Închipuiţi-vă ce potop de apă venea la moara feluritori comentatori dacă incendiul de la clădirea fostului Seminar Teologic ar fi provocat victime! Clăbuci ar fi făcut gurile slobode, dar mai ales cele care cred sau pretind că au ceva de împărţit cu Biserica. Este adevărat că însăşi Biserica nu poate opri focul, dacă şi acolo s-a pornit. De-a lungul timpului, aşezăminte, ca la Poiana Stampei, mănăstiri întregi sau schituri, chilii sau alte construcţii, vieţi omeneşti adesea au fost înghiţite de incendii mai mari sau mai mici. Dar, mai mare sau mai mic, prăpădul n-a oprit zelul ziditor al monahilor şi al preoţilor, al tuturor celor care li s-au alăturat în edificarea monumentelor cultului, cel ce a transformat Putna într-o Ţară a mănăstirilor.
Este de aceea de înţeles şi zelul celor puşi să ne apere de foc, al pompierilor, al acestor moderni salvatori de bunuri şi vieţi. Ştiinţa lor de a ne protegui de incendii s-a dovedit în milioane de rânduri folositoare în toate acele cazuri neştiute în care focul putea să se dezlănţuie şi nu s-a dezlănţuit. Asprimea din ce în ce mai vehementă în ultima vreme cu care sunt impuse norme anti-foc şi cu care sunt sancţionate abaterile de la aceste norme este o dovadă că acest corp de specialişti organizaţi militar este hotărât să facă bine cu forţa, dacă este nevoie. Să-i facă să cunoască pe cei care trăiesc în necunoaştere şi se expun cu inocenţă pericolului, să-i facă conştienţi de pericol, inclusiv cu măsuri punitive aspre, pe cei inconştienţi.
În plin entuziasm muzical, câteva zeci de tineri au pierit arşi, la Bucureşti, zilele trecute. A pune isprava pe seama Sodomei este simplu, căci oricum trupurile lor arse sunt deja date pământului. Complicat este efortul de a găsi vinovatul şi de a-l pune să plătească pentru rea-voinţă sau inconştienţă. Singurul efect pozitiv al acestei imense tragedii (închipuiţi-vă că aţi pierdut un copil în jarul de acolo…) este că ea ascute simţurile tuturor: ale pompierilor să nu ierte nimic, ale proprietarilor de asemenea aşezăminte să nu piardă vreo clipă din vedere că li se poate şi lor întâmpla un asemenea dezastru, ale părinţilor când îşi lasă copiii la asemenea desfătări ce pot deveni fatale, ale noastre, ale tuturor, conştienţi în fiecare clipă cu privire la pericolele pe care le poate provoca focul. Exact ca pe front, în tranşee: n-ai voie să ridici capul, căci poate fi uşor găurit. „Ştii ce i-a trecut prin cap lui Iţic? povesteşte Ştrul, tocmai venit de pe front. Uite-aşa un glonte!…”.
Comentarii