Astăzi, despre UPU, numai de bine !

 Vinerea nu e zi „scurtă” la toată lumea care lucrează; pentru cei de la Unitatea Primire Urgenţe (UPU) şi pentru liniile de gardă de la Spitalul Judeţean este o zi cu acelaşi „foc continuu”, ca de obicei.

Am ajuns la Urgenţe, vinerea trecută, după o căzătură mai serioasă, petrecută cu două zile înainte. Am luat un taxi, cu care am trecut de poarta din spate a spitalului şi am înaintat ca să ajungem în faţa containerului pe unde se intră acum la UPU. Un paznic amabil ne-a spus că n-avem voie să mergem chiar până acolo, dar ne-au sfătuit să dăm pe „avarie” şi, astfel, ceilalţi paznici ne-au lăsat să trecem până unde trebuia. La Urgenţe se intră acum printr-un modul exterior (foto), în care se face triajul pacienţilor. Am intrat în containerul albastru unde aşteptau vreo 10-15 persoane, unele pe scaune, altele în picioare. Completarea fişelor, la registratorul medical de la ghişeu, un bărbat cu mustaţă, mergea destul de repede, la fel şi triajul pacienţilor. Am găsit un scaun liber, m-am aşezat, dar cazurile veneau unul după altul, unele mai grave, cu ambulanţa.

„În sală-i plin, unde s-o mai pun?” întreba un brancardier care tocmai venise cu o copilă de vreo 13-14 ani, adusă pe targă, cu „salvarea”, cu mama alături. Era adormită, nici nu a putut spune cum o cheamă, la întrebarea asistentei. „Are febră mare de ieri, şi astăzi la astfel, a şi vomat” a explicat mama. Fata a fost dusă imediat mai departe, iar pe parcursul şederii mele în spital aveam s-o întâlnesc la lift. Dormea în continuare, cu perfuzia lângă ea. O altă adolescentă, înaltă şi blondă, tot cu mama alături, stătea pe scaunul din container, îndoită de mijloc. Voma din când în când într-o pungă. I se făcuse fişa, dar tot a aşteptat mai bine de jumătate de oră. „N-avem nicio maşină, toate sunt plecate la Bacău şi vin după câteva ore” s-a adresat asistenta de la triaj unui bărbat între două vârste, care trăgea o sondă după el. Venise la spital pe la prânz, cu ambulanţa, iar acum voia să plece acasă. Omul a renunţat să aştepte şi a ieşit afară după un taxi.

Copiii şi vârstnicii erau întrebaţi primii de sănătate, fiind cei mai vulnerabili. În container au intrat doi băieţi, unul şchiopătând, căzuse pe bicicletă, iar prietenul îl susţinea. O mamă de etnie romă se plimba cu un copil în braţe, încercând să-i potolească plânsul. Pe aceeaşi mamă am regăsit-o şi după vreo trei ore, în faţă sălii de ghipsări, unde se afla medicul ortoped, tot cu copilul plângând în braţe.

După un timp, petrecut pe scaun, la triaj, am fost preluată de o infirmieră care m-a dus cu liftul la etajul doi, unde funcţionează, de fapt Urgenţele. În faţa uşii de la „Evaluare tratament”, mai multe persoane sprijineau pereţii, cele cinci scaune fiind total insuficiente. „Mori cu zile, măi băiete, am venit de dimineaţă cu salvarea” spunea cineva. Nu am aşteptat prea mult, un medic între două vârste, calm şi amabil, m-a luat în primire, m-a consultat şi apoi am fost preluată pentru a fi dusă, cu liftul, „la raze”. Mai bine zis, la investigaţii radiologice (RMN), zonă aflată la etajul I. Dar, ca să ajungi acolo, eşti direcţionat cu liftul nr. 8 la etajul IV, apoi mergi la liftul de urgenţă cu care ajungi la etajul I. Acestea sunt noile circuite, în condiţiile în care Unitatea Primire Urgenţe se află în lucrări de reabilitare şi modernizare. Însă nu te lasă nimeni de izbelişte prin spital. Eşti însoţit peste tot de un brancardier sau de o infirmieră, asistent sau medic în cazuri speciale (pacienţi critici, ventilaţi mecanic etc.).

Pe holul de la Radiologie, doar câteva persoane aşteptau, liniştea fiind întreruptă, din când în când, doar de plânsul unui copilaş speriat, aflat în braţele mamei. Alături, lângă RMN, câţiva meseriaşi dădeau cu var, semn că se mai amenaja ceva acolo. Trec şi de această investigaţie, mă aşez înapoi pe scaunul din hol, aşteptând diagnosticul medicului radiolog. Vecinul meu de scaun, persoană în vârstă, mi-a spus că şi-a sucit piciorul şi îl doare genunchiul. Asistenta medicală l-a încurajat: „n-aveţi nimic la os”. Aşa mi-a spus şi mie, astfel că m-am putut întoarce, relativ liniştită, la Urgenţe, la etajul II, urcând mai întâi pe la VI, fiindcă acolo mergea liftul supraîncărcat cu bolnavi, apoi jos la II, fişa mea medicală fiind deja trimisă. Alte câteva minute de aşteptare în faţa uşii pe care scria „Ghipsări”. Acolo era, de fapt, un cabinet improvizat unde medicul ortoped vedea fişa şi radiografia, urmând să dea verdictul final şi tratamentul. O asistentă amabilă mi-a spus că trebuie să mai aştept, fiindcă doctoriţa ortopedă avea de lucru cu o fractură de femur, la victima unui accident rutier grav. Şoferul adormise la volan. Pe hol, lângă mine, alte persoane aşteptau, dar cele mai în vârstă erau luate în grijă primele. Deşi avusese o intervenţie grea, doctoriţa a avut răbdare să-mi explice cum e cu traumatismul meu, ce trebuie să fac şi ce nu. Avea deja cearcăne adânci, era după ora 17 şi mai avea de stat până la 22, mi-a spus.

Eliberată brusc de frica unei fracturi, am plecat căutând repede ieşirea, pe uşa învecinată cu triajul UPU. Am păşit în aerul rece, lăsând în urmă alte zeci de cazuri, anonimi îndureraţi, aşteptând cu frica-n sân verdictul medicilor.

În cele 4 ore cât am stat la UPU, n-am văzut pe nimeni, de la brancardieri până la medici, să se răstească la cineva, să fie indiferent sau să stea degeaba. Ca atare, relatarea mea de la UPU are un caracter pozitiv, deşi ştirile de acest gen nu mai au trecere în faţa celor negative, de senzaţie. Ştirile pozitive nu se vând bine; de pildă un site rusesc care a publicat exclusiv ştiri pozitive, timp de o zi, şi-a pierdut 66% dintre cititori, semn că pozitivul din actualitate nu atrage audienţă.

La vechiul UPU se lucrează intens, dar după realizarea proiectului de modernizare va funcţiona într-un spaţiu mult mai generos, va avea triaj de pediatrie separat şi, nu în cele din urmă, dotări de ultimă generaţie. Va fi una din cele mai moderne unităţi de primire urgenţe din ţară şi, aş spune, după cele văzute vinerea trecută, oamenii de acolo o merită din plin.

Aşa că astăzi, despre UPU, numai de bine!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: