Nu prin tăierea capului, ci prin ispită

Zi luminoasă şi însorită – rece, totuşi, acolo unde nu bătea soarele –, ziua de sâmbătă în care credincioşii ortodocşi au prăznuit Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. La Mănăstirea Voroneţ, al cărei protector este Sf. Gheorghe, numeroşi credincioşi, adunaţi pe măsură ce se apropia oficierea Sf. Liturghii, au umplut curtea mănăstirii în faţa podiumului ridicat special, pe care soborul de preoţi şi diaconi, stareţi şi stareţe, au săvârşit slujba religioasă.

 O slujbă arhierească, ÎPS Pimen nelipsind nici de această dată de la hramul Voroneţului, chiar dacă ar fi avut şi alte opţiuni. De foarte multă vreme chiriarhul nostru se află în fruntea soborului preoţesc la ambele hramuri ale mănăstirii – cel de Sf. Gheorghe şi cel prăznuindu-l pe Sf. Daniil Sihastrul, călugărul sfetnic al Voievodului Ştefan cel Mare.

Cu atât mai mult arhipăstorul Sucevei şi Rădăuţilor trebuia să onoreze cu prezenţa sa slujba de la Voroneţ cu cât anul acesta mănăstirea împlineşte un sfert de veac de la reintrarea sa în circuitul monahal, viaţa specifică cinului călugăresc fiind reînnodată de maica Irina, stareţa mănăstirii, cea care, împreună cu obştea sa de maici, a făcut ca Voroneţul să renască. Ceea ce l-a făcut pe ÎPS Pimen să remarce, în cuvântul său de învăţătură, frumuseţea actuală a incintei, pe măsura frumuseţii înseşi a celebrei biserici. Iar rolul maicii stareţe şi al obştii în fruntea căreia se află a fost definitoriu, vizibil în ceea ce s-a construit mai degrabă decât s-a reconstruit, în armonia dintre această perlă a umanităţii care este biserica şi spaţiul care o adăposteşte şi o relevă deopotrivă credinciosului venit să îngenuncheze la icoanele sfinte pentru a se ruga lui Dumnezeu, ca şi turistului venit să se încânte cu frumuseţi la rândul lor divine. Rol invizibil, dar nu mai puţin lucrător, în spiritualizarea lumii pe care o păstoreşte nu doar prin credinţă, ci şi prin sora ei geamănă care este cultura, emanaţie a unui nucleu de maici şi intelectuali apropiaţi mănăstirii. Acest mers împreună, al întreţinerii focului sacru şi al dezvoltării spirituale, restaurează până la urmă dublul rol luminător al mănăstirii, luminător al inimii şi al cugetului.

ÎPS Pimen a stăruit asupra meritelor acestei obşti şi pentru că este o adevărată ispravă să desăvârşeşti un asemenea aşezământ astăzi, când ne conduc unii care „vor o lume fără Dumnezeu, fără ţară”. Traversăm vremuri „de persecuţie a credinţei creştine, a celei ortodoxe în special”. Nu prin tăierea capului, ca în cazul sfântului celebrat, este astăzi calea prin care se încearcă curmarea credinţei creştine, ci prin ispită, prin multitudinea de curse care i se întind omului pentru a se depărta de Dumnezeu.

Aşadar, la 1 aprilie s-au împlinit 25 de ani de când s-a reînfiinţat Mănăstirea Voroneţ. „Este un ceas de praznic, spunea maica stareţă Irina la încheierea slujbei, care ne provoacă să ne gândim la ce avem de făcut ca să continuăm să fim buni creştini”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: