Motto: Frica te face nechibzuit.
Nu numai persoanele particulare, dar chiar statele şi guvernele, când nu au ce face, adică terminaseră tot, tot, se apucă de tăiat frunze la câinii comunitari, îşi bat cuie în talpă şi sar în sus de bucuria misiunii îndeplinite. Că ce altă explicaţie poţi găsi la intenţia Ucrainei (se zice că ar fi la iniţiativa unor reprezentanţi ai armatei ucrainene) de a înfiinţa o brigadă de luptă împotriva României, în legătură cu intenţia de a apăra teritoriul Bucovinei de o eventuală agresiune românească. Dacă preşedintele Poroşenko şi guvernul lui are bani pentru baze militare la graniţa cu România, mă şi mir de ce Europa şi NATO îşi arată grija protectoare faţă de greutăţile (economice, bănuiesc) prin care trece vecina noastră cârpită de Rusia şi URSS din teritorii smulse de la ţările din jur, inclusiv de la România. O fi această atitudine belicoasă răspunsul la atitudinea României, cu care eu n-am fost de acord, de a apăra integritatea şi independenţa Ucrainei? Naţionalismul agresiv ucrainean ar trebui să fie mult mai atent la atitudinea şi acţiunile Rusiei, deoarece nu-i greu de înţeles că existenţa ca stat a Ucrainei, cu cât teritoriu va rămâne, depinde de Rusia, iar dacă prin capetele înfierbântate zboară gândul unui ajutor militar, adică să se ajungă la un război între Rusia şi SUA-NATO pentru Ucraina, e o iluzie. Să credem că vor muri soldaţi americani (kila de americani, cum am mai spus, este foarte scumpă) pentru visul de mărire al celor care au manifestat în Maidan? Slabă nădejde! Aşa că, domnilor războinici ucraineni, nu-i mai puneţi lui Cătălin Nechifor gheaţă pe şira spinării, că el are de terminat aeroportul din Suceava. Pe de altă parte, ar trebui să ştie şi reprezentanţii armatei ucrainene, care, oricum, nu-i chiar de capul ei, că „pretenţiile teritoriale” pot fi exprimate indiferent de câţi soldaţi vor fi masaţi la graniţa cu România. De altfel, nu numai românii ştiu că ceea ce se numeşte acum Bucovina este pământ românesc, chiar dacă e locuit majoritar de ucraineni şi colonişti aduşi din tot cuprinsul fostei URSS. Dar, nu-i aşa? hoţul strigă hoţii! În ce mă priveşte, eu nu mă simt chemat să apăr integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea Ucrainei.
Ca şi cum n-ar fi destul de gravă situaţia din est, s-a apucat şi Ungaria, în stilul caracteristic, să-şi arate superioritatea, să agite apele, folosindu-se de spinoasa problemă a refugiaţilor – migranţii –, cărora trebuie să le spunem migratori. După ce că Ungaria era specializată pe ură viscerală împotriva României şi a românilor, s-a apucat să facă gard la graniţa cu ţara noastră, aşa cum a făcut la graniţa Serbiei şi a Croaţiei. Vedeţi, mândra şi pura rasă care vine de la Attila şi de la Arpad, nu trebuie să se murdărească cu spurcaţii din Asia. Este cât se poate de adevărat că migratorii asiatici din secolul XXI, deşi fără arme şi cai, sunt departe de a fi nişte îngeri, dar tot atât de adevărat este că nu şi-au manifestat intenţia de a rămâne în Ungaria, dar nici în România, în Serbia, Macedonia sau Croaţia. Ei sunt în tranzit spre ţările bogate şi tolerante, având în plan să islamizeze apusul, dacă ar fi să-i credem pe alarmişti. Putem înţelege că valul actual de migraţie va înceta când Angela Merkel va adopta postul femeilor musulmane, va purta faţa acoperită şi, de după văl, va supraveghea nemţoaicele să iasă la rugăciune. Tot aşa, Hollande va purta turban şi şalvari, va pleca noaptea, la amante, cu ajutorul lui Allah, pe cămilă, recitând versete din Coran.
Ca şi pe Băsescu şi pe Viktor Orban îl roade problema islamizării, cum să ajungă ungurii care, din punct de vedere religios – au fost iniţial creştini ortodocşi, apoi catolici, apoi protestanţi – musulmani şi să-şi transforme bisericile în moschei, aşa cum moscheile din Spania au fost transformate în biserici, după alungarea maurilor.
O oarecare schimbare de atitudine s-a observat şi la diriguitorii Europei, că nu poţi primi nelimitat migratori asiatici, care, e bine de ştiut, nu vor să se integreze culturii europene. Cu toate acestea, ţările care manifestau ostilitate faţă de „cotele” impuse, cele din grupul Vişegrad şi România (Polonia a înţeles că nu-i bine să te pui de-a curmezişul), au trebuit să accepte un număr mult mai mare de migratori, decât aveau ele în plan. Oprea nostru a lăsat interesul naţional în urmă şi a pus militarii să ridice tabere de corturi pentru cei care vor veni de prin ţările vecine. Şi Iohannis, care se fixase pe cifra 1785, adică, mai bine zis, făcuse o fixaţie, a aflat că trebuie să înmulţească această cifră cu 3, ca să nu se pună rău cu cei mari. După ce ne-a asigurat că din partea UE nu ni se poate întâmpla nimic, a plecat, ca să nu fie de faţă la votarea moţiunii de cenzură.
Comentarii