Un punct de vedere

Furtună într-un pahar cu apă

Motto: „Ca rol fu mare mititelul…”

 (Din poezia antidinastică)

Curioasă stare de lucruri se află în gândirea unora că, dacă n-aş şti că-i din interes, aş zice că-i prostie curată. Adică cum, domnilor care aspiraţi la rangul de ţucălar regal, după mintea voastră, care „nu-i tătă bună”, un grup de complotişti detronează, la 11 februarie 1866, pe domnul ales, recunoscut de marile puteri de atunci, pune în pericol unirea care putea fi desfăcută, aduce în grabă un prinţ străin care va deveni rege, în persoana lui Carol I (1866-1914); şi spuneţi că au făcut o faptă memorabilă, de înscris în stele; în schimb, când un popor întreg dă divorţ de monarhie şi proclamă republica (30 decembrie 1947) s-a întrerupt istoria, s-a făcut un act ilegal, că, dacă nu erau comuniştii şi armata sovietică, acuma am fi fost departe, departe… Dar de ce nu completaţi spusele voastre cu adevărul de necontestat că la 30 decembrie 1947 a murit România analfabetă, pelagroasă, au primit o palmă capitalul străin şi un pumn în plină figură toţi dubioşii, întreţinuţii şi întreţinutele, camarila afaceristă şi năroadă; şi lista poate continua. O ţară care pierde războiul, care era abandonată de ţările apusene, vândută „din neatenţie” de către Anglia şi SUA, cu trupe străine pe teritoriu, oricâtă obedienţă avea faţă de rege şi de monarhie, a fost nevoită să renunţe la o instituţie care nu-şi afla rostul în noile condiţii politice. Dar România n-a fost singura ţară europeană care s-a proclamat republică, renunţând la un rege inutil şi la o monarhie dubioasă. Italia, care n-a fost ocupată de trupele sovietice (în peninsula italică erau armatele anglo-americane!), a considerat că-i mai bine să pornească pe un drum nou fără rege. Apoi, aveţi la ştiinţă că regalitatea italiană – regele Victor Emanuel din regatul Piemont-Sardinia – a fost în mijlocul luptei pentru unificarea Italiei, a făcut pentru Italia şi italieni ceva mai mult decât Carol de Hohenzollern pentru România şi români. Mai adăugaţi că italienii n-au avut, ca noi, parte de un Carol al II-lea, casa lor regală nu era un centru de ilegalităţi şi afaceri necurate.

Probabil că din cauza faptului că în capul vostru istoria e schilodită îi atribuiţi ex-regelui Mihai dobândirea Transilvaniei; adică acest individ a făcut România rotundă. Administraţia românească asupra Transilvaniei s-a instalat la 3 zile după ce s-a instalat guvernul dr. Petru Groza, prin voinţa lui Stalin care a oscilat între o Transilvanie aparte şi împărţirea, cum zicea Curchill, între Ungaria şi România. Dar de ce nu-i spuneţi exului că a pierdut Basarabia, Bucovina (partea de nord) şi Ţinutul Herţa, la care adăugăm Cadrilaterul. Nu era el rege atunci?

Încercarea de a-i atribui ex-regelui Mihai I şi monarhiei merite pe care nu le-a avut şi nu le are este sortită eşecului, chiar dacă e susţinută de emisiuni dedicate regelui, de Antena 3, devenită tribună regalistă, unde „majestatea sa” a ajuns la el acasă. Credeţi voi că, dacă am avea un rege, corupţia ar fi mai mică? Dimpotrivă! Hultanii regalişti, monarhişti, s-ar repezi pe ţară şi ar jefui şi ce a mai rămas, nu i-ar deranja nici boala regelui, nici considerente de ordin moral. Am mai spus-o: un „rege” ales la cinci ani ni se potriveşte mai bine decât unul neales şi pus pe viaţă, chiar dacă-i beteag la minte şi la trup. Am întrebat (guriştii fac din ex-regele bolnav o personalitate de dimensiuni planetare) pe cineva care cunoaşte bine situaţia dintr-o ţară ca Belgia dacă se vorbeşte ceva despre „regele României”. Nu ştiu, nu se aminteşte nimic, pentru ei nu există, nu există decât ţigani, hoţi, cerşetori, adică „măreaţa” şi mult cântata diasporă românească.

Aţi observat un fenomen care dă de gândit? Cu cât preşedintele Iohannis este mai absent şi dezinteresat de ţară, cu atât monarhiştii se agită ca şi cum nu aşteaptă moartea fostului rege, ci pe a lui Iohannis. Şi „Casa Regală” se agită de parcă a luat foc; Margareta e pregătită de domnie cu Duda al ei, nepotul Nicolae a fost dat deoparte, se trag sfori în legătură cu averea rău agonisită, iar Duda nu înţelege că el e responsabil numai cu fericirea personală a Margaretei, n-are nicio treabă cu domnia din capul lui, el este „prinţ consort”. Dacă în capul lui Mihai mai sălăşluieşte ideea de „poporul meu”, „origine divină a monarhiei”, ideea de „supuşii lui”, oarecum justificat (în asta s-a născut, rău a fost învăţat!) pentru urmaşi, şi în mod special pentru actoraşul Duda, ideea este hazlie, păguboasă şi periculoasă. Vrea Margareta să fie în capul statului? N-are decât să candideze la preşedinţie şi, dacă e aşa de dorită şi adulată, va fi aleasă din primul tur. Validată de popor, poate să fie şi regină, că tot zice că-i gata cu pregătirea să ne stea pe cap. Într-un caz de, mă tem că nu ia voturi nici cât Monica Macovei. Atunci ce pretenţii să aibă la tron? O vrea poporul? O vrea numai poporul ei şi ifosele de domnie. Oare cum ar sta coroana de fier a lui Carol I pe capul Margaretei?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: