Armata României a reprezentat întotdeauna instituţia fundamentală a statului, cu rol esenţial în apărarea intereselor vitale ale poporului român. Armata României, reflectând spiritul militar naţional, este garantul aspiraţiilor de unitate şi stabilitate, detaşament de sacrificii pentru apărarea patriei noastre şi de reprezentare internaţională a României.
Forţele Armate ala României sunt destinate şi pregătite să desfăşoare acţiuni militare în orice zonă şi pe orice direcţie, implicând cooperarea tuturor categoriilor de forţe, atât în compunerea structurilor militare naţionale, cât şi în cadrul NATO, reprezentând România în misiuni internaţionale.
Forţele terestre, reprezintă forţa armată, capabilă să realizeze prezenţa, extinderea, continuitatea şi dominaţia în teren, fiind destinate să desfăşoare acţiuni militare decisive în cooperare cu celelalte categorii de forţe ale armatei. Acestea sunt dislocate pe întreg teritoriu naţional şi reprezintă componenta cu ponderea cea mai mare în cadrul armatei Romane (70% din efectivul M.Ap.N.).
Din punct de vedere funcţional, forţele terestre sunt forţe operaţionale şi teritoriale, iar din punct de vedere acţional sunt: a) Forţe de supraveghere şi de avertizare (unităţi de cercetare, de război electronic şi de rachete antiaeriene); b) Forţe de acţiune, în situaţii de criză (mari unităţi şi unităţi de tancuri, artilerie antiaeriană şi elicoptere); c) Forţe speciale, unităţi şi mari unităţi speciale (poliţie militară şi de influenţare psihologică); d) Forţele principale, mari unităţi şi unităţi teritoriale mecanizate (infanterie, vânători de munte, tancuri, artilerie şi logistică); e) Forţele de rezervă (centre de instrucţie şi de mobilizare).
Istoria subunităţilor şi a unităţilor forţelor terestre datează din deceniul al III-lea al secolului al XIX-lea, prin organizarea Principatelor Romane (1831-1832), ca rezultat al mişcării reformatoare din anii 1822-1828, prin elaborarea unor legi organice, în Moldova şi Muntenia.
Dubla alegere a colonelului Al. I. Cuza, la 24 Ianuarie 1859, ca domnitor al Principatelor Romane Unite, a creat cadrul favorabil pentru promulgarea a noi reforme, necesare consolidării Actului Unirii, considerându-se că „o naţiune pentru a fi curat independentă în exerciţiul drepturilor sale, are trebuinţă de o putere publică, în măsură a-i face să i se respecte naţionalitatea în afară“.
Primele măsuri de modernizare au început în lunile următoare a Unirii, prin apariţia Armatei Principatelor Unite şi perfecţionarea instruirii acesteia.
Un pas important pe calea modernizării armatei s-a făcut prin realizarea unităţii de comandament, aceasta materializându-se la 11/23 oct. 1859, când domnitorul Al. I. Cuza a devenit şi comandantul suprem al armatei, având ca ministru de război pe Emanuel Florescu. Dar cele mai importante măsuri au fost cele de natura legislativă, care, de fapt, înscriau oştirea româna în rândurile armatelor moderne. Reamintesc câteva legi din acest domeniu: Legea pentru organizarea puterii armatei în România (1864); Legea privind instrucţia armatei Principatelor Unite (1860); Legea recrutării în armată (1862) ş.a.
Arma de bază a Armatei Române a continuat să fie infanteria, urmată de grăniceri, vânători de munte, artilerie-geniu, servicii sanitare şi logistice. În perioadele ce au urmat, Statul Român a luat masuri de perfecţionare, modernizare şi de dotare a Armatei Române, în raport cu tradiţia românească şi cu particularităţile specifice ale ţării.
În perioada de după evenimentele din decembrie 1989, reprezentarea României în misiuni internaţionale a fost în exclusivitate atributul Statului Major General şi al Forţelor Terestre, atingându-se standardele specifice armatelor ţărilor NATO. Misiunile internaţionale ale forţelor terestre ale Armatei Române au fost apreciate de opinia publică românească şi internaţională. Am în vedere misiunile îndeplinite de forţele terestre, cu mari sacrificii, din Irak, Afganistan, precum şi misiunile stabilite de ONU pentru Angola, Albania (detaşamentul „Sfântul Gheorghe”) în Bosnia-Herţegovina etc.
La cea de-a 186-a aniversare a Zilei Infanteriei Române şi la 16 ani (1.04.2000) de la constituirea Forţelor Terestre aducem un omagiu de re-cunoştinţă zecilor şi sutelor de mii de ostaşi căzuţi pe câmpurile de bătălie pentru independenţa şi integritatea teritorială a României. Românii, din totdeauna, şi-au apărat cu preţul vieţii glia strămoşească, având drept deviză „Patrie, Onoare şi Jertfă”.
La mulţi ani forţelor terestre!
General de Brigadă (r.) COJOCARU ZAHARIE,
preşedintele Filialei Suceava „Petru I Muşat” a ANCMRR
Comentarii