Canicula nu a clintit credinţa oamenilor în minunile „Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava”

procesiune-sf-ioan-moaste 5„Aşa mare rânduială ca anul acesta n-am văzut în niciunul” constata ieri, după Sfântă Liturghie de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” consacrată Aducerii moaştelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi prăznuirii Naşterii Sf. Proroc Ion Botezătorul, o femeie de vreo 70 de ani.

Era doar un pelerin venit din afara judeţului, ca multe alte mii de credincioşi care au înfruntat ieri canicula, au mers sub un soare dogoritor în procesiune prin jumătate de oraş, pentru că au încredere nestrămutată în harul de dincolo de martiriu al sfântului Sucevei.

Un pelerin creştin ca toţi ceilalţi, venit să se scuture de griji şi să adune speranţă, un pelerin cu necazuri în viaţa de zi cu zi sau poate cu suferinţe în suflet, cu un copil nefericit sau un soţ bolnav. Un pelerin ca alte mii din oraş sau din alte colţuri din ţară care a îngenuncheat şi s-a rugat smerit, cu capul plecat adânc, cu fruntea rezemată de trunchiul unui copac, cu palma de zidul bisericii, pentru ca viaţa lui şi a celor dragi lui să fie din când în când mai blândă şi să nu doară prea tare.

24 iunie este cea mai frumoasă zi din an pentru suceveni. O zi plină de sfinţenie în zona Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, dar şi dincolo de zidurile ei, unde Suceava toată era deja în sărbătoarea oraşului, în sărbătoarea iei, în sărbătoarea Sânzienelor.

ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de Sânziene, din nou oaspete al ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” s-a însufleţit încă de joi dimineaţă, când racla cu moaştele sfântului a fost scoasă din biserică şi aşezată sub baldachinul din curte.

Credincioşii au început a prinde rând pentru a ajunge la racla cu moaştele sfântului, un rând care s-a făcut tot mai mare până joi seară târziu, şi după slujba de priveghere, până târziu în noapte. Tot joi seară, sucevenii au dat de pomană pelerinilor, strânşi în curtea mănăstirii şi în apropiere, sarmale, pâine, o felie de cozonac, plăcinte, o sticlă de apă, un pahar cu suc şi altele, primite omeneşte cu un „bogdaproste”.

Ziua cea mare a fost însă ieri, pe 24 iunie, la oficierea Sfintei Liturghii de către ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, alături de care a venit şi anul acesta ca invitat ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Precum a observat şi bătrâna de 70 de ani, de remarcat au fost anul acesta ordinea şi buna organizare din curtea mănăstirii, datorate jandarmilor suceveni şi ajutorului dat de colegii lor de la Bacău. În ciuda faptului că sute de oameni au continuat şi în timpul slujbei din 24 iunie să stea la rând pentru a ajunge la racla cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, jandarmi, poliţişti, poliţişti locali au făcut ca tot „poporul” din curtea mănăstirii, arhiplină de altfel, din afara mănăstirii, să-şi găsească locul, fără să se calce în picioare şi fără să se bulucească unul peste celălalt. Din când în când, căldura şi postul dinaintea sărbătorii au făcut probleme unor persoane, care au primit însă primul ajutor de la paramedicii SMURD prezenţi la datorie cu o ambulanţă.

„Potop” de pelerini au urmat racla cu moaştele sfântului pe străzile Sucevei

După cum este obiceiul, la amiază, racla purtată pe umeri de preoţi şi protejată de jandarmi, a pornit în procesiune pe străzile Sucevei. Pe tot traseul care a marcat ca repere Biserica „Sf. Înviere”, Biserica „Sf. Gheorghe” („Mirăuţi”), Biserica „Sf. Dumitru”, Biserica „Sf. Nicolae”, Catedrala „Naşterea Domnului”, Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, sucevenii au întâmpinat procesiunea, au primit binecuvântarea preoţilor şi agheasmă, şi din loc în loc s-au aşezat în şir în mijlocul drumului pentru a trece pe sub raclă. Fără scandal şi fără istericale, cu credinţă, înţelegere şi în pace, preoţi, pelerini şi militari au făcut tot drumul sub acelaşi soare arzător şi pe o căldură infernală, pentru ca la final să readucă moaştele sfântului înapoi în locaşul său.

„Că niciodată nu mă voi lepăda de Hristos Dumnezeu şi Făcătorul meu”

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, născut în cetatea Trapezunda, în părţile Capadociei care se mărgineşte cu Armenia mică, a murit ca un martir în preajma anului 1330.

Ajuns cu o corabie într-o cetate turcească de la malul Mării Negre, lângă Cetatea Albă, Ioan, crescut cu credinţă, bun şi milostiv, a fost, după cum spun cărţile, „lucrat” de un partener de drum, un papistaş. Acesta s-a dus la conducătorul turc al cetăţii şi a minţit că Ioan vrea să se lepede de credinţa creştină şi să devină musulman.

Turcul îl îndemnă aşadar să-şi calce credinţa în picioare, dar Ioan, care ştia că nu are decât o singură cale în viaţa, cea creştină, a refuzat spunând că niciodată nu a avut intenţia de a renunţa la credinţa în Hristos.

Conducătorul cetăţii se înfurie foarte tare, îl acuză pe Ioan de minciună şi ordonă să fie bătut la sânge cu nişte pari noduroşi. Creştinul nu a cedat însă nicio clipă.

„Că niciodată nu mă voi lepăda de Hristos Dumnezeu şi Făcătorul meu, niciodată nu voi cinsti mai mult făptura decât pe Făcătorul, nu mă voi închina zidirii mai mult decât Ziditorului, nu voi defăima sfânta credinţă în Dumnezeul meu, în care m-am născut şi în care m-am deprins de la părinţii mei, până când voi fi stăpân al gândului meu; şi, mai ales, până când voi răsufla văzduhul acesta. Deci nu mai zăbovi, lucrător al nedreptăţii, ci arată obiceiul tău de câine şi fără de omenie care este ascuns în tine; scapă-te odată de grija cea pentru aflarea muncilor, cu care voieşti să mă munceşti, şi trimite-mă mai degrabă cu orice fel de moarte vei voi la Dumnezeu, Stăpânul meu cel dorit de mine” ar fi fost răspunsul lui Ioan.

Încă în viaţă, dar plini de răni, el a fost legat apoi cu două lanţuri şi târât în temniţă. A doua zi, tiranul cetăţii a luat-o de la capăt cu îndemnurile şi ameninţările, dar creştinul nu a ezitat niciun moment. Ioan a murit după ce a fost legat de un cal şi a fost purtat pe uliţele cetăţii, apoi i s-a tăiat capul.

Părăsit astfel pe o uliţă, câţiva preoţi au venit pe întuneric să-i ia trupul sfârtecat să-l îngroape creştineşte. Un om din cetate a văzut asta, a luat un arc cu săgeţi şi a vrut să tragă în preoţi.

Se spune că s-a opintit toată noaptea să trimită măcar o săgeată, dar, ca prin minune, de câte ori punea una în arc aceasta se rupea.

Marele Mucenic a fost îngropat de acei preoţi care i-au cinstit sfinţenia în biserica lor, aproape 70 de ani.

Domnitorul Alexandru cel Bun i-a adus moaştele la Suceava, în 1402, dar aveau să treacă sute de ani până când moaştele Marelui Mucenic Ioan cel Nou aveau să găsească, după lungi pribegii, din nou, odihnă şi cinste, în Cetatea Sucevei.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI