„Fenomenul Condrea” îşi defineşte azi apogeul artistic

Sunt fericită că reprezint România! (Lucia Condrea)

Arta adevărată, ce se apropie de desăvârşire, este izvorul veşnic de frumos, o expresie a împlinirii spirituale pentru omul mereu dornic să se autodepăşească pentru a fi cât mai aproape de Dumnezeu prin harul primit, mai ales când e vorba despre cele sfinte, ce ţin de tradiţia milenară a încondeierii ouălor, de motivul hristic ce-l defineşte pe bunul creştin în drumul său plin de trudă şi dăruire către mântuire prin credinţă.

Incredibil, dar nu departe de noi, la Moldoviţa (Ruşi-Moldoviţa de altădată), în plin centru, aproape de biserică şi stadion, se află, într-o grădinuţă, o vilă cochetă, care poartă o firmă inedită la noi: „Muzeul internaţional al ouălor încondeiate – Moldoviţa, Bucovina, România”. Întemeiat de Lucia Condrea, artist plastic de excepţie, muzeul privat convinge că meşterii noştri populari au reuşit să depăşească de mult nivelul local, dar şi cel naţional, înscriind arta de încondeiere a ouălor pe plan internaţional înaintea altor naţiuni cu practici pascale, prin care, cel puţin ideatic, se uneşte cerul cu pământul şi sacrul cu profanul, căci oul pentru orice pământean reprezintă simbolul creaţiei, al regenerării şi învierii. Tradiţional, ouăle pascale se făceau din vremuri de demult în luna dinaintea Paştelui, la intrare în primăvară, pentru a se pregăti de cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Învierea; ceea ce se întâmplă şi astăzi în practica mirenilor de rând. Se prefigurează, aşadar, sosirea marii sărbători prin încondeierea ouălor, fără de care Paştele ar fi mult mai sărac.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul artiştilor devotaţi artei oului pascal, a artiştilor plastici, cum dovedeşte dna Lucia Condrea, care, timp de 24 de ani, a participat la circa 115 expoziţii din 13 ţări, ea afirmându-se în lume ca un artist de excepţie, cu har divin, ce exprimă sinteza gândirii şi măiestriei artistice, nu numai a familiei huţule ucrainene din care face parte, ci a Bucovinei întregi, a românismului dintotdeauna pe aceste plaiuri sfinte ale dinastiei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care ne-a lăsat atâtea locaşuri sfinte de închinăciune şi smerenie, de artă medievală sacră, ce unesc albastrul Voroneţului cu cerul divin, înălţându-ne prin rugăciunile diurne şi nocturne către Dumnezeu Mântuitorul. Aşadar, Lucia Condrea, alături de alţi artişti ai „oului dogmatic şi sfânt, este în continuă căutare de forme şi culoare, întrucât „Veşnica trudă a creaţiei, trăirea pentru frumos, sunt crezul meu în viaţă”, după cum mărturisea. Perseverând continuu ca, în zilele noastre, să-şi întemeieze propriul muzeu-minune cu peste 5000 de exponate, ce uimesc vizitatorul la tot pasul. Am impresia că vizitatorii mănăstirilor noastre medievale, venind la Vatra Moldoviţei, la ctitoria lui Petru Rareş, urmaşul demn al lui Ştefan cel Mare, vizitează obligatoriu, doar la câţiva kilometri, muzeul Luciei Condrea, căci în răstimpul scurt dedicat acestei comori de suflet românesc, apărute din voia Domnului în frumoasa vale a Moldoviţei, colţ de rai al Bucovinei, în care trenuleţul de epocă austriac „Mocăniţa”, repus în circulaţie de vreo cinci ani, invită turiştii la plimbare pentru contemplarea creaţiei divine de înălţare spirituală întru Domnul. Aceeaşi senzaţie o încearcă vizitatorul în faţa vitrinelor supraetajate ce adăpostesc lucrările fenomenale ale artistului plastic Lucia Condrea, care, pur şi simplu, luate fiecare în parte, reprezintă câte un miniunivers ce închide în el, parcă, infinitatea spaţiului şi timpului în care se oglindeşte pentru veşnicie măiestria pământenilor, cu tot ce au creat ei mai frumos în dezvoltarea simbolisticii oului, a cusăturilor şi broderiilor, a ceramicii, a ţesutului şi croşetatului, a costumelor populare şi confecţionării icoanelor sfinte, care, prin rugăciune, ne apropie continuu de Dumnezeu. Toate, sinteze armonioase, dispuse pe suprafaţa miraculoasă, siderală şi senină, a oului sacru, străjuite deseori de Sf. Cruce, cruciuliţe, legăminte dintre cer şi pământ, care ne adăpostesc prin grija Maicii Domnului la sânul lui Avraam. Să-mi fie iertat posibilul subiectivism, dar specialiştii, pe bună dreptate, vorbesc de „arta Condrea”, întrucât comorile ei ovoidale sunt impresionante prin modul de concepţie şi execuţie tehnică, prin arta culorii şi a simbolurilor. Astfel, alături de tehnica tradiţională a batik-ului, descoperim tehnici originale, ce aparţin căutărilor ei proprii de a se autodepăşi şi a se înălţa axiologic deasupra inerţiei comerciale de kitch, fiindcă, spiritual, elogiul celei mai mari sărbători creştine – Paştele/Învierea – are nevoie de har divin, fără de care sacralitatea oului pascal al proslăvirii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos – Mântuitorul ar fi lipsită de simbolul jertfei de sânge faţă de aproapele nostru, reprezentat de oul roşu iniţial.

