„Cine se întrepune pentru drepturile neamului său îndeplineşte o datorie sfântă.” (Doc.)
Domnului Preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava
Este cunoscut, d-le Preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, faptul că partea de nord-vest a Moldovei, numită după 1774 Bucovina, a stat sub dominaţia habsburgică 145 de ani. Deci timp de aproape un secol şi jumătate românii de aici au fost expuşi unei existenţe zbuciumate, pline de sacrificii.
Interesul Austriei era demult cunoscut în a administra şi exploata bogăţiile naturale şi umane ale vecinei sale, Moldova, emiţând în acest sens tot felul de precepte şi teorii economice şi politice sau, pur şi simplu, aceea a lipsei de cultură şi civilizaţie a locuitorilor din aşa-numita Ţara urşilor şi necesitatea evidentă de a fi ridicaţi la cultură şi lumină.
După raptul din 1775, Curtea din Viena şi-a transpus repede în practică acele precepte. Ideile iluministe cu tendinţe de secularizare şi laicizare au dus la naţionalizarea moşiilor mănăstirilor şi schiturilor şi înfiinţarea aşa-numitului Religionsfond, pus sub controlul statului, a trecut, prin intermediul industriaşilor din vest, la exploatarea bogăţiilor subsolului: a minereurilor de fier, pirită, cupru, plumb, mangan (vezi Rationarium Provinciae), a desprins din legăturile sale schismatice Episcopia Rădăuţilor de Mitropolia Moldovei, subordonând-o de spiritualibus Mitropoliei din Karlowitz, şcoala românească, în vederea germanizării şi înstrăinării ei, a fost subordonată Consistoriului romano-catolic din Lemberg (vezi Istoria şcolii a lui I. Nistor şi G. Tofan), iar, ce a fost mai grav, a populat, prin enclave bine plasate, Bucovina cu nemţi, unguri, secui, poloni, cehi, slovaci, ucraineni, evrei, lipoveni – numiţi Kulturträger (pioni culturali). Apoi, din anul 1786, însăşi administraţia Bucovinei a fost trecută guberniului galiţian – desăvârşind încătuşarea ei economică, politică, administrativă şi spirituală menită a desfiinţa elementul românesc şi a pregăti – din naţionalităţile existente – o monarhie, o Austrie Staatnation (stat naţiune). Era o realitate observată cu durere de români. Istoricul Ion Nistor afirma că „Austria nu s-a limitat numai a ne dezbrăca de drepturile noastre strămoşeşti, a ne răpi pământurile cele mai mănoase, a ne înlătura limba din viaţa publică, ci a încercat toate mijloacele de a ne altera firea şi a ne înstrăina sufletul”.
Prin lupta lor, în frunte cu marile personalităţi ale timpului, românii nu s-au lăsat deznaţionalizaţi. La deznaţionalizarea prin cultură au răspuns cu rezistenţa prin cultură. Au fost înfiinţate societăţi culturale: Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Şcoala Română, Armonia, Societatea Doamnelor Române, Societatea Meseriaşilor Români, societăţi studenţeşti: Arboroasa – în frunte cu Ciprian Porumbescu, Junimea, Dacia, Academia Ortodoxă – care au cultivat spiritualitatea românească prin scrieri, conferinţe (vezi activitatea cabinetelor de lectură), sărbătorirea, comemorarea marilor spirite ale neamului românesc – Ştefan cel Mare, Grigore Ghica, prin serate literare în care era prezent costumul naţional, lupta pentru afişarea tricolorului etc.
Să nu-i uităm pe românii bucovineni care în timpul Primului Război Mondial au trecut graniţa în România, „au îmbrăcat cămaşa morţii” luptând cu arma în mână pentru ca „Bucovina să se întoarcă la sânul cald al Patriei Mame nu ca o cerşetoare, ci cu drepturi câştigate prin însuşi sângele fiilor săi”. Ceea ce s-a şi întâmplat. La 28 Noiembrie 1918, prin hotărârea Congresului, Bucovina, în graniţele ei etnice şi istorice de la Colacin, Ceremuş şi Nistru, s-a unit cu Patria Mamă – România.
După Unire, toate însemnele străine au fost înlăturate, la fel denumirile străzilor, instituţiilor, iar localităţile au revenit la denumirile lor patronimice. Stema Bucovinei – Bourul Moldovei – a fost aşezată pe edificiile publice, inclusiv pe cel al fostei prefecturi. Cu prilejul renovării edificiului Muzeului Bucovinei, fără nicio explicaţie publică, Stema Bucovinei – Moldovei a fost dată jos şi înlocuită cu acvila bicefală, stema fostului imperiu austro-ungar. Cui foloseşte acest fapt?
Dezonorantă este atitudinea celor care au propus, ca şi a celora care au permis montarea stemei Austriei pe frontispiciul unei instituţii care tezaurizează vestigiile de civilizaţie românească.
Întrebăm: cum pot convieţui pe frontonul aceleiaşi clădiri Tricolorul românesc şi stema imperială austro-ungară?! Cui foloseşte acest exces de laudă adus Austriei – întăririi conştiinţei naţionale? Sau poate actualei Societăţi Schweighofer Holtzindustrie – tot austriece!
Considerăm corect că s-a restaurat Cetatea de Scaun şi clădirea Muzeului Bucovinei. Foarte bine. Jos însă acvila bicefală şi reaşezarea în locul ei a Stemei Bucovinei – Moldovei, pentru întărirea demnităţii naţionale, a încrederii în trecutul nostru şi în acţiunile conducătorilor noştri de azi.
Comentarii