Nu ştiu dacă în afara celor interesaţi de alegeri îşi mai face cineva vreo iluzie. De peste 26 de ani tot ne facem iluzii, pentru că ele sunt ieftine, chiar gratuite şi ne-am obişnuit să ne hrănim cu ele. Dezolarea şi apatia unei societăţi sărace ne-a învăţat să trăim din visuri. Ne agăţăm de orice promisă schimbare, de orice zvon reconfortant, de orice ştire care dă semne că ar mişca lucrurile într-o direcţie fastă. Dar adevărul dramatic e că ne amăgim în zadar. Am în faţa mea ziarul „Crai nou” din 7 decembrie 2012. Punctez promisiunile făcute de candidaţi înainte de alegeri:
– Averile furate vor fi date înapoi oamenilor!
– Închisoare pentru toţi infractorii dovediţi!
– Măsurători exacte pentru pământurile fermierilor şi intabulare gratuită!
– Pensii corecte pentru părinţii noştri!
– Toate locuinţele vor fi racordate la curent electric!
Nici până acum nu s-au terminat retrocedările. Umblă oamenii cu sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile pe la uşile celor ce „împart dreptatea”, dar ei nu rezolvă nimic.
Nu toţi infractorii dovediţi stau la răcoare. Ba unii sunt în funcţii sau chiar promovaţi.
Măsurătorile se fac (la noi) nu pentru a-l ajuta pe om, ci pentru a-l pune la plată şi pentru câţiva metri găsiţi în plus.
Pentru pensii, da, se zbat deputaţii, dar pentru ei. Deputata Cristiana Anghel, atunci când era în greva foamei, a stârnit compasiune, admiraţie pentru curajul ei de a lupta pentru adevăr. Iar când a ajuns în stogul societăţii, s-a transformat în opusul luptătoarei pentru nevoiaşi şi nevoile lor. Împlinirea în sine conduce către alte dorinţe şi alte presupuse nevoi. Ea nu a ştiut să facă diferenţa între nevoi şi dorinţe nu doar în plan material, ci în cel sufletesc care devine o artă în păstrarea echilibrului. Cu câtă înverşunare a pledat pentru foloasele necuvenite ale aleşilor neamului, neţinând cont de cât, cum, când şi în folosul cui lucrează aceştia. Nemaiţinând cont de privilegii, de respectul de care se bucură cei ce lucrează corect în Parlament. Un deputat are un deosebit respect şi cuvântul lui atârnă greu în anumite situaţii. Ce păcat că ei nu au respect faţă de oameni şi chiar de promisiunile lor. Cum este posibil ca unul care se vrea ales să vină cu promisiuni, iar după ce este ales să nu vină niciodată printre alegători să afle la ce sunt supuşi cei ce au vreo problemă de rezolvat?!!
În privinţa electrificării fiecărei locuinţe, nici vorbă! Nici locuinţele care au stâlp electric în ogradă, unele chiar lângă geam, nu au fost racordate la curent electric. Este mai dureros că oamenii ce se pretind cu pregătire, ce tind la funcţii înalte, ne cred naivi, chiar proşti. La una din adunări pentru demiterea lui Băsescu, cel mai înalt demnitar judeţean a promis oamenilor prezenţi că foarte curând va face cale ferată până la Seletin. A mai promis că orice problemă au oamenii în orice domeniu pot veni în audienţă că vor fi ajutaţi. Toate s-au dovedit neadevăruri. Ne aşteptăm să ne promită acum drum spre Lună, că şi aşa drumurile normale au gropi sau se năruie, iar pe drumul către cer e mai lesne de ajuns.
Adevărul e crunt: ne amăgim în zadar. Iar doritorii de putere profită de naivitatea noastră, promit imposibilul numai să se vadă în funcţiile râvnite. Iar din „democraţi” şi „populari” până ajung la putere, devin stăpânitori orbiţi de tot, cu luciditatea administrativă adormită şi cu simţul practic ascuţit (în folosul personal). Ţara e din ce în ce mai slabă, mai suferindă. Prăpastia dintre bogaţi şi săraci se adânceşte tragic de parcă am fi în război. Tocmai de aceea, pentru că trăim într-o lume în plin haos, am dori un ales bine informat cu privire la mersul lumii, dar mai ales la problemele oamenilor, ca să-i poată ajuta, să se implice în viaţa lor imediată.
Iluziile oamenilor erau sigura lor terapie.
Dar şi acestea ne-au fost confiscate. (ARTEMIZIA GHEORGHI, Brodina)
Comentarii