Credincioşii de rând, oamenii simpli, care îşi trăiesc viaţa întru nădejdea Domnului, cu ouăle pascale întâmpină anual clipa sfântă a Învierii cu smerenie. Sfinţesc ouăle şi bucatele în Sfânta noapte a Învierii Domnului, umplându-se de har şi sfinţenie, după sfânta împărtăşanie, dezlegaţi fiind să guste din „trupul şi sângele” lui Iisus Hristos, prin credinţă, întru nădejdea mântuirii.

Cu siguranţă, ouăle încondeiate ale Luciei Condrea duc acest Univers rustic de altă dată, îmbibat în sacral, către cer cu tot ceea ce au pământenii noştri din Bucovina sau de aiurea mai frumos, mai curat şi mai cucernic, ca să stea acolo sus la porţile raiului ceresc. Rarele chipuri de oameni ce apar pe ou sunt smerite, în costume bucovinene, fie cu flori în mână, aşteptând iluminarea cerului pentru cei de pe pământ, la adăpostul cerului înstelat şi-al îngerilor Domnului. Printre darurile noastre ce se înalţă la cer sunt ouăle cu ceară colorată în relief, grafică impecabilă în alb-negru, moştenită de la străbuni, dantelării şi vechi cusături româneşti, dar şi cele specifice huţulilor noştri. Există în acelaşi timp pe ouăle Luciei Condrea lucrări moderne, abstracte, în care descoperim în sinteză sclipiri de motive şi simboluri tradiţionale. Unele ouă înveşmântate în motive huţule nemuritoare au la bază un amestec de ceară de albine cu pigmenţi naturali, ce dau prospeţime şi desăvârşire ouălor încondeiate, stând cuminţi acolo în vitrinele de sticlă aşteptând, împreună cu locuitorii Bucovinei, clipa fericită a celei de-a doua veniri a Domnului Iisus Hristos întru mântuire. Poate că acesta e şi motivul principal al fiinţării, în cadrul Muzeului, a unui atelier de încondeiere sub bagheta artistei, dar şi al unui cerc artistic pentru copii de la Câmpulung, condus de fiica sa, profesoară de germană. Nu e de mirare că în muzeu găsim o masă de lucru cu ouă încondeiate în diferite etape, cum ne explică ghidul permanent, soţul dnei Lucia Condrea, basarabean de origine şi profesor de matematică, ce regretă că s-a dedicat prea târziu acestei misiuni creştine şi nu în tinereţe, să fi adus mult mai devreme la cunoştinţa oamenilor „arta Luciei Condrea”. Prin urmare, turiştii români şi străini zăbovesc deseori asupra ouălor, la şcoala de vară, scoţând din mâinile lor, cu ajutorul familiei artistului plastic, încondeieri simple, dar personale, ce aduc bucuria împlinirii iniţiale, în speranţă de progres pentru cei ce locuiesc câteva zile în pensiunea doamnei Lucia, aici, în raiul de la Moldoviţa, ceea ce face şi fiica ei, Mahu Otilia, la Câmpulung, ridicând membrii cercului artistic la performanţe neaşteptate, spre nemurirea ouălor încondeiate întru slava lui Dumnezeu.

Ne întrebăm, firesc, de unde izvorăşte fenomenul Lucia Condrea? Se cunoaşte tradiţia huţulă a artei încondeierii ouălor, dar mai trebuie de adăugat că „arta sa a evoluat din propria familie ucraineană Bojuleac a bunicilor Ivan şi Parasca, a mătuşilor Maria şi Ileana, care au perpetuat plăcerea încondeierii ouălor cu harul oamenilor simpli şi credincioşi pentru care stau mărturie exponatele lor de circa 150 de ani într-o vitrină specială – bijuterie a familiei, fără de care n-ar fi existat „arta Condrea”, nici „fenomenul Lucia Bojuleac” cu mii de ouă încondeiate, expuse în muzeu alături de o colecţie similară internaţională, ce-i atestă indubitabil locul de frunte a „măiestrei noastre Lucia, cetăţeancă de onoare a Moldoviţei, devenită celebră prin truda ei necontenită a miraculosului ou încondeiat”.

Îi invităm din timp pe iubitorii de artă şi de cele sfinte să viziteze muzeul Luciei Condrea acum, în marele post al Paştelui, iar apoi vara, unde de 5 ani fiinţează Şcoala internaţională a încondeierii ouălor, solicitată îndeosebi de americani, asiatici şi niponi, dornici să se înnobileze în numele frumosului şi al credinţei întru Dumnezeu, fiul Său Iisus Hristos – Mântuitorul şi Maica Domnului, Ocrotitoarea noastră în vecii vecilor. Amin!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: