O frumoasă întâlnire de suflet între generaţii de foşti şi actuali absolvenţi ai Facultăţii de Istorie şi Geografie din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, parte doctoranzi, parte doctori în istorie, şi profesorul univ. dr. Mihai Iacobescu, s-a consumat joi, 10 martie a.c. la Biblioteca USV.
„Alături de activităţile specifice bibliotecii noastre universitare desfăşurate în decurs de un an academic, ne-am gândit ca, din acest an, să facem întâlniri şi cu autorii de carte ale căror volume le avem în colecţie, manifestări generice cu titlul «Omul şi cartea». Astăzi inaugurăm aceste întruniri de suflet, avându-l între noi pe unul dintre cei mai fideli cititori ai noştri şi, deopotrivă, «patron» spiritual al Bibliotecii USV, prin importante donaţii de carte, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu” a spus celor prezenţi directorul de comunicare din cadrul Bibliotecii USV, Stela Purici. Tot ea a efectuat şi o succintă trecere în revistă a unui CV academic, demn de invidiat, care s-a clădit într-o viaţă de om, cea a prof. univ. dr. Mihai Iacobescu: „A coordonat nenumărate lucrări de licenţă, masterate, lucrări pentru gradul didactic I şi 29 teze de doctorat, fiind redactor-şef al revistei universitare de studii istorice «Codrii Cosminului» şi sufletul mişcării academice Alma Mater Sucevensis. În perioada Guvernului Petre Roman, 1990-1992, domnia sa a fost senator în Parlamentul României şi a făcut parte din comisia juridică de elaborare a Constituţiei României. Pe 7 martie 1990, datorită contribuţiei sale, prin hotărâre de guvern, fostul Institut Pedagogic de 3 ani devine Universitatea «Ştefan cel Mare» de azi.”
Conf. univ. dr. Vasile M. Demciuc, şeful Catedrei de Istorie şi moderatorul manifestării, a depănat frumoase amintiri de pe vremea în care i-a fost student profesorului univ. dr. Mihai Iacobescu şi până la momentul în care au devenit colegi de catedră. „Încă de pe băncile liceului de atunci, azi CN «Ştefan cel Mare», am vrut să dau la facultatea de istorie, mai ales că am fost olimpic la istorie (…). În 1978, dl prof. Mihai Iacobescu era directorul adjunct al Muzeului Judeţean de Istorie şi el mi-a spus: dacă eşti sârguincios, ai să intri… Pe atunci era o ţinută obligatorie la examen, costum, cravată…, seminariile se notau şi prezenţa era obligatorie. Lucrarea mea de licenţă, la domnia sa, a fost despre Societatea Academică Arboroasa. Mi-a recomandat să citesc foarte mult, să ştiu cum se fac fişele cu o minuţiozitate de ceasornicar, cum trebuie făcut un lucru de calitate. Peste ani, dl prof. univ. dr. Mihai Iacobescu a fost bucuros că unul dintre discipolii săi, în persoana mea, lucrează la Muzeul de Istorie. Muzeul a fost cel care mi-a rămas în inimă. Urmându-i sfaturile, după 1990, destinul a făcut să fim din nou împreună, de această dată în calitate de colegi de catedră, o onoare deosebită pentru mine. Profesorul Mihai Iacobescu, prin arta-i oratorică desăvârşită, a ştiut să se apropie de studenţi şi atunci, ca şi azi. Universitatea «Ştefan cel Mare» este continuarea a ceea ce a fost, pe vremuri, Universitatea din Cernăuţi. Dl Iacobescu are o mare calitate, calitatea de a fi OM. Pe fiecare student care a venit să-i ceară sfatul l-a ajutat cu un cuvânt, o vorbă. I-a învăţat pe doctoranzii săi ceea ce înseamnă istoria: cartea cea dintâi a unei naţii. Prof. Mihai Iacobescu a făcut şi face istoria.” Tot Vasile M. Demciuc a trecut în revistă şi lucrările istoriografice scrise de universitarul omagiat.
A venit apoi rândul lect. univ. dr. Radu Bruja, primul doctorand al prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, să depene din şiragul amintirilor: „Pe domnul profesor l-am cunoscut în 1997, ceva mai târziu decât dvs., în semestrul I, la cursul de istoriografie generală (…). M-am decis să iau o lucrare de licenţă cu un subiect mai puţin sau deloc abordat la timpul respectiv «Partidul Unic al regelui Carol al II-lea». Se întâmpla în 2001 şi domnul profesor, citind un capitol din lucrare, mi-a spus: «Vei face o bună lucrare de licenţă». Tot de la universitarul sucevean Radu Bruja, cei prezenţi au mai aflat că şcoala doctorală de istorie şi-a început-o la Iaşi, în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, concurenţa fiind mare, adică zece persoane pe şapte locuri. El a mai amintit despre strădania prof. Mihai Iacobescu de a deschide o şcoală doctorală pe istorie şi în cadrul USV. Radu Bruja a mai adăugat: „Sunt primul doctor în istorie al şcolii doctorale din cadrul USV, deschizând seria doctoratelor în domeniu la Universitatea «Ştefan cel Mare» şi primul doctor în istorie la dl profesor Mihai Iacobescu”.
Despre Omul şi profesorul Mihai Iacobescu au mai depănat amintiri lector univ. dr. Harieta Sabol şi prof. univ. dr. ing. Adrian Graur, fostul rector USV: „Îl cunosc pe domnul profesor Mihai Iacobescu încă din anii 1977-1978, de la fostul Institut Pedagogic, unde eram o «familie» restrânsă, deşi largă de studenţi şi profesori. Am apreciat modul în care ştie să comunice, iar acest fapt ne ajută să fim aproape unii de alţii”.
Cel astfel omagiat, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, a vorbit despre „bucuriile şi necazurile unora dintre cărţile de faţă”, despre bucuria că „dincolo de catedră, profesorul îşi găseşte răgazul să şi scrie. Mă simt un OM fericit că 53 de ani am trăit în mijlocul tinerilor studenţi şi că le-am transmis din prinosul şi înţelepciunea cărţilor. Titu Maiorescu spunea: «Omul tânăr nu este, ci devine; numai despre omul bătrân se poate întrucâtva zice că este, fiindcă a fost şi s-a dovedit», iar A.D. Xenopol spunea: «Istoriografia este ca un arbore şi fiecare generaţie adaugă câte ceva. Fiecare generaţie îşi scrie istoria şi orice carte este un drum spre Univers din care ieşi bogat sufleteşte»”.
Profesorul Mihai Iacobescu a mai povestit despre întâlnirile sale cu diferite personalităţi ale culturii naţionale, precum acad. Dimitrie Vatamaniuc, şi despre încercarea acestuia de a ţine un curs de eminescologie la USV, apoi despre Maestrul Ion Irimescu. Multe dintre amintirile prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, depănate joi, nu puţini dintre noi le-au citit, de-a lungul timpului, aşternute în paginile cotidianului „Crai nou”.
Prietenul şi colegul său de-o viaţă, prof. univ. dr. Mihai Lazăr, a spus: „Îl cunosc de peste o jumătate de veac, fiind împreună şi la fostul Institut şi la Universitatea «Ştefan cel Mare». Mihai Iacobescu a creat o Universitate încă din 1967 când s-a plăsmuit acest aluat”. Universitarul sucevean a „înfierat” prezenţa slabă la cursuri şi seminarii a studenţilor de azi, comparativ cu cei de dinainte de 1989, „ca să nu mai vorbim de frecventarea unei biblioteci. Oriunde poate fi studentul, mai puţin la bibliotecă, exceptând-o pe cea de vizavi de primărie”.
Despre prof. Mihai Iacobescu a vorbit şi cel mai „tânăr” fost doctorand al domniei sale, pr. dr. prof. Gheorghe Brădăţanu de la CN „Ştefan cel Mare”, care a donat cu acest prilej, bibliotecii universitare, peste 200 de titluri de carte bisericească ortodoxă.
Despre reuşita manifestării de joi, „Omul şi cartea”, care se doreşte a fi perenă, a vorbit prorectorul USV, prof. univ. dr. Ştefan Purici, şi prof. univ. dr. Rodica Nagy, directorul Bibliotecii Universităţii „Ştefan cel Mare”.
Comentarii