Despre posibilităţi şi limite

Când am inaugurat rubrica „Carte, cinste cui te-a scris”, ne-am gândit că facem ceva mai mult pentru autori decât anunţarea apariţiei unei cărţi la rubrici de genul „Noutăţi în librării”. Nu doar titlul şi datele fireşti ale apariţiei urma să conţină noua rubrică, ci şi o idee, un vers, o frază care să facă trimitere la conţinutul ei, o apreciere personală a autorului sau a prezentatorului cărţii, dacă există, care să „cheme” la lectură. Plus, foarte importantă ni s-a părut reproducerea unei imagini a primei coperţi, ea însăşi o posibilă provocare la lectură pentru cititorul nostru.

Apariţia la această rubrică a cărţii trimise redacţiei a fost salutată de cei mai mulţi dintre cititori, considerând-o ca pe un semnal pe care o publicaţie neliterară îl face în folosul semnatarului volumului. Căci acesta ni s-a părut a fi gestul firesc faţă de efortul (încrederea) autorului de a expedia volumul redacţiei. Şi trebuie să vă mărturisim aici că, în anii de după Revoluţie, când scrisul a explodat pur şi simplu în Bucovina, şi redacţia, şi subsemnatul şi redactorul-şef am umplut rafturi de bibliotecă cu volumele ce ne-au fost expediate pe cele trei adrese.

Întorcându-ne la rubrica botezată cu numele celebrului vers arghezian, am avut însă şi surpriza de a ofensa pe unii dintre expeditorii volumelor lor. Se aşteptau la mai mult.

Aşteptare nejustificată, pentru că, cel puţin subsemnatul, nu mă revendic, în ciuda studiilor filologie, tagmei criticilor. Îmi place sau nu o carte – e o chestie personală. Iar redactorul-şef Liviu Clement, mai priceput în domeniu, ar trebui să facă doar recenzii, nu şi munca deloc uşoară de redactor-şef.

 Apoi, nejustificată este aşteptarea şi pentru că nu suntem un ziar „literar”. Publicăm, este drept, multă recenzie literară în „pagina spirituală”, avem cele două pagini de „Literatură. Artă” de sâmbăta, consemnăm mai toate evenimentele literare ale judeţului, chestii care nu plac tuturor.

Dar tocmai tentaţia (micşorez intenţionat lucrurile) de a ni se trimite volumele nou-apărute este un semn că ni se recunoaşte „slăbiciunea” pentru literatură. Căruia am considerat că îi putem răspunde imediat cu semnalul apariţiei unui „obiect” interesant: o carte. Iar dacă despre acest obiect „comercial” un condei avizat îşi asumă misiunea de a scrie un text rezonabil ca dimensiuni, vede şi acesta lumina tiparului în funcţie de posibilităţile unui ziar cotidian.

Exemplificăm cu volumul recent apărut al scriitoarei, prietenei şi colaboratoarei noastre Mălina Aniţoaei – „Inocenţa în stare de sclavie”, semnalat la rubrica amintită şi prezentat apoi pe larg în articolul profesorului rădăuţean Iulian Florin Halip…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: