Un punct de vedere

Interese ascunse

Motto: „Rien n’est beau que la vérité”

 (fr. „Nimic nu-i mai frumos decât adevărul”)

 (Boileau, Epistola IX)

Ca să vezi, dom’le, puterea exemplului! Ţi se pare că ce a fost întâmplare pozitivă pentru cineva ţi se va întâmpla şi ţie, şi te alegi cu câştigul cel mare. Probabil că liberalii, şefii lor, l-au avut în vedere pe Klaus Iohannis, care s-a întâmplat să ajungă preşedinte după al doilea tur de scrutin, de-o ţin sus şi tare, să se dea o ordonanţă de urgenţă ca să câştige ei alegerile locale. De-ar fi după voia lui Iohannis, aflată după ce a ţinut o cuvântare la aniversarea a 157 de ani de la Unirea Mică, de altfel o cuvântare cuminte şi destul de scurtă, ar trebui să se dea ordonanţa cât mai repede, dacă l-ar lăsa în pace şi ar vrea şi Cioloş care, după câte se pare, se lasă greu. Într-un caz de, liberalii ar vrea să strângă, în turul II, toate voturile partidelor mici şi fără şanse, la care ar adăuga şi voturile diasporei româneşti căreia nu ştiu dacă i s-au făcut mai multe secţii de votare sau i s-a făcut fiecăruia câte o cabină de vot că, la drept vorbind, la cât de complicată e procedura, puţini dintre cei plecaţi vor uza de votul prin corespondenţă. S-ar putea să se conteze pe atomizarea politică a societăţii care a primit dreptul de a-şi face partid din trei persoane, ceea ce ne spune că nu-i bine să râzi de partide de pe scara de bloc.

Ce s-ar putea întâmpla în cazul în care, împotriva legii, s-ar da totuşi ordonanţa de urgenţă? Simplu. Ar cădea guvernul de tehnocraţi, care ar pierde, în primul rând, sprijinul şi adeziunea PSD, la care s-ar putea adăuga ALDE şi UNPR (interesul naţional!) şi, evident, cei care cad mereu în picioare, UDMR. După guvernul Cioloş vine tot un guvern PSD, care nu convine lui Iohannis şi liberalilor. Celor care şi-au făcut socoteala că problemele cu justiţia ale PSD-iştilor, în primul rând ale lui Dragnea, ar putea fi un avantaj, atât pentru un nou guvern, cât şi la alegeri, trebuie să le amintesc că poporul pesedist nu se lasă impresionat de situaţii de moment. Oricât de mulţi pesedişti suspuşi ar intra în puşcărie, procentul acela de 38-40 % care dă bătaie de cap Alinei Gorghiu şi lui Vasile Blaga rămâne în picioare, fie şi pentru faptul că arestarea bordului i-ar îndârji pe cei din eşaloanele inferioare şi pe simpatizanţi.

În alte condiţii, ordonanţa cerută ar fi putut fi dată şi înghiţită de cei mulţi, însă scena politică internă şi internaţională nu le este favorabilă liberalilor. Dacă pe 24 ianuarie liberalii au fost la Iaşi, de ce nu şi-au exprimat, fie şi formal, adeziunea la ideea de Reunire cu Republica Moldova? N-au spus o vorbă despre manifestările militarilor pensionari de la Bucureşti, ceea ce spune mult; în actualul context, liberalilor nu le pasă decât de puterea lor. Apoi, trebuie avut în vedere că asupra noastră planează criza refugiaţilor, derapajele UE în legătură cu „viza” Schengen care se va acorda României când se desfiinţează; şi să nu uităm de Rusia, de Statul Islamic etc. Pe de altă parte, se flutură din nou ideea veche cu Statele Unite ale Europei, care nu poate fi decât o federaţie a statelor europene. Să ne gândim că actuala UE este incapabilă să se apere, să pună capăt crizelor de orice fel şi, peste toate, manifestă tendinţe centrifuge, dacă ne gândim la criza refugiaţilor şi la relaţiile Germaniei cu Rusia.

Nu i-am auzit pe liberali luând în dezbatere asemenea probleme şi cum le vor face faţă; ei vor puterea, asemenea foştilor legionari care nu aveau clară problema guvernării, spunând că mai întâi să ia puterea, pe urmă vor guverna. Nu i-am auzit pe liberali care le este poziţia faţă de independenţa şi suveranitatea ţării, faţă de dezvoltarea economică, de apărare şi de lichidarea stării de înapoiere a ţării. De asemenea, nu-i văd pe liberali, în alcătuirea actuală, interesaţi de problemele sociale, ca şi cum toate trebuie să ne vină de la UE, care, pe lângă toate, are un iz romantic. Să faci politică cu „ce-a da Dumnezeu”, ar însemna să renunţăm la viaţa statală, să aşteptăm ordine de la un for aflat prea sus, ca şi cum societatea românească ar fi obosită de atributele fundamentale ale statului şi renunţă benevol la ele.

Dacă în ce priveşte ordonanţa de urgenţă pentru alegeri şi în turul al doilea „preşedintele” Iohannis mai are unele reţineri în legătură cu legalitatea actului în sine, în ce priveşte consultarea societăţii civile nu prezintă niciun impediment. Această societate civilă îi va spune preşedintelui ce vrea să audă, îi va da mână liberă, aşa cum s-a întâmplat şi după tragedia de la Colectiv, când a fost alcătuit un decalog de cereri care nu erau ale străzii. Societatea civilă, alcătuită din asociaţii şi ONG-uri care, de regulă, sunt apolitice şi non profit, au dezavantajul că pot fi manipulate şi întreţinute de bani străini, cu scopuri ascunse. Iată, de exemplu, situaţia din Ucraina, care a fost cap de afiş timp de un an de zile. Am avut şi noi „civilii” noştri care nu mai puteau de independenţa Ucrainei, de atragerea ei spre UE şi, bineînţeles, condamnarea vehementă a Rusiei. Campania de sprijinire a trecut, a apărut altceva, s-au terminat banii şi cei care nu mai puteau de Ucraina au amuţit. Cu ce l-ar putea ajuta pe Iohannis? Cât de civilă poate fi o societate care se bagă în politică?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: