Miracol (!)

Un articol postat de PR-ul ANAF pe pagina agenţiei de pe Facebook anunţă, din titlu, „Miracol pe litoralul românesc!”. În textul împănat cu clişee jurnalistice (începând cu „din ciclul”…) ni se oferă „un top 10 al managerilor de succes de pe litoral care au înregistrat creşteri ale business-ului cu adevărat miraculoase”. Un exemplu este al unui club care în trei luni ale anului trecut a fiscalizat aproape 88.500 de lei, iar în aceeaşi perioadă a anului curent a înregistrat (la figurat ca la figurat, dar la propriu!) „un uimitor” 1.444.307 lei, însemnând o creştere de aprox. 1.500%. Context în care PR-ul ANAF introduce, parodic-fictiv, clişeul unei declaraţii (de tipul celor care sunt menite ca, în reviste specializate, de regulă glossy, să susţină, contra cost extrem de piperat, statuia unui afacerist de succes şi atât de mărinimos încât a ajuns să dea şi lecţii de succes): „Sincer, nu ştiu exact să vă spun. Eu sunt acelaşi, iar clubul nu are nimic în plus faţă de anii trecuţi. Cred că a crescut consumul. Este posibil ca românii să fi fost extrem de însetaţi în această perioadă. După cum ştiţi, a fost şi secetă…”. În fine, ANAF anunţă prin această poveste că cele aprox. 5 miliarde de lei colectate în plus la TVA, în primele 8 luni ale lui 2015, nu provin exclusiv din consum (…ca urmare a scăderii TVA la alimente), ci (mai ales) ca urmare a acţiunilor de combatere a evaziunii fiscale. Iar mai departe oferă alte exemple ce ni se par concludente. Concluzii? Una ar fi că frica (groaza!) păzeşte. Alta ar putea fi că, în legea capitalismului recuperat şi readaptat, să lăsăm business-ul să (se) propăşească în gri-negriu, iar apoi să-l recoltăm. Numai că acesta nu-i miracol, e (un fel de) strategie. Târzie strategie.