Cu prieteni, despre Mugur Geu, o lacrimă

Ieri s-au împlinit doi ani de când Mugur Geu nu ne mai ceartă, nu mai iubeşte şi nu mai scrie.

Doi ani trecuţi ca vântul pentru neamurile şi tovarăşii lui, mulţi, dar până la urmă doar câţiva aleşi dintre cei care i-au păstrat cu drag amintirea.

Tot ieri, câţiva tovarăşi şi prieteni au cules şi lansat, în dorul lui, o carte care se cheamă „Lacrima şi gargara”. În ea se regăsesc texte ale lui Mugur apărute în „Crai nou” şi în alte publicaţii, dar şi rânduri ale unor trecători prin viaţa lui, care vorbesc despre amicul cu simţire şi nesimţire, dar imposibil de trecut cu vederea şi cu sufletul.

Mugur Geu a fost pentru cei mai mulţi o semnătură în ziar, dar având în spate un om greu şi profund, inteligent, un vicios inimos şi atent judecător al anormalităţii vremurilor.

„Un vot mic, o votcă mare”, „O ţară de conjunctură”, „Aud cum creşte iarba”, „Două băi, două veceuri, două bucătării”, „Parastasul de fiecare zi”, „Dosul vorbitor” sunt câteva dintre titlurile inedite şi minunate ale ziaristului de la „Crai nou” care invită la citit şi meditat, din nou şi din nou.

Despre Mugur…

Gabi Ghincea ( Dialog Press):

„Îşi ia inima în dinţi, merge la bar, îi spune doamnei Garofina, râde cu poftă, şi revine victorios, la masă.

Vezi mă, în chestia asta, cu lista (n.r. consumaţie pe datorie trecută la caiet), ne asemănăm; în schimb, eu nu scriu niciodată tâmpenii”.

Neculai Roşca (Obiectiv de Suceava)

„Din păcate, sau pentru că aşa a trebuit să se întâmple, nici pentru jurnalistul, poetul Mugur Geu timpul nu a avut răbdare.

Dragă Geu, odihneşte-te în pace, tot ce ai făcut va fi bine păstrat dincoace de mormânt”.

Sandrinio Neagu (Monitorul de Suceava)

„Mugur a fost mai mult decât un ziarist. A fost o stare de spirit care dăinuie şi astăzi. Amprenta lui a fost unică şi foarte personală. Iar «uriaşul cu suflet de pluş» poate confirma că şi în lumea de dincolo Mugur şi-a păstrat originalitatea”

Liviu Clement (Crai nou)

„Mugur… un povestaş care a îngropat sumedenie de poveşti pe care n-o să ştim noi a le povesti ca el. Un ins şi un amic uneori incomod, dintre cei care zic verde-n faţă (suporţi, nu suporţi) exact ce cred. (…) Când nu şi-a putut face bine, şi-a făcut rău. Când n-a putut îndrepta lumea, s-a strâmbat, s-a cocoşat, s-a chircit, s-a lovit şi a încasat de la alţii şi de la el. (…)

Vă veţi aminti de el (şi-l veţi uita poate, puţin câte puţin), pe cel care semna cu pseudonimul «Mugur Geu»”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: