Oricât ne-am simţi de mici, de nevrednici, când ne privim ca într-o oglindă în eternizata imagine a Luceafărului, conştientizând că e steaua ce se îndepărtează tot mai mult de noi, suntem totuşi trup din trupul lui… Ne freamătă undeva în adâncul fiinţei o părticică din sufletului lui. Or, prin Eminescu ne recunoaştem ca români, prin el ne regăsim în fagurele limbii române. Şi la acest 15 ianuarie ne-am străduit să ne apropiem de El şi să-l apropiem de noi, încercând să escaladăm drumul său pe verticală prin mai multe manifestări de cuget şi simţiri.
Ne menţine credinţa că limba română are viitor
„Şi limba română are viitor” – la Cernăuţi, aceste cuvinte exprimă mai mult o dorinţă, decât adevărata stare de lucruri. Însă româna nu va avea nici prezent, nemaivorbind de viitor, dacă ne vom lăsa pradă pesimismului, dacă ne vom pierde credinţa şi voinţa de a lupta pentru ea. Cam acesta a fost genericul discuţiei cu oaspeţii dnei Alexandrina Cernov, redactorul-şef al revistei „Glasul Bucovinei” şi directoarea Editurii „Alexandru cel Bun”, care a invitat la zilele eminesciene reprezentanţi ai Institutului Cultural Român (ICR) – vicepreşedintele dr. Nagy Mihay Zoltan şi Mădălina Marcu, redactor la revista „Lettre Internationale”. Aflându-se pentru prima dată în Cernăuţiul lui Eminescu, bucureştenii au vizitat locurile emblematice, s-au închinat la Reşedinţa Mitropolitană, au păşit pe urmele Poetului, dar momentul cel mai interesant, discuţiile cele mai prolifice au avut loc la Consulatul General al României la Cernăuţi, unde Excelenţa Sa Eleonora Moldovan le-a organizat o întâlnire cu reprezentanţi ai conducerii regiunii, oferindu-şi generos şi serviciile de translator. Dl Nagy Mihay Zoltan a informat că ICR are 15 reprezentanţe în Europa, 3 pe alte continente, că finanţează revista „Glasul Bucovinei” şi încă 11 publicaţii din Republica Moldova, având posibilitatea de a demara şi alte proiecte.
În dialogul cu dna Vera Kitaihorodska, şefa Direcţiei de cultură a ARS, cu dna Tatiana Tatarciuk, şefa secţiei pentru dezvoltare regională a Consiliului Regional Cernăuţi, şi Mykola Romanişyn, adjunct al şefului Direcţiei pentru cooperare transfrontalieră a ARS, s-au conturat viitoarele colaborări în baza unor activităţi culturale comune. Principalul, a accentuat dl Nagy Mihay Zoltan, este ca aceste proiecte să contribuie la promovarea culturii, spiritualităţii româneşti, detaliind că nu e vorba de cultură ca exponat de muzeu, ci de una vie, lucrătoare, în permanentă dezvoltare. Ambele părţi au fost de acord că relaţiile umane, precum şi numele exponenţilor de vază ai popoarelor noastre nu cunosc frontiere. Aici aş atrage atenţia la un detaliu foarte important. Domnul vicepreşedinte al ICR, dr. Nagy Mihay Zoltan, ungur de naţionalitate, după cum a mărturisit, şi-a făcut studiile – de la cele primare şi până la cele superioare – în exclusivitate în maghiară. El n-a auzit în România că limba sa maternă n-are viitor, funcţia înaltă de stat ce o deţine fiind cea mai elocventă dovadă că în România reprezentanţii minorităţilor etnice nu sunt marginalizaţi. Nu zic că ar trebui să fim un pic de unguri, căci l-am supăra rău pe Eminescu nostru, care s-a exprimat clar că e o iluzie că „frica de ruşi ne-ar ademeni să ne facem nemţi, sau viceversa, sau cum cred ungurii, că de frica acestor ne-am putea găsi flataţi să ne contopim cu naţia maghiară….”. Cred, însă, că Ucraina, în parcursul său european, are ce învăţa şi ce prelua de la România în privinţa respectării drepturilor naţionalităţilor.
Ne cheamă la unitate şi iubire de carte
Probabil, nu greşesc afirmând că dintre toate instituţiile ucrainene de cultură din Cernăuţi, Biblioteca regională „M. Ivasiuk” este unica în care opera lui Mihai Eminescu se află la loc de cinste, unde data naşterii Poetului este totodată şi Ziua valorilor româneşti. Preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, poetul Ilie Tudor Zegrea, de fiecare dată dă prioritate acestui local pentru întâlnirile literare, momentele lirice, cuminicarea cu sublimul eminescian. Îi vine în ajutor bunăvoinţa directoarei Maria Dovgan, care a preluat de la predecesoarea sa bunele relaţii de parteneriat cu Biblioteca Bucovinei „Ioan Sbiera” din Suceava. Şi la această sărbătoare, directorul Gheorghe Gabriel Cărăbuş a ajuns la noi, împreună cu scriitoarea Doina Cernica şi preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu”, Maria Olar, care a povestit despre o emoţionantă descoperire a sa: în anii când era revizor şcolar, Eminescu s-a aflat într-o inspecţie în satul ei natal Bălteni, judeţul Vaslui. Doina Cernica l-a evocat pe Eminescu şi în ipostaza de bibliotecar. Făcând o paralelă cu lansarea de curând a unei cărţi despre Dante Alighieri (la 750 ani de la naşterea celebrului poet), ea şi-a exprimat încrederea că şi în viitoarele milenii se vor găsi cercetători aplecaţi asupra operei eminesciene. Ne-a întărit în credinţa că aşa va fi scriitorul Mircea Lutic, cu trepidanta-i odă „Avem o singură tămadă” – versuri ce se cer cântate în fiecare zi.
Îndemnul de a-l regăsi şi reciti zilnic pe Eminescu în intimitate, iar la 15 ianuarie, Ziua Culturii Române şi a valorilor la care ne cheamă Poetul nostru naţional, – într-o formă publică, cu mai multă dragoste şi deschidere, a răsunat din partea Consulului General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan. Un răspuns sincer, încărcat de emoţii juvenile a venit din partea copiilor îndrăgostiţi de poezia eminesciană, mai mult decât altă dată manifestarea aparţinând tinerilor visători. Emoţiile elevilor de la Gimnaziul nr. 6 şi de la cele trei şcoli cu limba de predare română din Cernăuţi, aduşi de Valentina Jecov, metodistă la Direcţia orăşenească a învăţământului, au culminat cu tulburătorul eseu al Sarei Deac (Gimnaziul nr. 6), citit printre lacrimi de autoare, care a mărturisit în stilul lui Nichita Stănescu că „suntem ceea ce iubim”. Pornind de la legenda lui Geo Bogza, evocată de poetul Simion Gociu, tinerii declamatori – Andrei Cravciuc, Alexandru Toderean, Elena Prostebi, Alexandra Ursuleac, Dumitru Ungureanu, Andrei Scripcar şi alţii cărora nu le-am reţinut numele – şi-au oglindit sufletul în cuvintele recitate cu nemărginită dragoste. „Remuşcarea dorului de absolut”, „Chipul infinitului din noi”, au vibrat înălţător în versurile lui Adrian Păunescu, puse pe strune de chitară de talentatul student de la catedra de Filologie Română şi Clasică, Victor Avdochimov, care le-a cântat în duet cu mama sa. Toţi împreună au înălţat o statuie limbii române şi culturii naţionale, dl Ilie Tudor Zegrea lansând ideea dezvelirii aievea, la Cernăuţi, a unui asemenea monument.
În după-amiaza aceleiaşi zile, la Muzeul etnografic regional, a fost vernisată o inedită expoziţie de grafică Mihai Eminescu şi Veronica Micle a cunoscutei pictoriţe Constanţa Abalaşei-Donosă din Brăila, organizată de Muzeul literar-memorial „Mihai Eminescu” din Cernăuţi (directoare Elena Vântu-Tărâţeanu).
Tinerii sunt ceea ce iubesc
Fără pic de exagerare, cu mâna pe inimă, pot spune că eternitatea eminesciană este menţinută la Cernăuţi de tinerii românaşi. De mult n-am auzit declaraţii de dragoste mai sincere şi mai profunde ca la actuala, cea de-a XI-a ediţie a tradiţionalului Concurs-recital de versuri ale Marelui Poet, desfăşurat sub egida Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, cu susţinerea Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă al ARS şi contribuţia substanţială a Consulatului General al României. La actuala ediţie au fost prezenţi cu daruri de carte şi cei doi reprezentanţi ai Institutului Cultural Român, vicepreşedintele Nagy Mihay Zoltan şi dna Mădălina Marcu. Cu o zi înainte, la Biblioteca regională „M. Ivasiuk”, apoi şi la Gimnaziul nr.6, (directorul Ion Ignat se mândreşte că pe parcursul unui deceniu găzduieşte această prestigioasă competiţie), oaspeţii bucureşteni au avut prilejul să se convingă că, în pofida numeroşilor factori defavorabili, tinerii noştri îl poartă pe Eminescu în suflet şi-n gând, îi mai citesc măiastra carte, caută să-şi înţeleagă prin el propria identitate. Acest lucru a fost menţionat îndeosebi de cel mai sever exeget, preşedintele juriului, maestrul cuvântului scris Mircea Lutic. Or, dacă Olga Ostafi, specialist la Departamentul Învăţământ şi Ştiinţă, şi profesoara universitară Felicia Vrâncean au fost mai indulgente la jurizare, dl Mircea Lutic n-a închis ochii nici la cel mai neînsemnat gest neancorat în armonia eminesciană. Totuşi, el a apreciat evoluţia în profunzime a Concursului, i-a lăudat pe profesori pentru alegerea poeziilor şi pe copii pentru redarea simţirilor lor.
Venind cu „premii palpabile” pentru cei mai buni, dna Eleonora Moldovan a evidenţiat că doreşte mult ca aceşti copii să simtă susţinerea statului român. Participanţii la actuala ediţie, ca şi la cele precedente au primit seturi de cărţi, iar deţinătorii primelor locuri, de rând cu diplomele înmânate de Ilie T. Zegrea şi Olga Ostafi, au fost menţionaţi cu premii băneşti din partea misiunii diplomatice române şi a Consulului General, dna Eleonora Moldovan sfătuindu-i să-şi cumpere pe aceşti bani cărţile dorite. De asemenea, dumneaei i-a nominalizat pe premianţii cu foi de odihnă la mare. Printre aleşii doamnei Consul General, de rând cu deţinătorii locului I, s-au aflat Victor Abutnariţa (clasat pe treapta II, CIE Târnauca, prof. Viorica Pantea) şi doi românaşi din Colincăuţi (localitate de români cu şcoală ucraineană) – Ion Rusnac şi Bogdan Oroşan, împătimiţi de versul eminescian prin străduinţa profesoarei Tatiana Ungurean, precum şi Ana-Maria Calancea (clasa a IX-a, Ostriţa Herţei, profesoară Elena Purici), menţionată cu diploma de excelenţă a juriului, cu cele mai fierbinţi aplauze şi părerea majorităţii că ar fi meritat locul I în categoria sa de vârstă. Oricum, toţi participanţii s-au întors acasă învingători, mai apropiaţi cu un freamăt de dor de Eminescu, bucuria lor fiind la fel de mare ca şi a celor clasaţi pe primul loc – Iuliana Cojocaru şi Irina Saftencu (ŞM nr.10, Cernăuţi, prof. Vera Todoriuc), Vlad Grişco (Gimnaziul nr.6, prof. Doina Colesnicov). Alături de deţinătorii premiului I, şi ceilalţi laureaţi – Tatiana Govornean (Gimnaziul nr.6), Maria Costaş (Şcoala nr.13, Cernăuţi), Diana Rusnac (Şcoala nr.17, Cernăuţi), Laura Popovici (CIE Dimca) – au făcut ca Luceafărul să strălucească în plinătatea cuvântului artistic. Păcat că n-au fost prezenţi metodiştii responsabili de limba română din raioanele Hliboca şi Storojineţ, precum şi mai mulţi profesori din localităţile rurale, să se bucure împreună cu aceşti talentaţi copii.
MARIA TOACĂ,
Cernăuţi
Comentarii