Un punct de vedere

Djihad paşnic

Motto: „Nec plus ultra”

 (lat. „Până aici” sau „Nu mai departe”)

 Cuvinte atribuie lui Hercule

Acum fiind liniştit în privinţa lui Sorin Oprescu, că se află acolo unde credea că n-o să ajungă, dar braţul DNA-ului n-a putut fi tăiat cu bisturiul şpăgarului cu ştaif, şi prea multă spuză şi-a tras pe turta lui, pot – fără să mă mai doară-n cot de ce spun avocaţii lui şi de ce spune presa pro şi contra – să zic câte ceva despre un subiect mult mai interesant: declanşarea unui nou val de migratori cărora ar trebui să le spunem refugiaţi (cică ei fug din cauza războiului intern); se refugiază, deci, în zone mai ferite, liniştite şi paşnice. Aşa o fi, dar atunci se pune întrebarea de ce nu se refugiază în ţările, tot musulmane, din jur, în cele foarte bogate, în Kuweit, în Arabia Saudită, în Dubai, unde sare norocul din nisip. Ei ştiu cel mai bine că între cele cinci cerinţe fundamentale pe care trebuie să le respecte şi să le aplice un musulman este aceea de a face pomană, de a ajuta pe cei săraci, aflaţi în nevoi. De ce se crede că Angela Merkel are mai multe obligaţii faţă de toţi ostaşii lui Mohamed decât regii, prinţii, emirii, cadiii şi califii lumii arabe? Este de înţeles pentru toţi că atunci când spun Angela Merkel spun Uniunea Europeană, adică spun şi România, chiar dacă nu-i în spaţiul Schengen. Sigur că trebuie să fim solidari cu toţi oamenii planetei, cu toţi cei aflaţi în nevoi, cu toţi săracii şi nefericiţii lumii. Oare nu şi pentru aceasta a fost creată, încă din 1919, Societatea Naţiunilor, devenită ONU după 1945? Nu cunosc dacă UE are în actul ei fundamental, de alcătuire şi funcţionare, cerinţa expresă de a ajuta pe toţi nefericiţii lumii; ştim că trebuie să-i ajute pe cei care o alcătuiesc. Oare nu era normal ca cei care au declanşat „primăvara arabă” să fi intervenit acum şi să fi spus că toate sondele din Orientul Apropiat şi Mijlociu scot o zi, numai o zi, petrol pentru refugiaţii şi năpăstuiţii lumii musulmane? Cred, de asemenea, că în lumea asta mare pot fi găsite şi alte soluţii pentru a-i hrăni şi îmbrăca pe toţi oamenii, nefiind nevoie să apelăm la soluţia aflată la îndemână, comodă, democratică şi altruistă.

Deocamdată vedem că noul val de migratori a divizat Europa: a) cei dispuşi, în baza politicii de lideri, să primească şi să integreze milioane de migranţi, în care locul central îl ocupă Germania şi Franţa şi b) ţările care, fiind în prima linie a afluxului migrator, nu sunt nici dispuse, nici pregătite să primească mii şi zeci de mii de „flămânzi şi goi, fără-adăpost”. Trebuie să înţelegem şi poziţia Greciei, Macedoniei, Serbiei, Ungariei, Cehiei, ba chiar şi pe a României, în legătură cu încălcarea teritoriului lor de zecii de mii de migratori.

S-a spus, se spune că fiecare ţară a UE va primi o cotă de refugiaţi, vor fi repartizaţi „de sus”, nu-ţi alegi tu, cum spunea Iohannis, în mod voluntar, numai 1785 de nefericiţi, că atâtea paturi ai tu în cele şase centre de primire. Dar, trebuie observat, România nu se află pe ruta străbătută de refugiaţi spre Germania, aşa cum, cu secole în urmă, nu era pe ruta armatelor otomane care asaltau Centrul Europei. Nu din cauză că nu suntem în Schengen şi că mai avem puncte de vamă şi pază am fost ocoliţi de refugiaţi, ci pentru că suntem aşezaţi pe ruta ocolitoare; geografia ne-a salvat mai mult decât toate părerile pro şi contra.

Este de presupus, aşa cum s-a afirmat deja, că între aceşti refugiaţi, unii dintre ei, cu înfăţişare de „lume bună, subţire”, să se afle şi terorişti islamici, ai Statului Islamic, şi misionari ai Profetului Mahomed, care şi-ar găsi adepţi, prozeliţi, în cele două confesiuni fundamentale ale creştinismului: ortodoxismul şi catolicismul. Ar trebui să se ţină seamă că, din punctul de vedere al fundamentalismului islamic, djihadul, războiul sfânt, nu s-a încheiat; lumea islamică a oferit, atunci când era pe valul cuceririlor, celor rămaşi în afara învăţăturii coranice, o perioadă de graţie şi de pace, până la convertire. A fost tocmai situaţia în care s-au aflat Ţările Române faţă de Sublima Poartă, sultanii otomani îndeplinind şi demnitatea de califi, de locţiitori ai Profetului Mahomed. Dar chiar şi atunci, supuşi fiind, în diplomele imperiale acordate domnilor români, sultanii recunoşteau dreptul Ţărilor de a-şi păstra credinţa; mai mult, supuşii otomani nu aveau dreptul de-a se aşeza în pământul românesc autohton şi, nota bene, nu aveau dreptul să-şi ridice locaşuri de cult, moschei. Mă şi mir de ce vrem să ne batem cuie-n talpă. Nu zic să nu-i ajutăm pe cei care sunt în situaţia de a-i ajuta, dar numai până când se normalizează situaţia în ţara lor de origine.

Dacă diriguitorii noştri vor ţine seama de imensele suferinţe şi distrugeri provocate de migratori în mileniul migraţiilor (sec. III-XIII), nu am nicio îndoială că vor adopta o soluţie corectă, în interesul poporului român.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: