Scriitorul Norman Manea, revenit ieri la Suceava:

„Mă simt ca acasă”

Venind dinspre Berlin spre Bucureşti (unde, luni, la Biblioteca Academiei, va fi aniversat cu ocazia apropiatei împliniri a vârstei de 80 de ani), scriitorul Norman Manea a fost ieri, pentru doar câteva ceasuri, la Suceava. La prânz, într-o întâlnire publică de excepţie, s-a aflat la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, începând a da autografe, cu răbdare şi interes, sucevenilor veniţi de acasă cu cărţi ale sale şi a se întreţine cu ei, inclusiv colegi sau cunoştinţe din tinereţea suceveană, încă din curtea clădirii. Sus, Sala de Artă „Elena Greculesi” îl aştepta plină…

Anunţata întâlnire a fost deschisă de scriitoarea Angela Furtună, o bună cunoscătoare a scrierilor sale, pe care le-a promovat şi evocat cu mai multe prilejuri. Angela Furtună a explicat că manifestarea reprezintă „o recunoaştere a înaltei valori estetice şi etice” a operei scriitorului contemporan de anvergură universală care este Norman Manea, cu atât mai oportună cu cât se petrece la Suceava, în Bucovina, la 50 de ani de la debutul editorial al scriitorului, la 30 de ani de la plecarea în exil şi la aproape 80 de viaţă. Scriitoarea a realizat un portret sintetic, dar cât se poate de elocvent al personalităţii lui Norman Manea, printre altele vorbind despre dimensiunile creaţiei sale (literatură de ficţiune, memorialistică, eseu), despre faptul că este „imbatabil” dintr-o perspectivă a poeticii mărturiei şi a alterităţii, subliniind că este un autor „recunoscut şi preţuit” pretutindeni (deţinător al peste 30 de distincţii foarte importante, tradus în peste 20 de limbi) sau accentuând că în ultimii ani România îl susţine pentru Premiul Nobel (alături de Breban, Vosganian şi Cărtărescu). Nu în ultimul rând, a arătat că dimensiunea iudaică a scrierilor sale a căpătat aspectul general-uman al universalităţii.

Prezent la manifestare, Ioan Cătălin Nechifor, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, în chip „simbolic”, i-a înmânat lui Norman Manea o diplomă de excelenţă din partea administraţiei judeţene.

Inclusiv referindu-se la reîntâlnirea cu fostul coleg de bancă de la Liceul „Ştefan cel Mare” Emil Chiribelea, medic veterinar, iar apoi cu medicul Cecilia Diaconu, fostă Smochină (ulterior avea să i se apropie un alt fost coleg, cu o listă a colegilor şi profesorilor comuni de odinioară), de la bun început Norman Manea a remarcat „fluxul simpatetic” ce se stabilise între cei care veniseră să-l întâmpine, să-l vadă, să-l asculte şi el, acest flux răscolindu-i „amintiri vii”, generând „nostalgie şi afecţiune”, determinându-l să spună că a revenit „cu emoţie” la Suceava şi că este recunoscător celor de faţă că l-au aşteptat.

Mai departe, oaspetele s-a arătat gata de dialog, solicitând chiar ca întrebările ce-i vor fi puse să fie „nemiloase”. Iar întrebările aveau să fie destul de numeroase, tonul lor fiind dat de universitarul Ştefan Alexandru Băişanu, care, totodată, transmiţând un salut din partea Universităţii „Ştefan cel Mare” (în sală s-au aflat şi alţi universitari, însă nu din stafful USV), a riscat să propună în numele Universităţii sucevene ca lui Norman Manea să i se decerneze titlul „Doctor honoris causa”.

Răspunzând întrebărilor (pe care, sper, le veţi intui) şi nerăbdării publicului de a i se adresa, Norman Manea a spus – cu mâhnire şi eleganţă – că… „nimeni nu e profet în ţara lui”; în ce priveşte respectivul titlu, „dacă va veni, distincţia e tardivă”, precizând însă că nu are „resentimente sau regrete” nici cu privire la acest subiect, nici la altele.

Bucovina (şi Suceava) erau multiculturale încă dinainte de a se vehicula conceptul de multiculturalitate, avea să spună apoi Norman Manea, precizând că acum, când spaţii multiculturale există pretutindeni, „e mai uşor şi mai banal să te revendici dintr-un astfel de spaţiu”.

Vorbind despre perspectivele locului şi ale lumii, scriitorul a fost de părere că, pentru a salva ceva, mai întâi trebuie să defineşti primejdia. În ce priveşte primejdia, s-a referit fără ocolişuri la „agresiunea fanatismului religios islamic”, de părere fiind că islamismul este o religie la fel de generoasă precum creştinismul sau iudaismul, „dar care n-a trecut prin reformă”. Potrivit lui, de dorit ar fi statuarea unei „atmosfere de cordialitate şi cooperare” (aşa cum lumea o spera şi în 1989, la prăbuşirea comunismului, cu precizarea că nazismul şi comunismul nu s-au asemănat decât prin acea „coordonată fanatică”). Soluţia s-ar afla în „cetăţenie” („nu etnie, nu naţionalitate”), în ideea de a exista „cetăţeni ai lumii şi concomitent ai unei ţări” (cu exemplul: „oamenii să accepte noţiunea de cetăţenie înaintea oricărei alteia – cetăţeni ai României care susţin Constituţia României”). Potrivit lui Norman Manea, în lume „democraţia încă nu a învins şi riscă să treacă printr-o criză; (…) imperfecţi, oamenii sunt cei care au produs şi democraţia, şi tirania”.

