Aşteptată pe meleagurile noastre de când a fost laureata Marelui Premiu „Nicolae Labiş”, adică de la ediţia din 1975 a manifestării, Elena Ştefoi, prezentată de Carmen Steiciuc, coordonatoarea Festivalului, ca fiind născută la Suceava, a corectat-o: „La Boroaia”, ceea ce i-a dat prilejul lui Adrian Popescu, celălalt oaspete de seamă, să observe surâzător: „Şi Homer a fost revendicat de mai multe cetăţi!” Plecat din ţară în această perioadă, Grigore Ilisei a fost totuşi alături de participanţi cu un film dedicat Poetului – sărbătorit în cadrul ediţiei a LXVII-a Festivalului Naţional „Nicolae Labiş” (Suceava, Fălticeni, Mălini, Slatina) la a 80-a aniversare a zilei de naştere. Proiectat la tradiţionala de-acum deschidere de la Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava (graţie amintirii profesorului Vasile Rusu şi implicării profesorului Romeo Istrati şi a conducerii instituţiei, indiferent de componenţa sa), filmul, mai vechi, şi-a desfăşurat imaginile mut, ceea ce a dat un aer de dincolo de timp secvenţelor de alai de iarnă din faţa Casei Memoriale, cu toate că invitata de onoare, prof. Margareta Labiş, sora Poetului, l-a situat în perioada ediţiilor organizate în decembrie, decembrele venirii pe lume şi al stingerii din viaţă a lui Nicolae Labiş: 2 decembrie 1935 Poiana Mărului-Mălini – 22 decembrie 1956 Bucureşti. Să mai menţionăm şi momentul în care una din lucrările foto din expoziţia Ioanei Chiorescu, vernisată de Mihai Pînzaru-PIM şi Victor Traian Rusu, în absenţa autoarei, aflată în Anglia, a alunecat şi şi-a spart sticla de paviment, făcând-o pe Elena Ştefoi să zâmbească, „Autoarea ne trimite de la Londra un mesaj”, pe Carmen Steiciuc să privească optimist ediţia, „Cioburile aduc noroc!”, iar pe Ovidiu Vintilă să spună că „Trebuia un pahar de şampanie la aniversarea lui Labiş!” Chiar dacă aparent disparate, cele trei secvenţe care mi-au venit primele în minte la începutul acestor rânduri, au adus cu ele şi sugestia indusă atunci de poveste care continuă să se ţeasă şi a cărei suveică celestă ne introduce în urzeala sa conform unui model imemorial, al unei tainice cartele, cum se spune astăzi. Însoţită în surdina timpului care trece de cântecele pe versuri labişiene compuse şi interpretate de Mihaela Popescu precum în anii în care în care, ca şi Poetul, avea „douăzeci de ani şi încă unul…” Ca un clinchet de zurgălău.
*
Povestea a continuat ca şi în alte toamne cu o după-amiază a cărţilor. De data aceasta, precedată de una a revistelor, binevenită în condiţiile precare ale difuzării presei literare, culturale pe hârtie. Prima, cu cel mai recent număr al său, a venit la microfon, împreună cu Alexandru-Ovidiu Vintilă, redactorul-şef, „Bucovina literară”, şi tot cu Alexandru-Ovidiu Vintilă, de data aceasta ca membru al colectivului de redacţie, „Scriptum”, publicaţia Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava (Fondator: Emil Satco). Precizarea locului I în sumarul acesteia al unui articol dedicat istoricului literar Dimitrie Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei Române, însoţit de urările redacţiei în chiar ziua în care îndrăgitul şi faimosul literat bucovinean împlinea 95 de ani, a stârnit un ropot de sincere aplauze.
I-a urmat Leonard Ostafi, cu revista de atitudine culturală „Alecart”, „nu doar o revistă, o carte”, şi Liviu Ioan Stoiciu cu „Viaţa românească” şi sincera mărturisire: „Am venit să-i fac difuzare!” În acest moment, să deschidem două paranteze spre dimineaţa de la Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava, una pentru a menţiona aprecierea de către prof. Margareta Labiş a afirmaţiei lui Ovidiu Vintilă din alocuţiunea sa despre Nicolae Labiş la 80 de ani de la naştere, că Poetul şi-a asumat condiţia de erou civilizator asemenea lui Prometeu, făcând la rându-i trimitere la „Meşterul” – „Tu, prometeu român, purtând alt mit”, şi pentru a consemna preţuirea lui Liviu Ioan Stoiciu, „Cârstian Gheorghe este aici? Să-i strâng mâna!”, pentru veritabila grădină de poezie pe care profesorul o cultivă la Colegiul Naţional „Petru Rareş” Suceava de ani şi ani. Dar reîntorcându-ne în spaţiul primitor al Sălii de Artă „Elena Greculesi” de la Biblioteca Bucovinei, să reţinem că, zgârcit în laude, poetul Liviu Ioan Stoiciu a lăudat Legea nr. 136/2015 pentru finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România, care, din vară, asigură o gură de oxigen publicaţiilor scriitorilor şi câtorva scriitori care au putut fi încadraţi în redacţiile acestora.
În continuare, poeta Mihaela Grădinariu, redactor la „Cronica veche”, ne-a anunţat că a intrat în tipografie numărul pe septembrie al revistei şi că singurul loc în care se găseşte în Iaşi este la Muzeul Unirii, făcându-ne să ne întrebăm de când nu am mai văzut-o în Suceava. Redactor-şef (nesalariat) al „Revistei române”, revistă a românilor de pretutindeni editată de ASTRA, Liviu Papuc nu s-a plâns de nimic – „Noi ne împăcăm cu toate revistele din Iaşi şi din România” -, s-a bucurat să ne dăruiască foarte proaspătul număr pe septembrie, care omagiază în regele Ferdinand I pe preşedintele de onoare al ASTREI şi în care sunt semnalate şi apariţii editoriale ale unor autori suceveni, şi să vorbească şi despre „Scriptor”-ul lui Lucian Vasiliu şi al Editurii Junimea Iaşi. Petrişor Militaru, redactor al „Mozaicului” din Craiova, o revistă mai puţin cunoscută la noi, dar nu chiar cu totul, de vreme ce am aflat că Isabel Vintilă este prezentă cu o proză în cel mai recent număr al său, a vorbit între altele de dosarele sale, în cel de-acum, cu Mircea Eliade, în numărul viitor, cu Victor Brauner.
Indiscutabil, momentul cel mai bogat şi atractiv al acestei prezentări de reviste a aparţinut poetului Adrian Popescu şi „Stelei” sale, cu o captivantă rememorare a istoriei valoroasei publicaţii, cu elogiul celui care a ridicat-o la cea mai mare înălţime calitativă în ciuda adversităţii vremurilor, neuitatul A.E. Baconsky, şi cu sublinierea meritelor continuatorului său, Aurel Rău.
Cu un farmec şi o tinereţe surprinzătoare raportate la impresionanta biografie a intelectualului de elită (doctor în Filosofie, redactor-şef la „Dilema”, corespondent Radio France Internationale, BBC, ambasador al României în Canada ş.a., ş.a.), Elena Ştefoi a cucerit publicul cu răscolitoarele sale poeme din volumele „Raport la etapă” („scris într-un acces de furie birocratică în nopţile lungi de iarnă”) şi „În urma învingătorilor”, dar şi cu mărturisirea că spiritul lui Labiş şi Carmen Steiciuc au făcut-o să se dezică de mai vechea promisiune de a nu participa şi a nu citi la întâlniri cu cititorii.
Isabel Vintilă a „scris” sub ochii noştri o cronică la noua carte poezie a lui Liviu Ioan Stoiciu, „Nous”, iar Liviu Ioan Stoiciu, poet îndrăgit la Suceava, a adus numere ale vieţii sale dintr-o neaşteptată deschidere de suflet – 35 de ani de la cartea de debut la ultima (gândindu-se că „au murit poeţi la 35 de ani!”), 15 cărţi publicate, 65 de ani împliniţi cu sentimentul că are 35 de ani („nu mă văd la 75 de ani!”) – şi a încheiat, pe firul unei logici misterioase, constatând că „Matei Vişniec şi Aurel Pantea (premiaţi odată cu mine la Albatros) sunt singurii poeţi optzecişti despre care s-au scris cărţi”.
Liviu Papuc a vorbit despre cartea lui Adrian Dinu Rachieru „Romanul politic şi pactul ficţional”, prilej ca toată lumea să regrete din nou absenţa autorului şi să-i dorească depăşirea problemelor de sănătate care l-au împiedicat şi pe acest membru al juriului ediţiei să ajungă la Festival (singurul care avea să reuşească să vină, abia a doua zi, la Mălini, a fost Vasile Spiridon).
După care Valentin Ajder, directorul editurii invitate, Eikon din Cluj-Napoca, a prezentat vreo treizeci de cărţi, „cele mai recente dintre cele recente”, între care una, de Darie Magheru, actor şi poet legat cu un puternic sentiment de admiraţie pentru Elena Greculesi, ne-a îndreptat privirile spre splendoarea picturilor donate de marea artistă Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava.
După-amiaza Festivalului la Suceava s-a încheiat cu o intervenţie în versuri a primarului Constantin Moldovan din Mănăstirea Humorului şi cu epigrame de Florin Rotaru din volumul „Umor la rotisor”, apărut la Eikon. Relatarea noastră se întoarce însă din nou spre dimineaţa deschiderii Festivalului, pentru a alătura cărţilor sale nu atât volumul nostru, „Ţara de Sus, de mai sus”, Editura Muşatinii, Suceava, 2015, cronică a evenimentelor literare din ultimii 20 de ani, cu previzibile pagini consacrate unor ediţii „Labiş”, prezentat cu generozitate de monahia Elena Simionovici şi de poetul Alexandru-Ovidiu Vintilă, vicepreşedinţi ai Societăţii Scriitorilor Bucovineni, cât pentru a consemna lansarea unui substanţial volum de versuri de Nicolae Labiş, „Poezii inedite“ (Addenda la Opera magna, 2013), Editura Lidana, Suceava, 2013, Ediţie îngrijită (şi prezentată la Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava, adăugăm noi) de Nicolae Cârlan, cu referinţe critice semnate de Gheorghe Grigurcu, Dan Mănucă, Florentin Popescu, Mihai Iacobescu, Ioan Ţicalo, tipărirea ambelor cărţi fiind finanţată de Consiliul Judeţean Suceava – preşedinte Cătălin Ioan Nechifor, prin Centrul Cultural Bucovina – director general Viorel Varvaroi.
Dar prima zi a Festivalului a avut şi o seară a sa, în Fălticeni, la Colegiul Naţional „Nicu Gane”, adică într-o lume esenţială pentru formarea lui Nicolae Labiş şi autodescoperirea şi descoperirea Poetului. O seară a întâlnirii Elenei Ştefoi cu ea însăşi şi a fălticenenilor cu Excelenţa Sa Elena Ştefoi, apelativ impus nu de cariera sa diplomatică, ci de altitudinea poeziei sale. Şi, desigur, o seară a poeziei româneşti contemporane, graţie recitărilor şi lecturilor poeţilor participanţi din creaţiile lor.
Comentarii