Despre oraşul meu şi al tău

 

Unul dintre vecinii mei, fericit, probabil, că avem în sfârşit alee pavată în faţa blocului, a înlocuit banca veche din faţa scării. Era acolo de pe când eu aveam sub un metru înălţime. Nu ştiu care dintre ei a făcut-o, bănuiesc doar, însă mă uit cu admiraţie către toţi „suspecţii”. A fost, cred, felul lui de a face ceva pentru colţul său de oraş, de a aduce ceva frumos în plus spaţiului în care-şi petrece câte-o oră, pe seară.

Un eveniment dureros m-a dus, nu cu multă vreme în urmă, într-un oraş din sud. Starea sufletească nu era una propice admirării peisajului citadin, era şi îngrozitor de cald, dar nici oraşul nu era unul care să îmi ofere motive de admiraţie. Peste starea-mi de profundă întristare s-a suprapus impresia că aşezarea fusese părăsită cu ani în urmă şi că, de curând, începuse să fie repopulată. Străzi prăfuite, deşi acoperite de multe flori, prea multe case odată frumoase şi acum foarte degradate, în centrul vechi, şi doar ceva mai multă animaţie şi verde în port, unde se aflau hotelurile şi terasele. Mi s-a părut trist să trăieşti acolo şi mi-a fost dor de oraşul meu. Iertare, ştiu, sunt subiectivă.

M-am gândit atunci că, în comparaţie cu altele, n-o fi al nostru cel mai cel, dar putem măcar să nu urâţim multcriticata urbe? Poţi să faci gesturi mici, cu efecte evidente, concitadinule, dacă îţi doreşti şi tu un oraş frumos şi curat şi priveşti cu jind la cele din Vest. Îţi schimbi geamurile, dacă tot eşti plin de bani sau ţi-a acordat banca împrumutul pentru termopane, dar fă-le măcar să fie la fel ca ale celorlalţi, respectând forma şi culoarea majoritare. Trage două bidinele de var pe peretele tău trist, că doar e casa ta acolo, te reprezintă. Dacă ai ajuns în fericita situaţie de a-ţi izola termic pereţii, caută un var asemănător cu pereţii vecini, găseşte o culoare care să nu strepezească privirea trecătorilor. Pune o floricică la geam sau în faţa casei tale, să coloreze tufele triste care mărginesc multe blocuri şi străzi.

Avem o gura aşa mare când pretindem respect, dar pare aşa complicat să îl acordăm, chiar dacă asta nu presupune decât puţină bunăvoinţă. Să mai şi dăm, nu doar să cerem, a dărui face mult mai bine sufletului. Zic înţelepţii.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: