Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe

 „Oare cum va arăta Ortodoxia după Rusaliile din acest an?!” era întrebarea retorică a preotului Gabriel Ciofu, de la parohia „Sf. Ioan cel Nou” din Baia, prin care încheia articolul publicat în ediţia din 11 februarie 2016 a ziarului „Crai nou”, „Zorii unui Sinod panortodox”, făcând referire la Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe ce s-a desfăşurat în perioada 18-26 iunie, în Creta.

Duminică seara, 26 iunie 2016, delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, alcătuită din Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, cei 24 de ierarhi ai Bisericii noastre, consilieri speciali şi reprezentanţi ai Centrului de Presă Basilica, care a participat la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod, s-a întors din Creta.

Ca urmare a participării la Sfântul şi Marele Sinod, Părintele Patriarh a mărturisit că „am învăţat mai mult că Ortodoxia nu este numai frumoasă, ci este şi dinamică, atunci când lucrăm pentru unitate în coresponsabilitate. Nu trebuie să dăm vina pe alţii, ci să ne dăruim toată forţa, convingerea şi iubirea pentru a face cunoscută Ortodoxia în lume şi pentru a arăta valoarea sinodalităţii”.

Redăm Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, ca posibil răspuns la întrebări precum cea de mai sus. (C.n.)

Către poporul ortodox şi toţi oamenii de bună voinţă,

sinodLăudăm şi slăvim pe Dumnezeul „milelor şi a toată mângâierea” pentru că ne-a învrednicit să petrecem săptămâna Cincizecimii (18-26 iunie 2016) în Creta, aici unde Apostolul Pavel şi ucenicul său Tit au propovăduit Evanghelia în primii ani de viaţă ai Bisericii. Mulţumim Dumnezeului slăvit în Treime că a binevoit să ducem la bun sfârşit în deplin acord lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Ortodoxiei, pe care l-a convocat Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu voinţa comună a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale.

Urmând cu fidelitate exemplul Sfinţilor Apostoli şi al Părinţilor de Dumnezeu insuflaţi, am aprofundat din nou Evanghelia libertăţii, „fiindcă Hristos ne-a făcut liberi” (Galateni 5, 1). La baza căutărilor noastre teologice a stat certitudinea că Biserica nu vieţuieşte pentru sine. Ea transmite mărturia Evangheliei Harului şi Adevărului şi oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, reconcilierea, puterea Crucii şi a Învierii şi aşteptarea veşniciei.

  1. Prioritatea majoră a Sfântului şi Marelui Sinod a fost proclamarea unităţii Bisericii Ortodoxe. Bazată pe Dumnezeiasca Euharistie şi succesiunea apostolică a episcopilor, această unitate trebuie întărită ca să aducă roadă nouă. Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) şi Apostolică este comuniune divino-umană, pregustare şi experienţă a celor viitoare în Sfânta Euharistie. Asemenea unei continue Cincizecimi, ea este un glas profetic necontenit, prezenţa şi mărturia Împărăţiei Dumnezeului iubirii. Fidelă Tradiţiei Apostolice unanime şi experienţei sacramentale, Biserica Ortodoxă constituie continuarea autentică a Bisericii celei Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) şi Apostolică, după cum mărturisim în Simbolul de Credinţă (Crez) şi după cum este confirmată de învăţătura Părinţilor Bisericii. Biserica noastră trăieşte taina dumnezeieştii iconomii în viaţa sacramentală, centrată pe Sfânta Euharistie.

Biserica Ortodoxă exprimă unitatea şi universalitatea (sobornicitatea) ei în cadrul Sinodului. Sinodalitatea îi pătrunde organizarea (structura), modul ei de luare a deciziilor şi îi determină drumul. Bisericile Ortodoxe Autocefale nu reprezintă o confederaţie de Biserici, ci Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) şi Apostolică. Fiecare Biserică locală, aducând Sfânta Euharistie, reprezintă prezenţa şi manifestarea Bisericii celei Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) şi Apostolică la nivel local. În privinţa Diasporei Ortodoxe din diferite ţări din lume, a fost hotărâtă continuarea funcţionării Adunărilor Episcopale, până la aplicarea rigorii canonice (acriviei). Aceste Adunări se compun din episcopii canonici, desemnaţi de fiecare Biserică Autocefală, care continuă să fie supuşi respectivei Biserici. Funcţionarea consecventă a Adunărilor Episcopale asigură respectarea principiului ortodox al sinodalităţii.

În timpul lucrărilor Sfântului şi Marelui Sinod a fost accentuată importanţa Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc şi a fost făcută propunerea ca Sfântul şi Marele Sinod să devină o instituţie care să se repete.

  1. Împărtăşindu-ne din Sfânta Euharistie şi rugându-ne pentru întreaga lume, trebuie să continuăm liturghia de după Sfânta Liturghie şi să dăm mărturia credinţei celor de aproape şi celor de departe, în conformitate cu porunca clară a Domnului, înainte de Înălţarea Sa: „şi veţi fi mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor1, 8). Reevanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societăţile moderne secularizate şi evanghelizarea celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos reprezintă datoria neîntreruptă a Bisericii.
  2. Ca răspuns la datoria de a mărturisi Adevărul şi credinţa ei apostolică, Biserica oferă o mare importanţă dialogului, în principal cu creştinii eterodocşi. În acest mod, şi ansamblul lumii creştine poate cunoaşte mai exact autenticitatea Tradiţiei Ortodoxe, valoarea învăţăturii patristice, experienţa liturgică şi credinţa ortodocşilor. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu implică niciodată compromisul în materie de credinţă.
  3. Explozia fundamentalismului care se observă în sânul diferitelor religii reprezintă expresia unei religiozităţi morbide.Dialogul interreligiosdus cu trezvie contribuie semnificativ la promovarea încrederii reciproce, a păcii şi a reconcilierii. Uleiul experienţei religioase trebuie să fie folosit pentru a unge rănile şi nu pentru a reaprinde focul conflictelor militare. Biserica Ortodoxă condamnă fără echivoc extinderea violenţei militare, persecuţiile, expulzarea şi uciderea membrilor comunităţilor religioase, forţarea schimbării credinţei religioase, comerţul cu refugiaţi, răpirile, tortura şi execuţiile îngrozitoare. Ea denunţă distrugerea bisericilor, simbolurilor religioase şi monumentelor culturale. În special, îşi exprimă grija profundă pentru situaţia creştinilor şi a tuturor minorităţilor persecutate în Orientul Mijlociu şi în alte părţi ale lumii. Biserica Ortodoxă face apel la comunitatea mondială pentru protejarea ortodocşilor indigeni, a celorlalţi creştini şi a tuturor populaţiilor din zonă, care au dreptul inalienabil de a rămâne în patria lor în calitate de cetăţeni cu drepturi egale. Sinodul nostru apelează la toţi cei implicaţi să facă eforturi sistematice, fără întârziere, pentru a încheia conflictele militare din Orientul Mijlociu şi de oriunde persistă ostilităţile armate şi pentru repatrierea celor expulzaţi.

Adresăm apelul nostru în special către cei în poziţii de putere pentru ca pacea şi dreptatea să prevaleze în ţările de origine ale refugiaţilor. Îndemnăm autorităţile civile, cetăţenii şi creştinii ortodocşi din ţările în care au găsit refugiu cei persecutaţi să continue să le ofere sprijin în măsura posibilităţilor lor sau chiar dincolo de acestea.

  1. Secularizarea contemporanăurmăreşte autonomizarea omului de Hristos şi de influenţa duhovnicească a Bisericii, pe care o identifică arbitrar cu conservatorismul. Civilizaţia occidentală poartă, însă, pecetea de neşters a contribuţiei diacronice a creştinismului. În plus, Biserica subliniază semnificaţia mântuitoare a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, şi a Trupului Său, ca fiind locul şi modul de vieţuire în libertate.
  2. Cu privire la abordarea contemporană acăsătoriei, Biserica Ortodoxă consideră relaţia indisolubilă de dragoste dintre bărbat şi femeie „o taină mare… în Hristos şi în Biserică”. În mod similar, numeşte familia, care rezultă din căsătorie şi constituie singura garanţie pentru creşterea copiilor, „biserică mică”.

Întotdeauna, Biserica a subliniat valoarea cumpătării. Asceza creştină, însă, diferă fundamental de orice ascetism dualist care îl desparte pe om de viaţă şi de semeni. Spre deosebire de acesta, asceza creştină îl leagă pe om de viaţa sacramentală a Bisericii. Cumpătarea nu se referă numai la viaţa monahală. Etosul ascetic este caracteristic vieţii bisericeşti în toate manifestările ei.

***

Sfântul şi Marele Sinod, pe lângă temele specifice asupra cărora a luat decizii, menţionează, pe scurt, şi următoarele probleme contemporane importante:

