Premiile Societăţii Scriitorilor Bucovineni pentru anul 2014 decernate la 22 decembrie 2015. Din alocuţiunile laureaţilor

Premiul pentru PUBLICISTICĂ (ex aequo)

DUMITRU TEODORESCU

„Rolleiflexul lui Dumitru Vinţilă”, Editura Lidana, Suceava

Dumitru Vinţilă a fost fotoreporterul ziarului „Zori noi”, după Revoluţie mai lucrând un an la „Crai nou”, apoi pensionându-se. Ani de zile apoi a cules din arhiva fotografică a redacţiei diferite imagini semnificative pentru „epoca de aur”, pe care le-a propus spre publicare.

Unele dintre acestea nu au fost vreodată publicate, nu doar pentru că în patru pagini de ziar nu puteau intra prea multe, ci şi pentru că… nu se cădea, conform cenzurii.

Cum Dumitru Vinţilă urma să împlinească 80 de ani, am hotărât împreună să construim povestea potrivită pentru fiecare fotografie pe care o alegea. Şi astfel, timp de un an de zile am publicat în paginile „Crai nou”, sub genericul „Dumitru Vinţilă – 80”, articolele adunate în această carte – „Rolleiflexul lui Dumitru Vinţilă”.

Dumitru Vinţilă a fost un personaj unic în felul său în peisajul regiunii şi mai apoi al judeţului Suceava. Este, probabil, singurul reporter care a „bătut” nordul ţării din Călimani şi până la Prut. Poate că va veni vremea când însăşi redacţia căreia i-a aparţinut aproape 40 de ani va deveni subiectul unei cărţi.

Premiul „Mircea Streinul” pentru Proză Scurtă (ex aequo):

ANICA FACINA

„Personalul de noapte”, Editura Nico, Târgu Mureş

 Mulţumesc juriului pentru încrederea în scrisul meu! Deşi vieţuiesc la marginea judeţului, niciodată nu m-am simţit marginalizată la Societatea Scriitorilor Bucovineni. Cărţile mele au fost apreciate. Ca scriitoare, îmi semnez cărţile ANICA FACINA, este numele meu real, fără diacritice, şi este un palindrom. Verificaţi! Dedic asistenţei poemul “Rugăciune”:

 ”Nu-mi da, Doamne, toate bucuriile /într-o zi /picură-le una câte una /şi nu lăsa/ nici o zi fără har /Când vei voi/ învăluie-mă în foşnetul ierbii /Până atunci lasă-mi timp /să umplu amforele goale / Nu uita, Doamne, refugiul /singurătatea cu lună plină /Tu trece prin mine/ fulguirea de cântec /Atunci eu am să ştiu /că îmi ierţi /orice vinovăţie” (“Fereastra deschisă”, Ed. Cronica, Iaşi, 2003)

 Premiul pentru PATRIMONIU:

ION MAREŞ

“Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Suceava / The Birth of Saint John the Baptist Church of Suceava”, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava

 În prezent, în oraşul Suceava mai sunt doar şapte biserici vechi, monumente istorice de patrimoniu naţional şi internaţional (UNESCO – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”). Pentru trei dintre acestea am publicat primele monografii istorice (Biserica Sfântul Gheorghe (Mirăuţi) din Suceava – Prima catedrală mitropolitană a Moldovei, Editura Universităţii din Suceava, 2009, Biserica Sfântul Nicolae din Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2011, şi Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2014). Şi dacă timpul îmi va îngădui, voi întocmi şi publica monografii ştiinţifice şi pentru celelalte patru biserici: Biserica „Sfântul Dumitru”, Biserica „Sfântul Gheorghe” (a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iţcanii Vechi”, Biserica „Sfântul Simion” (Turnu Roşu).

Marele Premiu „BUCOVINA”:

DOINA CERNICA şi MARIA TOACĂ

„Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi”, Editura Muşatinii, Suceava

Îmi pare nespus de rău că trebuie să înfrunt singură bucuria acestui premiu, dar coechipierele mele au rămas dincolo de graniţe. Dany-Madlen Zărnescu, autoarea “Crucii” de pe copertă şi una din numeroasele prezenţe din carte – în ipostaza de cea dintâi artistă plastică profesionistă din România cu o expoziţie personală pe simezele din Cernăuţi în ultima jumătate de veac, dacă nu şi mai mult -, se află dincolo de graniţa care desparte şi leagă viaţa de moarte, iar Maria Toacă, cealaltă autoare a cărţii, dincolo de graniţa care desparte, legând poate şi mai mult, Bucovina.

Împreună, femei şi mame, care nu pot gândi viitorul decât în termenii păcii, am conceput “Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi” ca o construcţie paşnică, opusă norilor războiului care se adunau în estul Ucrainei şi care continuă să anunţe furtună în multe zone de pe cerul planetei. Şi de asemenea ne-am dorit cartea ca un document care să spună viitorului că la începutul secolului XXI, în nordul Bucovinei mai exista o lume care gândea, vorbea, visa şi se ruga în limba română.

Acum câţiva ani, când la propunerea mea a fost fondat Marele Premiu Bucovina al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, nu mă gândeam că într-o zi îi voi fi laureată sau, în orice caz, nu atât de repede. De aceea, întâi am avut o ezitare. Dar apoi mi-am spus: Dacă o scriitoare şi ziaristă născută în Ucraina, dintr-o mamă ucraineancă, a meritat Premiul Nobel pentru Literatură, de ce nu ar merita nobilul “Bucovina” şi două scriitoare şi ziariste românce născute în Bucovina?!

Vă mulţumesc! Vă mulţumim!

Premiul pentru POEZIE:

MIHAELA GRĂDINARIU

„Risipiri în alb pe alb”, Editura Timpul, Iaşi

Orice premiu pe care scrie Bucovina onorează şi obligă la mai mult. Pentru că Bucovina este şi rămâne tărâmul fabulos din care se nutreşte creaţia noastră, toposul sfâşiat de o nemiloasă sârmă ghimpată, matrice a durerii şi a nădejdii, totodată; spaţiul mirabil al Poeziei, răsfrântă nu doar în cuvinte, ci şi în zidiri de piatră, în zugrăveli subţiri, în alcătuiri gingaşe ale sufletelor îndrăgostite de frumos. Într-o lume care parcă îşi pierde reperele din zi în zi, poezia rămâne una din şansele de întoarcere spre Lumină. Mulţumesc juriului pentru încredere!

Premiul pentru CRITICĂ LITERARĂ:

 MIRCEA A. DIACONU

“Firul Ariadnei. 10 cărţi de proză (şi nu numai)“, Editura Eikon, Cluj-Napoca

 M-au emoţionau cuvintele Monahiei Elena despre cartea mea – şi despre mine. În fond, numit Firul Ariadnei. 10 cărţi de proză (şi nu numai), volumul meu care a luat Premiul pentru critică al SSB este o carte despre câţiva prozatori – cu excepţia lui Blecher – contemporani: Dumitru Radu Popa, Gheorghe Crăciun, Petru Cimpoeşu, Matei Vişniec, Caius Dobrescu, Varujan Vosganian, Gabriela Adameşteanu, Eugen Uricaru, Norman Manea. Or, Monahia Elena a văzut dincolo de comentariile la aceste cărţi preocuparea constantă pentru sens, pentru ieşirea din labirint, atât a acestor autori, cât şi a mea. De aceea, ţin să-i mulţumesc în mod special.

Altfel, o carte, mai degrabă o cărticică, la care ţin mult. Ea spune implicit că emoţia estetică este interpretare şi participare la construirea sensului. Ba chiar că emoţia încă mai contează în critică. Sau aceasta este speranţa mea. Oricum, n-am să vorbesc acum despre analizele din carte. Doar am să precizez că premisa de la care pornesc este că aserţiunea lui Valéry, că poezia nu poate fi rezumată, deci ucisă, că ea nu există decât ca actualizare a unei expresii, e valabilă şi pentru proză. Căci proza nu e dor un vehicul pentru sens. La drept vorbind, cred că la fel se petrec lucrurile cu critica literară. Care nu poate să-ţi spună adevăruri definitive, ci doar poate să provoace sensurile să se nască. Să le negocieze. Tocmai de asta aş spune mai degrabă ceva despre coperta acestei cărţi, o reproducere după Negustor la o masă lângă fereastră, de Abraham van Strij. Un bătrânel cu scufie, citind un document, poate o scrisoare, poate oferta unei afaceri, poate un poem. Un colţ de cameră, cu ferestre mari, care luminează nu doar faţa senină a negustorului, ci şi o vioară atârnând pe peretele din spate, un glob pământesc pe jumătate acoperit, şi câteva atlase ori dosare cu documente, ieşind de sub masa pe jumătate acoperită. Un om pătruns de ceea ce citeşte. Doar că nu e singur. Se văd abia, dar se văd, picioarele unui „însoţitor”: cineva care se află în faţa negustorului. E limpede că neguţătorul citeşte cu atenţie pentru a putea înţelege şi pentru a negocia. Or, mi se pare că exact asta face criticul literar: negociază un sens, cu textul însuşi, cu autorul pe care şi-l imaginează, cu cititorul. Şi nu e niciodată singur. Aşadar, nici nu vorbeşte în pustiu. Militez pentru critica literară care ar trebui să fie citită – ca şi poezia sau proza – de dragul ei, sau şi de dragul ei. Citeam în vremea liceului cărţi de critică sau texte critice despre cărţi pe care nu le citisem – de dragul demonstraţiilor, raţiunii puse în joc, argumentaţiei. Aş vrea să cred că şi cartea mea de astăzi ar putea fi citită astfel.

 Premiul pentru TRADUCERE:

ELENA-BRÂNDUŞA STEICIUC

 „Călătorie de nuntă” de Patrick Modiano, Editura Polirom

 Pentru acest premiu de traducere acordat mie de Societatea Scriitorilor Bucovineni aş dori să mulţumesc în primul rând juriului, care a investit timp în lectura romanului Călătorie de nuntă de Patrick Modiano şi în special doamnei Isabel Vintilă, pentru prezentarea extrem de pertinentă făcută autorului şi muncii mele de traducător. Într-adevăr, statutul – de multe ori inconfortabil – al celui ce tălmăceşte este de interfaţă între două limbi, între două culturi. Traducătorul de literatură trebuie să aibă mereu în vedere nu numai transferul semantic şi stilistic dinspre limba sursă înspre limba ţintă, ci şi un echilibru constant între aceşti doi poli. Traducerea lui Patrick Modiano a însemnat pentru mine o provocare şi o altă posibilitate de lectură a unui scriitor căruia i-am consacrat teza mea de doctorat şi care m-a atras de la bun început prin această căutare a identităţii care îi e specifică. Colaborarea cu Editura Polirom – care a dedicat o serie de autor recentului premiat Nobel (2014) – a fost excelentă şi ea a continuat şi în 2015, când a apărut, tot în traducerea mea, romanul Iarba nopţilor.

Aş vrea să dedic acest premiu, care mă onorează şi mă obligă foarte mult, unor figuri tutelare din biografia mea intelectuală: profesoara Maria Lazăr, cea care aici, la Suceava, în anii adolescenţei, mi-a format gustul pentru lectură în limba franceză; Irina Mavrodin, eseista, poeta, traducătoarea de talie europeană, un adevărat model intelectual şi uman pentru multe generaţii de studenţi şi doctoranzi. Port „amprenta” acestor două personalităţi fără de care n-aş fi reuşit această performanţă şi le sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-au dăruit.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: