binevenit, în urma eforturilor sale de a reînnoi biserica. În ultimii ani, împreună cu consiliul parohial şi gospodarii satului, am continuat lucrările de înfrumuseţare a locaşului de cult. Astfel, în anul 1999 s-a înălţat un monument în cinstea eroilor satului căzuţi pe toate câmpurile de luptă pentru apărarea credinţei strămoşeşti. În anul 2001 s-a pus parchet de lemn pe vechea podea, iar în anul 2007 s-au refăcut gardurile de la casa parohială, biserică şi cimitir. În anul 2008 s-au montat geamuri de termopan la biserică, s-a instala o centrală termică pe lemne pentru încălzirea bisericii, iar în 2010 s-a realizat în incinta bisericii o parcare pentru maşini şi s-a împrejmuit biserica cu pavaj. Biserica are trei uşi mari, duble, sculptate în 2011, una la altar, alta în pronaos spre sud şi a treia spre vest, deasupra căreia este un geam rotund. În anul 2012 s-au executat lucrări de reabilitare a casei parohiale, construirea unui grup sanitar nou, situat în incinta bisericii, şi înlocuirea vechilor tei, care din cauza vechimii reprezentau un pericol pentru persoanele aflate în proximitatea lor. În anul 2013 s-au restaurat clopotele vechi şi s-a turnat un clopot nou din bronz.
Pictura
De la început biserica nu a avut pictură interioară, iar pictorul catapetesmei este necunoscut. În anul 1982 preotul paroh Nicolae Cojocaru a refăcut tencuiala interioară şi repictează cei patru evanghelişti. În anul 2004, cu ocazia unei vizite pastorale, PS Gherasim Putneanul sfătuieşte pe credincioşi că ar fi frumos să picteze această „catedrală”. Ca urmare a acestui îndemn, între anii 2009-2012 s-a realizat pictura interioară în tehnică tempera grasă de către pictorii Marcel şi Lia Humă din Tg. Neamţ, împreună cu ucenicii lor. În timpul lucrărilor de pictură s-a împodobit biserica cu policandre noi, executate din bronz, la Iaşi, şi alte odoare bisericeşti. De asemenea s-a curăţat şi revopsit catapeteasma precum şi zidirea unui grup sanitar. Sfinţirea picturii şi a celorlalte lucrări s-a săvârşit în data de 15 iulie 2012, de către ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi. ÎPS Pimen a mai înfăptuit o vizită pastoral misionară în parohia Bilca în duminica din 24 mai 2015 când, săvârşind Sfânta Liturghie, a hirotonit un preot şi un diacon, iar la final hirotesind un preot la rangul de iconom-stavrofor. Cu această ocazie, Înaltpreasfinţia Sa a felicitat credincioşii parohiei pentru păstrarea datinilor şi a credinţei dreptslăvitoare, încurajându-i să apere şi să promoveze adevăratele valori ale creştinismului. În prezent, biserica este în stare bună de funcţionare, anul acesta împlinind 139 ani de la prima sfinţire, din 1877.
Parohia Bilca a cumulat de-a lungul timpului mai multe obiecte de patrimoniu bisericesc, dar şi de valoare istorică şi naţională. Astfel, aici se găsesc Condicile Mitricale din secolul al XIX-lea, icoane vechi din secolele XIX-XX, un diptic din secolul al XIX-lea, veşminte din secolul XX, manuscrise şi cărţi vechi din secolele XIX-XX, pomelnice şi alte înscrieri şi inscripţii.
Cimitirul vechi datează din anul 1818, odată cu aducerea bisericii de lemn în Bilca. În jurul acesteia s-a întins cimitirul existent astăzi, care, odată cu trecerea timpului, a devenit neîncăpător. De aceea s-a luat decizia înfiinţării unui nou cimitir. Acesta din urmă datează din anul 1999 şi este situat în spatele bisericii parohiale.
Activităţi filantropice şi culturale
În parohia Bilca, pe lângă slujbele religioase se mai desfăşoară şi anumite activităţi cultural-filantropice: pelerinaje cu enoriaşii din parohie, desfăşurarea de lecţii catehetice cu copiii, participarea cu grupul coral de copii „Muguraşii”, înfiinţat de subsemnatul, la diferite festivaluri, la activităţi ale Primăriei şi şcolilor din Bilca, dar şi din judeţul Suceava, obţinând numeroase premii şi diplome; implicarea corului parohial şi a „Muguraşilor” la diferite activităţi etc.; ajutorarea familiilor nevoiaşe din parohie cu alimente, haine, bani, lemne, ori de câte ori este nevoie. Activităţile pastoral misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice sunt caracterizate de vizite la casele credincioşilor, discutând diversele lor probleme. Numărul actual de credincioşi al parohiei Bilca 1 însumează 321 familii cu 873 de suflete.
Datorită extinderii satului s-a creat o distanţă greu de parcurs pentru bătrânii aflaţi în partea de jos (est) a comunei. În consecinţă, bilcanii au luat iniţiativa ridicării unei noi biserici. Construcţia bisericii a fost lăsată pe seama preotului Traian Molea care a fost sfinţit ca preot slujitor în Bilca. În perioada construcţiei, acesta a oficiat Sfintele Taine în biserica de lemn a satului. Biserica nouă a fost sfinţită în anul 1995, iar după patru ani, în locul părintelui Traian Molea, a venit din comuna Arbore părintele Cristel Gheorghe Hojbotă care a luat iniţiativa pictării bisericii. În prezent se lucrează la finalizarea picturii murale a bisericii.
„Vino la Bilca!” este o chemare pe care George Muntean o transmitea oricărui prieten ce-l întâlnea. Această chemare este reînnoită şi suntem invitaţi cu toţii pentru a descoperi frumuseţile Bucovinei atât de bine păstrate în comuna Bilca.
Pr. paroh GHEORGHE CALANCEA
Comentarii