Maica Elena Simionovici avea să-i facă o invitaţie la Mănăstirea Voroneţ, iar ceva mai târziu, de alături, maica Gabriela Platon avea să şi-l închipuie pe Norman Manea „…acasă, pe o imaginară frescă a valorilor, similară frescelor voroneţiene”. Prilej pentru scriitor de a spune: „Cultura a început din textele religioase, aceasta nu este o întâmplare”; iar relaţia dintre cultura iudaică şi cea creştină n-ar trebui evitată, inclusiv deoarece „Iisus Hristos a fost evreu” iar „creştinismul se trage din iudaism”. …”La 5 ani, la deportare, nu eram evreu, ci eram un copil de 5 ani” avea să amintească Norman Manea, apoi precizând printre altele că „s-a trezit într-o familie şi o tradiţie pe care şi-o revendică”, iar din iudaism avea să aleagă „definiţia de adversar al idolatriei”, deoarece „idolatria ne idiotizează”, cu specificarea că „nu are nicio stimă pentru cei care ucid în numele credinţei”.

Mai târziu, Angela Furtună a dat citire unor întrebări ale cuiva din sală: „Unde vă simţiţi acasă?, Unde vă simţiţi în exil?”. Parcă un pic şovăind, oaspetele păru a fi pe cale să decidă din nou că nicăieri nu se (mai) simte acasă. Însă după o aplecare a frunţii şi o pauză scurtă s-a recules spunând: „Atmosfera de aici mă contrazice, mă simt ca acasă”! Ulterior explicând că a devenit „un nomad” care fără voie (apoi invocând şi „norocul” că a fost alungat din ţară) a ajuns să spună că „nu mai e nicăieri acasă”. „…Sunt momente când în România mă simt ca acasă. (…) Condiţia de exilat nu mai este excepţională, e a epocii noastre, planeta însăşi devine cosmopolită. (…) Din când în când mi-e bine acasă.” Iscodit de o bibliotecară (ce pregăteşte un doctorat în Norman Manea) şi despre nostalgie, oaspetele avea să răspundă: „Nostalgia umanizează, dar scriitorul trebuie să fie un fel de «călău» al propriilor sentimente”. Cât despre Bucovina, aşa cum o percepe el, a spus (evitând să formuleze o definiţie ca atare, aşa cum i se solicitase) că are o spiritualitate „bogată, complicată, contradictorie” (…iar „noi, cei care trăim aici, suntem aproape fără apărare în faţa farmecului său”), apoi subiectul generându-i mărturisirea: „Nu-mi pare rău că m-am născut aici!”.

…Şi-avea să urmeze o altă sesiune de autografe, calde şi concentrate schimburi de amintiri şi impresii. După care, înaintea unei scurte etape private din vizita lui Norman Manea la Suceava, scriitorul a plecat la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, liceu în care odinioară a studiat şi a cărui bibliotecă îi poartă numele.

* * *

Reamintim că luni, 23 mai, la Bucureşti, la Biblioteca Academiei Române, se va desfăşura o sesiune aniversară dedicată lui Norman Manea, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, la care vor participa numeroase personalităţi ale vieţii literare şi culturale din ţară şi din străinătate. Aflăm că sesiunea va cuprinde discuţii libere generate de tematica operei lui Norman Manea: exilul, limba, memoria, identitatea, biografia ca ficţiune şi literatura ca mărturie, scepticismul central-european şi ironia evreiască, Clovnul şi Huliganul – supravieţuirea umanităţii în totalitarism, clişeul individual/colectiv, experienţa evreiască în modernitate, socialismul bizantin românesc, Proust în Transnistria, Kafka în România socialistă etc.

La 15 aprilie a.c., preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat decretul de decorare a scriitorului Norman Manea, prin care i-a conferit Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Comandor (potrivit documentului, „în semn de înaltă apreciere pentru promovarea activă a culturii româneşti, pentru înalta ţinută morală de care a dat dovadă de-a lungul întregii sale cariere”). La 5 mai a.c., preşedintele Iohannis a semnat şi decretul de decorare a scriitorului Norman Manea cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer, propunerea aparţinându-i lui Lazăr Comănescu, ministrul afacerilor externe.

În 2006, Norman Manea fusese distins cu Meritul Cultural în grad de Comandor de preşedintele României Traian Băsescu.

În 2010, guvernul francez i-a acordat lui Norman Manea titlul şi medalia „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres”, distincţie ce i-a fost înmânată scriitorului de Karen Rispal, consilier cultural al Ambasadei Franţei la New York.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: