De exemplu

Dificil de anticipat rezultatul partidei dintre naţionalele feminine de handbal ale României şi Norvegiei (campioana olimpică şi europeană, ce a învins România în grupă), din semifinalele CM, ce urma să se desfăşoare aseară… Dar pe lângă aplauzele cuvenite echipei noastre, de a se fi calificat în semifinale printr-un meci dramatic, chiar împotriva ţării gazdă a CM, este necesar de a fi subliniat cel puţin un aspect. De regulă, în ultimele zeci de ani, echipele româneşti (ne-am putea referi la cele de fotbal, dar aici nu este vorba doar despre sport!) s-au silit, în măsura în care au putut să se silească, doar spre a-şi atinge obiectivele, doar spre a-şi face planul. Iar după ce se vedeau cu sacii în căruţă, eşuau în mod lamentabil, uneori chiar în postură de non-combat (vă mai amintiţi de naţionala de fotbal de la CM din 1998 care, încă dinaintea ultimului meci din grupe, ştiindu-se calificată, s-a făcut blondă, semnalând că e gata să intre în vacanţă?). Iată că naţionala feminină de handbal (şi ar putea fi semnificativ că are antrenor suedez), deşi avea ca ţintă (numai…) calificarea între primele opt, spre a se înscrie direct în turneul Olimpiadei de la Rio de Janeiro (2016), având în faţă un adversar oricum dificil, dar şi supradeterminat fiindcă se afla în faţa propriilor spectatori, a jucat la victorie, a condus mare parte din timp şi nu a clacat în prelungiri. O exemplară dovadă că imposibilul poate fi posibil şi că o reuşită de acest fel şi la acest nivel nu poate fi întâmplătoare. Cine mai încearcă?…