  1. În privinţa relaţiilor credinţei creştine cu ştiinţele naturale, Biserica Ortodoxă evită plasarea investigaţiilor ştiinţifice sub tutelaj şi nu adoptă o poziţie cu privire la fiecare problemă ştiinţifică. Ea îi mulţumeşte lui Dumnezeu care dăruieşte oamenilor de ştiinţă darul de a descoperi dimensiuni necunoscute ale creaţiei divine. Dezvoltarea modernă a ştiinţelor naturaleşi a tehnologiei aduce schimbări radicale în viaţa noastră. Aduce beneficii importante precum facilitarea vieţii cotidiene, tratarea unor afecţiuni grave, o comunicare mai facilă, explorarea spaţiului etc. Cu toate acestea, are şi multe consecinţe negative precum manipularea libertăţii, pierderea graduală a tradiţiilor preţioase, distrugerea mediului natural, negarea valorilor morale. Cunoaşterea ştiinţifică, oricât de repede ar avansa, nu motivează voinţa omului, nici nu oferă răspuns la problemele importante de ordin moral şi existenţial sau la căutarea sensului vieţii şi al lumii. Aceste aspecte necesită o abordare duhovnicească, pe care Biserica Ortodoxă încearcă să o ofere prin bioetică, ştiinţă fundamentată pe morala creştină şi învăţătura patristică. Pe lângă respectul ei pentru libertatea cercetărilor ştiinţifice, Biserica Ortodoxă evidenţiază pericolele care se ascund în spatele unor reuşite ştiinţifice şi subliniază demnitatea umană şi destinul divin al omului.
  2. Este limpede că situaţia decriză ecologicăde astăzi se datorează unor cauze spirituale şi morale. Rădăcinile sale sunt legate de lăcomie, avariţie şi egoism, care conduc la utilizarea necugetată a resurselor naturale, umplerea atmosferei cu substanţe poluante dăunătoare şi schimbările climatice. Răspunsul creştin la problema aceasta necesită pocăinţă pentru abuz, cumpătare şi gândire ascetică, ceea ce reprezintă un antidot pentru supraconsum şi, în acelaşi timp, cultivarea conştiinţei că omul este „iconom” (administrator) al creaţiei şi nu un posesor al ei. Biserica nu încetează să sublinieze că şi generaţiile viitoare au dreptul la resursele naturale oferite nouă de Creator. De aceea, Biserica Ortodoxă participă activ la diferite iniţiative ecologice internaţionale şi a stabilit data de 1 Septembrie ca zi de rugăciune pentru protecţia mediului natural.
  3. Ca răspuns la standardizarea egalizantă şi impersonală promovată în diferite feluri, Ortodoxia propune respectul pentru caracteristicile personaleale oamenilor şi popoarelor. Se opune autonomizării economiei din cauza nevoilor umane de bază şi transformării acesteia într-un scop în sine. Progresul umanităţii nu este legat doar de creşterea standardelor de viaţă sau de dezvoltarea economică, în detrimentul valorilor spirituale.
  4. Biserica Ortodoxă nu se implică înpolitică. Vocea ei rămâne distinctă, dar şi profetică, fiind o intervenţie benefică pentru om. Drepturile omului se află astăzi în centrul politicii, ca răspuns la crizele şi convulsiile sociale şi politice, urmărind protejarea cetăţeanului de puterea arbitrară a statului. Biserica adaugă la acestea şi obligaţiile şi responsabilităţile cetăţenilor, precum şi nevoia unei autocritici constante atât din partea politicienilor, cât şi a cetăţenilor, în vederea îmbunătăţirii substanţiale a societăţii. În principal, Biserica subliniază că idealul ortodox privind omul depăşeşte orizontul drepturilor omului stabilite şi că dragostea „este mai mare decât toate”, după cum ne-a descoperit Hristos şi au experimentat toţi cei care L-au urmat. Insistă, de asemenea, că un drept fundamental al omului este protejarea libertăţii religioase, adică a libertăţii de conştiinţă, de credinţă, de cult (religie) şi a tuturor expresiilor individuale şi colective ale acesteia, incluzând şi dreptul fiecărui credincios şi fiecărei comunităţi religioase de a-şi manifesta credinţa liber de orice intervenţie a statului, precum şi dreptul la educaţie religioasă publică.
  5. Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieţii în libertate, dreptate, creativitate, dar şi iubire. Ea îi cheamă să se alăture în mod conştiincios Bisericii Celui care este Adevărul şi Viaţa. Să vină oferind trupului eclezial vitalitatea lor, neliniştile, problematicile şi aşteptările lor. Tinerii nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci şi prezentul dinamic şi creativ la nivel local şi mondial.
  6. Sfântul şi Marele Sinod a deschis orizonturile noastre către lumea contemporană diversă. Ne-a subliniat responsabilitatea în spaţiu şi timp, având întotdeauna perspectiva veşniciei. Biserica Ortodoxă, păstrându-şi intact caracterul sacramental şi soteriologic (mântuitor), este sensibilă la durerea, necazurile şi strigătul pentru dreptate şi pace ale popoarelor. Ea „binevesteştedin zi în zi mântuirea Lui. Veşteşte între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui” (Psalmul95, 2-3).

Să ne rugăm ca „Dumnezeul a tot harul, Care ne-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El Însuşi, după ce vom suferi puţină vreme, ne va duce la desăvârşire, ne va întări, ne va împuternici, ne va face neclintiţi. A lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!” (1 Petru 5, 10-11).

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: