Sărbătoarea Luciei Olaru Nenati, o mare sărbătoare Eminescu

IF

IF

Într-o ţinută dominată de albastrul cerului, ca şi sala “M. Eminescu” a Hotelului Rapsodia din Botoşani, elegantul spaţiu în care vineri, 17 iunie 2016, a avut loc lansarea celor mai recente cărţi ale ei, Lucia Olaru Nenati şi-a început sărbătoarea personală cu o îndelungă primire de felicitări, flori şi îmbrăţişări. Chiar dacă în adevărata grădină adunată pe podiumul sărbătoritei şi al invitaţilor ei nu se aflau şi ramuri cu flori de tei, mireasma lor, ajunsă la apogeu în oraşul ivirii pe lume a Poetului, se înstăpânise şi în sală. Acesta a fost un prim semn, adeverind înscrisul de pe afişul manifestării, “La vremea miresmelor teiului eminescian…”, că întâlnirea de aici a iubitorilor de cultură avea să aibă şi o altă semnificaţie, decât cea subsumată unei obişnuite lansări de carte, cu prezentarea volumului şi autorului. Cu atât mai mult cu cât autoarea, când numărul 1 la Muzeul Eminescu din Ipoteşti, când la teatrele din Botoşani, când la ziarul judeţului Botoşani, dar întotdeauna în prim-planul vieţii culturale a aşezării, distinsă atât de îndreptăţit şi cu titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Botoşani, este prea bine cunoscută de concetăţeni şi de multă vreme un nume de mândrie pentru bucovineni, cărora le aparţine prin origine. Şi cu cât noile sale cărţi, “Scrisori din prezentul meu. Publicistică”, Editura Mediapress, 2015, şi “Parabola vulturului”, Editura Pim, Iaşi, 2015 – lansate la Salonul de Carte de la Iaşi, iar volumul de publicistică şi la seratele “Eminescu, jurnalistul” organizate la Bucureşti de Uniunea Ziariştilor Profesionişti împreună cu Institutul Cultural Român, unde autoarea a fost distinsă cu o “Diplomă de Excelenţă -, înseamnă deja numeroşi cititori şi nu puţine cronici. Fireşte, aceasta nu a împiedicat la lansarea de acasă dese referiri la biografia literară şi culturală a Luciei Olaru Nenati şi prezentări atente, după lecturi şi relecturi atente, ale volumelor menţionate.

Manifestarea a început cu o introducere muzicală în atmosfera eminesciană, graţie coralei Liceului Pedagogic Botoşani, dirijată de prof. Laurenţiu Palade, inspector şcolar, şi cu una vizuală în biografia Luciei Olaru Nenati pe axa iubirii sale pentru Eminescu, graţie unui scurt film realizat de Dimitrie Olaru, “Lucia Olaru Nenati – Traseu existenţial eminescian”.

Aşteptat întotdeauna cu bucurie şi interes la Botoşani, acad. Mihai Compoi, reputat eminescolog, a salutat distinsa adunare, exprimându-şi părerea de rău că starea sănătăţii nu i-a permis să ajungă şi pe 11 iunie 2016, la festivitatea decernării Premiilor Eminescu “Teiul de Aur” şi “Teiul de Argint” ale Editurii Geea Botoşani, conduse de Elena Condrei, dar şi gratitudinea faţă de organizatori şi de membrii juriului care i-au acordat la actuala ediţie, a XV-a, “Teiul de Aur” pentru Literatură, şi, de asemenea, faţă de Lucia Olaru Nenati, autoarea vibrantei laudatio rostite cu acest prilej. Şi pentru că a început cu “Teii”, acad. Mihai Cimpoi a insistat asupra câtorva fragmente şi idei din comunicarea pe care o pregătise pentru Premiile Eminescu – “Teiul milenar al lui Eminescu”. După care, evocând prima sa venire în România, “cu viza Federaţiei Ruse”, a povestit că l-a rugat pe D.R. Popescu să-i înlesnească ajungerea la Botoşani, la Memorialul Eminescu: atunci a cunoscut-o pe Lucia Olaru Nenati, directoare a Teatrului “M. Eminescu” Botoşani, care, în ipostaza de muzeograf la Ipoteşti, “a făcut mult pentru această instituţie”, pentru acest Memorial (“pe care noi l-am vrea altfel, mai dinamic, mai axat pe studii”), şi care cu “Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii” “ne-a dat un studiu de referinţă”. În continuare, acad. Mihai Cimpoi s-a referit la propria iniţiativă culturală, Congresul Mondial de Eminescologie de la Chişinău, încheind cu mărturisirea că o aşteaptă cu drag pe Lucia Olaru Nenati şi la celelalte ediţii ale forumului.

Deoarece volumul “Scrisori din prezentul meu” reuneşte editoriale semnate de Lucia Olaru Nenati în “Monitorul de Botoşani”, redacţia a fost prezentă cu un mesaj de felicitare şi de apreciere, prezentat de ziarista Virginia Constantiniu, care într-o notă grav-surâzătoare, afirmând că protagonista lansării are deja parte de toată recunoaşterea şi de toate onorurile pe care municipiul i le poate oferi, a spus că rămâne doar ca într-o zi o stradă să-i poarte numele: “Am fi mândri să locuim acolo!”.

“Zi importantă, dacă şi musafirii din Chişinău s-au ostenit să bată atâta drum”, aceasta i-a dat prilejul poetului Victor Teişanu (el însuşi venit din Darabani) să vorbească despre Lucia Olaru Nenati ca despre o “personalitate polivalentă a literaturii şi culturii noastre”, făcând trimitere nu numai la responsabilităţile deţinute la vârf în viaţa culturală botoşăneană, ci şi la evantaiul modalităţilor de expresie ale talentului ei: scrisul – poezie, proză, istorie literară, literatură pentru copii, eseistică, publicistică, dar şi muzica – interpretare şi componistică. Pornind de la adevărul unei relaţii strânse a Luciei Olaru Nenati cu Eminescu, “relaţie veche şi vie, organică”, de la o puternică familiarizare cu scrisul eminescian, Victor Teişanu s-a bucurat să o descopere în articolele reunite în “Scrisori din prezentul meu” “atât de contaminată de Eminescu”, în limbaj, în atitudine – “exemplară din punct de vedere civic”, în apelul la scrieri, la afirmaţii ale lui Eminescu. În ceea ce priveşte proza, vom reţine observaţia existenţei a “două straturi, unul al ficţionalului şi unul având corespondent în autobiografia autoarei, dar nu memorialistică – literatură!” Deosebit de densă şi de cuprinzătoare, intervenţia scriitorului Victor Teişanu a dat cititorilor celor două cărţi sentimentul că nu se mai poate spune nimic în plus despre niciuna dintre ele.

Cu toate acestea, istoricul Gheorghe Median a avut încă multe lucruri interesante de spus. În primul rând, sentimentul trăit de fiecare dată la lectura editorialelor că i se adresează botoşăneanului, că are în vedere problemele sale. Apoi, că nu poţi să nu le apropii de tabletele lui G. Călinescu din “Cronica optimistului”. Şi neapărat, faptul major, că Lucia Olaru Nenati, în scrisul, în viaţa ei, “nu uită că suntem români, că sufletul românesc s-a întărit în jurul lui Eminescu”, or autoarea “îl cunoaşte pe Eminescu, îl are în ea”, ceea ce face din volumul său de publicistică “o carte singulară în peisajul editorial botoşănean”.

Moderatorul manifestării, Traian Apetrei, directorul Teatrului “Mihai Eminescu” Botoşani, el însuşi o personalitate a Botoşanilor, cu un nume format în presa botoşăneană şi reconfirmat cu fiecare apariţie pe scena vieţii sale culturale, a făcut un comperaj excelent, sub bolta aducerii aminte împreună a lui Eminescu, chemând în atenţia participanţilor când amănunte din viaţa Luciei Olaru Nenati, când titluri ale cărţilor sale şi semnând, de asemenea, sugestive prezentări ale invitaţilor de pe podium. Nu uşor, cum a mărturisit şi Gheorghe Median, dacă ne gândim că între aceştia s-au aflat trei academicieni, Mihai Cimpoi, Eugen Doga şi Nicolae Dabija, toţi trei veniţi special la Botoşani pentru Lucia Olaru Nenati, împreună cu Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie din cadrul Academiei de Ştiinţe Moldova.

Emoţionând publicul cu mărturisirea că “pentru noi, capitala României sunt Botoşanii”, academicianul, cunoscutul scriitor, redactor-şef al săptămânalului “Literatura şi Arta” de la Chişinău, Nicolae Dabija, a precizat că a aflat la Paris de această lansare, la care nu putea lipsi, fiind vorba de “Lucia, sora mea”, al cărei titlu de Cetăţean de Onoare al Municipiului Botoşani l-a bucurat atât de mult, încât la aflarea veştii a simţit nevoia să pună mâna pe telefon şi să-l felicite pe primarul Botoşanilor pentru acest gest care îi onorează pe toţi cei care l-au susţinut. Însufleţit de succesul cărţii sale, “Tema pentru acasă”, în Franţa (carte pe care Lucia Olaru Nenati, unul dintre primii săi cronicari, o vedea transpusă cinematografic), dar şi de nevoia de a povesti iar şi iar cât de mult s-au simţit sprijiniţi ei, românii din Basarabia, de scrisul lui Eminescu, de personalitatea lui Eminescu, chiar şi de versurile sale purtate pe aripile romanţei, acad. Nicolae Dabija a rostit cu toată puterea inimii, adresându-i-se sărbătoritei: “Vreau să-ţi mulţumesc că susţii Basarabia şi că ţi-i drag Eminescu!”. Şi după aceea, botoşănenilor din sala “Mihai Eminescu”: “Felicit Botoşanii că au intelectuali de talia Luciei Olaru Nenati!”

De acord cu Traian Apetrei în convingerea că “o astfel de întâlnire cere să ne întărim, că avem multe de făcut”, Mihai C.V. Cornaci mi-a făcut un dar din şirul faptelor pe care le generează conştiinţa norocului şi datoriei de a fi locuitor al oraşului ivirii pe lume a lui Eminescu: proaspătul volum, al 18-lea, de “Studii eminescologice” editat de Biblioteca Judeţeană “Mihai Eminescu” Botoşani.

Venit la manifestare cu pliantul spectacolului “Rădăcini de foc”, păstrat cu grijă de aproape 30 de ani, Constantin Adam i-a prilejuit Luciei Olaru Nenati o răscolitoare întoarcere în timp, la ceasul în care, directoare a Teatrului “Mihai Eminescu” Botoşani, avându-l “mână dreaptă pe Costică Adam”, a adus primul spectacol basarabean pe o scenă din România – un spectacol cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici. “Şi eu cred în România profundă în care credea Eminescu”, a mai spus între altele în cuvântul de mulţumire Lucia Olaru Nenati, într-un discurs etichetat în ziarele de a doua zi drept “emoţionant”.

Apropiindu-ne de încheierea acestei relatări, cu inevitabile lacune, deoarece am fost invitată la lansarea Luciei Olaru Nenati pentru o intervenţie despre noile sale cărţi, nu în ipostaza de ziarist, nu pot totuşi să omit decernarea “Stelei Nordului” sărbătoritei de către societatea culturală cu acelaşi nume condusă de Dorel Gaftoneanu, “în semn de recunoaştere a activităţii de ambasador cultural”, cu trimitere la conferinţele sale despre Eminescu şi literatura română din Germania şi Canada.

Şi-acum să ajungem la momentul cel mai dificil de povestit. Acad. Eugen Doga, faimos compozitor (autor, între altele, al muzicii filmului “Şatra” de Emil Loteanu), a rostit puţine cuvinte la microfon, despre încântarea de a fi în Botoşani şi de a fi cu un astfel de prilej. Atât de apreciată pentru albumul dedicat cântecelor pe care este posibil să le fi cântat Eminescu, Lucia Olaru Nenati a început cu glas puternic o doină, despre care spun documentele “îţi dădeai cămaşa” să-l auzi cântând-o pe Eminescu. În clipa aceea, cu paşi muţi, acad. Eugen Doga s-a ridicat, a coborât de pe podium, s-a aşezat pe un scaun din rându-l întâi şi a început să o filmeze pe Lucia Olaru Nenati cântând.

Finalul aparţine cititorilor acestor rânduri şi vorbeşte, neîndoielnic, despre o sărbătoare personală trăită ca una colectivă, despre o sărbătoare Lucia Olaru Nenati preschimbată într-o mare sărbătoare Eminescu, căreia acad. Eugen Doga i-a dăruit un vârf înălţător cu muzica Imnului lui Ştefan cel Mare, în primă audiţie. Cum nu ne stă în putinţă să vă facem părtaşi la ascultarea acestuia, vă punem sub lumina ochilor aceste versuri, dintr-unul din poemele recitate de Lucia Olaru Nenati, al căror ecou l-am auzit multă vreme după aceea: “Şi deodată-n ceasul tainei /Când se-ntoarce-n noapte ziua /Au venit la mine teii /Cârduri de miresme-păsări…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: